În ultimul timp au fost voci care au afirmat că, după alegerile din America, lumea s-a schimbat. Nu ştim dacă se va schimba cu adevărat, poate este prea devreme să spunem dacă vom merge într-o
direcţie bună sau greşită, rămâne să ne convingem din ianuarie 2017
încolo, odată cu instalarea administraţiei Trump la Casa Albă.
Însă un lucru este cert: lumea deja s-a schimbat. Din punct de vedere climatic. Asta ne reaminteşte documentarul Before the Flood / Înainte de potop, regizat de Fisher Stevens (care a primit Oscarul ca producător pentru Cel mai bun documentar în 2010, The Cove) şi care îl are protagonist pe Leonardo DiCaprio. Da, aveţi toate motivele să strâmbaţi din nas şi vă înţeleg perfect. Nici mie nu-mi place DiCaprio. La vremea lansării la apă a Titanicului, trecusem de vârsta la care ar fi putut să mă impresioneze chipul lui inocent. La fel cum, mai recent, m-a lăsat indiferentă prestaţia lui din The Wolf of Wall Street. Toată admiraţia pentru Scorsese, dar din jocul actoricesc al lui DiCaprio nu am reţinut decât replica "I don't wanna die sober". În schimb, recunosc că Iñárritu a reuşit să îl pună mai bine în valoare în lupta cu ursul şi cu Academia Americană de Film. Sunt de acord că în The Revenant a făcut rolul vieţii lui şi a meritat Oscarul.
La fel cum merită întâlnirea cu Leo din Before the Flood, unde îl descoperim în calitate de mesager al păcii din partea Organizaţiei Naţiunilor Unite pentru modificările climatului.
Este un rol pe care şi l-a luat în serios, iar documentarul ni-l dezvăluie preocupat sincer de schimbările climatice şi prezervarea speciilor. S-a întîlnit cu mai marii lumii pentru a căuta soluţii de stopare a încălzirii globale: Barack Obama, Ban Ki Moon, John Kerry, ba chiar a avut la începutul lui 2016 o audienţă privată la Papa Francisc. În plus, a călătorit peste tot în lume. În China, unde oamenii umblă cu măşti pe faţă din cauza poluării. În zona arctică, unde a constatat cu ce viteză se topesc gheţarii. În Indonezia, unde se elimină în aer o cantitate uriaşă de dioxid de carbon. Acolo se dau foc pădurilor, pentru a face loc plantaţiilor de palmier din care mai apoi se extrage uleiul atît de profitabil.
O idee enunţată în acest documentar şi la care merită să reflectăm este că, pentru a acţiona concret împotriva încălzirii globale, nu la vârf trebuie dusă muncă de convingere. Contează şi ca guvernele să ia măsuri, să opteze pentru energii regenerabile şi chiar să introducă taxe pentru marii poluatori. Dar mult mai important este să convingem oamenii că trebuie să îşi schimbe comportamentul prin gesturi simple: să nu lase lumina aprinsă inutil, să lase maşina mai des în garaj. Dacă populaţia devine conştientă de importanţa protejării mediului, ea va fi cea care va pune presiune pe liderii politici.
Ce ne rezervă viitorul, nu ştim, însă de mare actualitate în acest documentar este felul în care tratează America problema încălzirii globale. Există acolo un curent de opinie care sugerează că este un subiect fals, inventat. A fost linia pe care a mers şi Donald Trump în campania electorală. În decembrie 2015 s-a considerat un mare succes semnarea acordului de la Paris. Potrivit documentului, 195 de state s-au angajat să ia măsuri pentru reducerea încălzirii globale. Guvernele şi-au asumat tranziţia de la combustibilii fosili către surse mai curate de energie. În timpul campaniei electorale, Trump a spus clar şi răspicat că va abroga Acordul. După ce a fost ales, şi-a mai îmblânzit tonul, şi a declarat într-un interviu pentru New York Times: "Privesc acest lucru îndeaproape. Rămân deschis cu privire la acest subiect".
Dacă ar fi să ne menţinem în zona preşedinţilor şi a citatelor, am putea spune că privim şi noi "cu atenţie şi îngrijorare" acest subiect. Deocamdată suntem înainte de potop, de dezastru. Dar documentarul ne dă speranţe că situaţia este reversibilă. Leonardo DiCaprio avea în copilărie în camera lui o reproducere după Bosch, Grădina Plăcerilor. Un triptic enigmatic şi încărcat de sensuri ce nu se lasă descifrate uşor. Documentarul ne oferă însă explicit o interpretare care serveşte mizei filmului: aceea că stă în puterea noastră să îndreptăm lucrurile.
În primul panou al lucrării lui Bosch este reprezentat raiul, cu Adam şi Eva într-un mediu nealterat de om. Al treilea panou este întunecat, cu personaje grotesc contorsionate.
Omenirea este acum în faza de mijloc, când binele s-a dus, dar răul total nu s-a instalat încă. Prin această interpretare, filmul ne lasă să întrezărim o imaginară Arcă a lui Noe la construcţia căreia fiecare om al planetei este chemat să contribuie. Suntem Înainte de potop.
Însă un lucru este cert: lumea deja s-a schimbat. Din punct de vedere climatic. Asta ne reaminteşte documentarul Before the Flood / Înainte de potop, regizat de Fisher Stevens (care a primit Oscarul ca producător pentru Cel mai bun documentar în 2010, The Cove) şi care îl are protagonist pe Leonardo DiCaprio. Da, aveţi toate motivele să strâmbaţi din nas şi vă înţeleg perfect. Nici mie nu-mi place DiCaprio. La vremea lansării la apă a Titanicului, trecusem de vârsta la care ar fi putut să mă impresioneze chipul lui inocent. La fel cum, mai recent, m-a lăsat indiferentă prestaţia lui din The Wolf of Wall Street. Toată admiraţia pentru Scorsese, dar din jocul actoricesc al lui DiCaprio nu am reţinut decât replica "I don't wanna die sober". În schimb, recunosc că Iñárritu a reuşit să îl pună mai bine în valoare în lupta cu ursul şi cu Academia Americană de Film. Sunt de acord că în The Revenant a făcut rolul vieţii lui şi a meritat Oscarul.
La fel cum merită întâlnirea cu Leo din Before the Flood, unde îl descoperim în calitate de mesager al păcii din partea Organizaţiei Naţiunilor Unite pentru modificările climatului.
Este un rol pe care şi l-a luat în serios, iar documentarul ni-l dezvăluie preocupat sincer de schimbările climatice şi prezervarea speciilor. S-a întîlnit cu mai marii lumii pentru a căuta soluţii de stopare a încălzirii globale: Barack Obama, Ban Ki Moon, John Kerry, ba chiar a avut la începutul lui 2016 o audienţă privată la Papa Francisc. În plus, a călătorit peste tot în lume. În China, unde oamenii umblă cu măşti pe faţă din cauza poluării. În zona arctică, unde a constatat cu ce viteză se topesc gheţarii. În Indonezia, unde se elimină în aer o cantitate uriaşă de dioxid de carbon. Acolo se dau foc pădurilor, pentru a face loc plantaţiilor de palmier din care mai apoi se extrage uleiul atît de profitabil.
O idee enunţată în acest documentar şi la care merită să reflectăm este că, pentru a acţiona concret împotriva încălzirii globale, nu la vârf trebuie dusă muncă de convingere. Contează şi ca guvernele să ia măsuri, să opteze pentru energii regenerabile şi chiar să introducă taxe pentru marii poluatori. Dar mult mai important este să convingem oamenii că trebuie să îşi schimbe comportamentul prin gesturi simple: să nu lase lumina aprinsă inutil, să lase maşina mai des în garaj. Dacă populaţia devine conştientă de importanţa protejării mediului, ea va fi cea care va pune presiune pe liderii politici.
Ce ne rezervă viitorul, nu ştim, însă de mare actualitate în acest documentar este felul în care tratează America problema încălzirii globale. Există acolo un curent de opinie care sugerează că este un subiect fals, inventat. A fost linia pe care a mers şi Donald Trump în campania electorală. În decembrie 2015 s-a considerat un mare succes semnarea acordului de la Paris. Potrivit documentului, 195 de state s-au angajat să ia măsuri pentru reducerea încălzirii globale. Guvernele şi-au asumat tranziţia de la combustibilii fosili către surse mai curate de energie. În timpul campaniei electorale, Trump a spus clar şi răspicat că va abroga Acordul. După ce a fost ales, şi-a mai îmblânzit tonul, şi a declarat într-un interviu pentru New York Times: "Privesc acest lucru îndeaproape. Rămân deschis cu privire la acest subiect".
Dacă ar fi să ne menţinem în zona preşedinţilor şi a citatelor, am putea spune că privim şi noi "cu atenţie şi îngrijorare" acest subiect. Deocamdată suntem înainte de potop, de dezastru. Dar documentarul ne dă speranţe că situaţia este reversibilă. Leonardo DiCaprio avea în copilărie în camera lui o reproducere după Bosch, Grădina Plăcerilor. Un triptic enigmatic şi încărcat de sensuri ce nu se lasă descifrate uşor. Documentarul ne oferă însă explicit o interpretare care serveşte mizei filmului: aceea că stă în puterea noastră să îndreptăm lucrurile.
În primul panou al lucrării lui Bosch este reprezentat raiul, cu Adam şi Eva într-un mediu nealterat de om. Al treilea panou este întunecat, cu personaje grotesc contorsionate.
Omenirea este acum în faza de mijloc, când binele s-a dus, dar răul total nu s-a instalat încă. Prin această interpretare, filmul ne lasă să întrezărim o imaginară Arcă a lui Noe la construcţia căreia fiecare om al planetei este chemat să contribuie. Suntem Înainte de potop.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu