Victor Costache
• Victor Costache este unul dintre medicii ieseni care au
plecat in strainatate si s-au format profesional • Dupa 14 ani petrecuti
in strainatate, conf. dr. Victor Costache s-a intors sa profeseze in
Romania, la Sibiu • In aceasta vara, chirurgul iesean a realizat o
interventie chirurgicala in premiera pentru Europa de Est, la Spitalul
European Polisano, impreuna cu o echipa medicala din Irlanda
Reporter (R): Pentru inceput as vrea sa ne spuneti despre activitatea dumneavoastra profesionala
Dr. Victor Costache (Dr. V.C.): Sunt iesean in primul rand, sunt absolvent al facultatii de medicina din Iasi, iar dupa primul an de rezidentiat, in perioada aia eram si preparator la Universitatea de Medicina si Farmacie (UMF) Iasi, am plecat la un stagiu de specializare in Franta. Cunosteam medicina occidentala, deoarece in timpul facultatii facusem destul de multe stagii de pregatire, in special in Marea Britanie. Ajuns in Franta si comparand stagiile pe care le facusem in Marea Britanie, Germania, Danemarca, am descoperit un sistem medical foarte performant si mi-am dorit sa fiu format in intregime in acest sistem si astfel am dat inca o data examenul de rezidentiat in Franta, de chirurgie cardiovasculara, care era visul meu din facultate si am reusit la acel examen in conditiile unei competitii acerbe, de 15 pe loc. Ulterior, am fost repartizat la un spital universitar foarte reputat din Grenoble, unde mi-am facut rezidentiatul si apoi am fost sa-mi fac primul an ca medic chirurg specialist in cadrul unui program de fellowship intre universitatea franceza si universitatea canadiana din Laval. In 2010, universitatea si spitalul din Grenoble mi-au propus o misiune greu de refuzat, de a deschide impreuna cu o clinica privata din Lyon, o noua sectie de chirurgie cardiaca in Annecy, in cadrul unui proiect nou numit Parteneriat Public Privat. Proiectul a fost un succes, a fost important deoarece a demonstrat ca parteneriatul public privat poate functiona in medicina si in conditiile globale de restrictii bugetare este o solutie de viitor. In 2013, am fost contactat de regretatul dr. Vonica, care impreuna cu rectorul de la UMF Sibiu voiau sa faca si ei un parteneriat public privat in Romania, in medicina cardiovasculara. Stiam ca Romania este numarul 1 la mortalitate in bolile cardiovasculare in Europa. Au vazut reusita celor din Franta si m-au cooptat sa facem un proiect de acest gen intr-un spital privat din Romania, pentru a limita hemoragia de pacienti care pleaca din Romania spre diferite tari si a crea un pol de excelenta in medicina la Sibiu. Proiectul a reusit, am creat o echipa de tineri specialisti, multi adusi din afara, altii care poate ar fi plecat. Am reusit sa tinem o parte din ei si chiar sa ii aducem pe unii inapoi.
R: Ati fost plecat mult timp in strainatate, cum de v-ati intors?
Dr. V.C: Ceea ce am facut pentru Franta pot sa fac pentru Romania. Sunt 10 ani de la un trist moment, decesul profesorului dr. George Georgescu. Acest congres de cardiologie aniverseaza disparitia unui mare om, medic, profesor, care mi-a fost mentor in chirurgia cardiovasculara si care si-a dorit foarte mult ca eu sa ma intorc in Romania, a venit chiar in Grenoble si s-a intalnit cu seful meu de sectie si facusem un proiect pentru dezvoltarea chirurgiei cardiovasculare. Sunt la Iasi ca sa aduc un omagiu mentorului meu si ca sa ii arat ca am respectat planul initial de a ma intoarce, chiar daca el nu mai este printre noi.
R: Dupa toti anii pe care i-ati petrecut in sistemele medicale din strainatate, ati gasit vreo imbunatatire in cel romanesc?
Dr. V.C: Lucrurile se imbunatatesc lent, marea si placuta surpriza a fost ca intr-un scurt timp, au aparut spitale private. Sunt in Romania cam 100 spitale private. Au fost construite in ultimii ani, sunt noi, cu aparatura noua, in care s-a investit foarte mult si daca am avea inteligenta ca sistem medical sa integram aceste spitale in sistemul medical global, lucrul ar fi numai un castig, nu doar pentru pacienti, dar si pentru personalul paramedical si cel medical. Sunt multe restrictii, lucruri care trebuie schimbate la nivelul finantarii, unde spitalele private sunt net discriminate. La nivelul formarii, rezidentii nu sunt lasati sa se formeze in spitalele private, desi in multe se regasesc profesionisti care i-ar putea forma si s-ar stopa macar o parte din plecarile rezidentilor, dar aceste schimbari trebuie facute cu rabdare. Vad ca este o deschidere la nivelul Ministerului Sanatatii pentru o reforma adevarata.
R: In activitatea dvs ati salvat destule vieti, va aduceti aminte vreo interventie chirurgicala mai dificila sau un caz deosebit?
Dr. V.C: La fel voi raspunde si peste 20 de ani. Cazurile din perioada de formare ne marcheaza. Operam cu profesorul de acolo, facusem doua operatii normale, undeva pe la 16:00 ne-a venit o disectie aortica, o urgenta chirurgicala majora. Pe la 23:00 inchideam si eram efectiv epuizati. Cand inchideam, coordonatorul regional de transplant suna si spune ca are un grefon pulmonar sa ni-l propuna pentru una din pacientele noastre. Echipa era epuizata, l-am intrebat pe profesor “Crezi ca mai putem face in conditii de securitate si ultima interventie?”, stiind ca dureaza opt-noua ore transplantul pulmonar, atunci el mi-a zis “Victor, am o fetita de 16 ani care sta sa se sufoce in reanimare, crezi ca mai avem timp sa fim obositi?”.
R: Stiu ca la inceputul acestui an povesteati ca doriti sa introduceti transplanturile in domeniul privat la noi in tara. Ati ajuns intr-un punct?
Dr. V.C: Nu este numai dorinta mea, sistemul privat este numai o eticheta. De fapt, sunt tot ale statului. Nu a costat niciun leu constructia lor, lucreaza medici si asistente din Romania, sunt ingrijiti pacienti din Romania si in plus spitalele private platesc taxe si impozite. Am vazut deja ca o autorizatie de transplant renal a fost data unui spital privat din Brasov si este foarte bine, cred ca s-a dat deja o autorizatie de transplant hepatic pentru unul din Bucuresti, iar noi avem de un an de zile depus la Agentia Nationala de Transplant un dosar complet pentu transplant pulmonar, in conditiile in care am facut timp de 14 ani transplant pulmonar la Grenoble. Avem multe personalitati din afara care m-au ajutat sa configurez centrul pentru transplant pulmonar, dar suntem blocati intr-un dosar la care nu avem niciun raspuns. In conditia in care legea administratiei publice solicita ca in 30 de zile sa dea raspuns la orice dosar…
R: Credeti ca sistemul medical are anumite probleme care ar putea fi rezolvate, dar totusi nu se incearca nimic pentru a ne dezvolta?
Dr. V.C: Sistemul medical este departe de a fi perfect. Ideea este sa existe o dorinta de ameliorare. Poate, in unele domenii este nevoie de o schimbare de generatii si ceea ce este important si poate fi realizat imediat este a cere ajutorul diasporei medicale romanesti. Am avea sansa unei resurse medicale fantastice, care este subutilizata in medicina. Credeti-ma ca sunt zeci de profesori romani sefi de sectii in Anglia, Franta, Germania, care isi doresc sa se implice in reforma medicala sau sa ajute.
R: Ce le-ati transmite tinerilor absolventi de medicina care ar prefera sa plece in strainatate?
Dr. V.C: Nu sunt in masura sa dau sfaturi, pentru ca eu consider ca mai am multe de dovedit. Din experienta mea, consider ca este foarte bine sa te formezi in afara, sa mergi macar la niste stagii de pregatire. Minim sase luni sunt benefice in formarea unui medic tanar in Europa. In Franta, nu poti fi profesor universitar sau sa ai o cariera universitara, daca nu ai stat macar un an plecat intr-o clinica din America de Nord. Ar fi o sansa pentru tineri sa fie formati. Ideal ar fi, si depinde de generatia mea, sa reusim sa amelioram un sistem pentru acesti tineri, pentru ca ei sa se intoarca si sa se ocupe de pacientii romani. Dar nu pot face asta de unul singur, deja simt ca in jurul meu se canalizeaza multi medici si multe energii pentru a impinge lucrurile inainte.
Reporter (R): Pentru inceput as vrea sa ne spuneti despre activitatea dumneavoastra profesionala
Dr. Victor Costache (Dr. V.C.): Sunt iesean in primul rand, sunt absolvent al facultatii de medicina din Iasi, iar dupa primul an de rezidentiat, in perioada aia eram si preparator la Universitatea de Medicina si Farmacie (UMF) Iasi, am plecat la un stagiu de specializare in Franta. Cunosteam medicina occidentala, deoarece in timpul facultatii facusem destul de multe stagii de pregatire, in special in Marea Britanie. Ajuns in Franta si comparand stagiile pe care le facusem in Marea Britanie, Germania, Danemarca, am descoperit un sistem medical foarte performant si mi-am dorit sa fiu format in intregime in acest sistem si astfel am dat inca o data examenul de rezidentiat in Franta, de chirurgie cardiovasculara, care era visul meu din facultate si am reusit la acel examen in conditiile unei competitii acerbe, de 15 pe loc. Ulterior, am fost repartizat la un spital universitar foarte reputat din Grenoble, unde mi-am facut rezidentiatul si apoi am fost sa-mi fac primul an ca medic chirurg specialist in cadrul unui program de fellowship intre universitatea franceza si universitatea canadiana din Laval. In 2010, universitatea si spitalul din Grenoble mi-au propus o misiune greu de refuzat, de a deschide impreuna cu o clinica privata din Lyon, o noua sectie de chirurgie cardiaca in Annecy, in cadrul unui proiect nou numit Parteneriat Public Privat. Proiectul a fost un succes, a fost important deoarece a demonstrat ca parteneriatul public privat poate functiona in medicina si in conditiile globale de restrictii bugetare este o solutie de viitor. In 2013, am fost contactat de regretatul dr. Vonica, care impreuna cu rectorul de la UMF Sibiu voiau sa faca si ei un parteneriat public privat in Romania, in medicina cardiovasculara. Stiam ca Romania este numarul 1 la mortalitate in bolile cardiovasculare in Europa. Au vazut reusita celor din Franta si m-au cooptat sa facem un proiect de acest gen intr-un spital privat din Romania, pentru a limita hemoragia de pacienti care pleaca din Romania spre diferite tari si a crea un pol de excelenta in medicina la Sibiu. Proiectul a reusit, am creat o echipa de tineri specialisti, multi adusi din afara, altii care poate ar fi plecat. Am reusit sa tinem o parte din ei si chiar sa ii aducem pe unii inapoi.
R: Ati fost plecat mult timp in strainatate, cum de v-ati intors?
Dr. V.C: Ceea ce am facut pentru Franta pot sa fac pentru Romania. Sunt 10 ani de la un trist moment, decesul profesorului dr. George Georgescu. Acest congres de cardiologie aniverseaza disparitia unui mare om, medic, profesor, care mi-a fost mentor in chirurgia cardiovasculara si care si-a dorit foarte mult ca eu sa ma intorc in Romania, a venit chiar in Grenoble si s-a intalnit cu seful meu de sectie si facusem un proiect pentru dezvoltarea chirurgiei cardiovasculare. Sunt la Iasi ca sa aduc un omagiu mentorului meu si ca sa ii arat ca am respectat planul initial de a ma intoarce, chiar daca el nu mai este printre noi.
R: Dupa toti anii pe care i-ati petrecut in sistemele medicale din strainatate, ati gasit vreo imbunatatire in cel romanesc?
Dr. V.C: Lucrurile se imbunatatesc lent, marea si placuta surpriza a fost ca intr-un scurt timp, au aparut spitale private. Sunt in Romania cam 100 spitale private. Au fost construite in ultimii ani, sunt noi, cu aparatura noua, in care s-a investit foarte mult si daca am avea inteligenta ca sistem medical sa integram aceste spitale in sistemul medical global, lucrul ar fi numai un castig, nu doar pentru pacienti, dar si pentru personalul paramedical si cel medical. Sunt multe restrictii, lucruri care trebuie schimbate la nivelul finantarii, unde spitalele private sunt net discriminate. La nivelul formarii, rezidentii nu sunt lasati sa se formeze in spitalele private, desi in multe se regasesc profesionisti care i-ar putea forma si s-ar stopa macar o parte din plecarile rezidentilor, dar aceste schimbari trebuie facute cu rabdare. Vad ca este o deschidere la nivelul Ministerului Sanatatii pentru o reforma adevarata.
R: In activitatea dvs ati salvat destule vieti, va aduceti aminte vreo interventie chirurgicala mai dificila sau un caz deosebit?
Dr. V.C: La fel voi raspunde si peste 20 de ani. Cazurile din perioada de formare ne marcheaza. Operam cu profesorul de acolo, facusem doua operatii normale, undeva pe la 16:00 ne-a venit o disectie aortica, o urgenta chirurgicala majora. Pe la 23:00 inchideam si eram efectiv epuizati. Cand inchideam, coordonatorul regional de transplant suna si spune ca are un grefon pulmonar sa ni-l propuna pentru una din pacientele noastre. Echipa era epuizata, l-am intrebat pe profesor “Crezi ca mai putem face in conditii de securitate si ultima interventie?”, stiind ca dureaza opt-noua ore transplantul pulmonar, atunci el mi-a zis “Victor, am o fetita de 16 ani care sta sa se sufoce in reanimare, crezi ca mai avem timp sa fim obositi?”.
R: Stiu ca la inceputul acestui an povesteati ca doriti sa introduceti transplanturile in domeniul privat la noi in tara. Ati ajuns intr-un punct?
Dr. V.C: Nu este numai dorinta mea, sistemul privat este numai o eticheta. De fapt, sunt tot ale statului. Nu a costat niciun leu constructia lor, lucreaza medici si asistente din Romania, sunt ingrijiti pacienti din Romania si in plus spitalele private platesc taxe si impozite. Am vazut deja ca o autorizatie de transplant renal a fost data unui spital privat din Brasov si este foarte bine, cred ca s-a dat deja o autorizatie de transplant hepatic pentru unul din Bucuresti, iar noi avem de un an de zile depus la Agentia Nationala de Transplant un dosar complet pentu transplant pulmonar, in conditiile in care am facut timp de 14 ani transplant pulmonar la Grenoble. Avem multe personalitati din afara care m-au ajutat sa configurez centrul pentru transplant pulmonar, dar suntem blocati intr-un dosar la care nu avem niciun raspuns. In conditia in care legea administratiei publice solicita ca in 30 de zile sa dea raspuns la orice dosar…
R: Credeti ca sistemul medical are anumite probleme care ar putea fi rezolvate, dar totusi nu se incearca nimic pentru a ne dezvolta?
Dr. V.C: Sistemul medical este departe de a fi perfect. Ideea este sa existe o dorinta de ameliorare. Poate, in unele domenii este nevoie de o schimbare de generatii si ceea ce este important si poate fi realizat imediat este a cere ajutorul diasporei medicale romanesti. Am avea sansa unei resurse medicale fantastice, care este subutilizata in medicina. Credeti-ma ca sunt zeci de profesori romani sefi de sectii in Anglia, Franta, Germania, care isi doresc sa se implice in reforma medicala sau sa ajute.
R: Ce le-ati transmite tinerilor absolventi de medicina care ar prefera sa plece in strainatate?
Dr. V.C: Nu sunt in masura sa dau sfaturi, pentru ca eu consider ca mai am multe de dovedit. Din experienta mea, consider ca este foarte bine sa te formezi in afara, sa mergi macar la niste stagii de pregatire. Minim sase luni sunt benefice in formarea unui medic tanar in Europa. In Franta, nu poti fi profesor universitar sau sa ai o cariera universitara, daca nu ai stat macar un an plecat intr-o clinica din America de Nord. Ar fi o sansa pentru tineri sa fie formati. Ideal ar fi, si depinde de generatia mea, sa reusim sa amelioram un sistem pentru acesti tineri, pentru ca ei sa se intoarca si sa se ocupe de pacientii romani. Dar nu pot face asta de unul singur, deja simt ca in jurul meu se canalizeaza multi medici si multe energii pentru a impinge lucrurile inainte.
Urmareste BZI.ro pe FACEBOOK.COM
Galerie video
Libertatea.ro
Realitatea.net
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu