După
exilul de la Jilava, unde i-a avut colegi de suferință pe Victor
Stănculescu și pe Gigi Nețoiu, Jean Pădurenau s-a întors pe picioarele
sale la Bistrița. Nu duce lipsă de nimic, doar sănătatea-i este șubredă.
LPF îi plătește toate cheltuielile curente până la sfârșitul vieții
(întreținere, telefon mobil), iar prietenii Ioan Horoba, Romică Grec și
alții s-au jurat că îi vor obloji rănile bătrâneții.
Are replicile la el. Nu mai primește jurnaliștii cu de toate, cu cârnați ardelenești și cu vin de Lechința, ca pe vremuri, semn evident de restriște. În casă, obiectele care îl înconjoară nu sunt deloc spectaculoase. Totul pare să fi intrat la apă, în viața lui Pădureanu. O borsetă minusculă, pe care scrie ”1 mai 1985 România – Anglia” a luat locul diplomatului de odinioară. Înăuntru, are un telefon vechi, încărcătorul acestuia și un briceag.
De la jurnaliști, și-a căpătat porecla ”Extraterestrul”. Îi aștepta la tren, în crucea nopții, pentru a-i prelua și a-i duce la hotel. De la jucători, o spune chiar el, s-a ales cu scandarea: ”Nea Romică, ne-ai promis, că vom merge la Paris”. Așa îi striga Horațiu Cioloboc, fost atacant la Gloria Bistrița, după ce jucătorii își încasau prima de victorie. Una meritată, fără dubii. Nea Romică spune că se trezește în crucea nopții cu telefon de la nea Jean, care îi spune: ”Hai, fă-mi geanta, că pleacă autocarul echipei”! Și ne conduce în apartamentul lui Pădureanu.
Libertea: Ce mai faceți, nea Jean?
Jean Pădureanu: Nu fac rău la nimeni!
Cum sunteți cu sănătatea?
Bine. Fac insulină. Am căzut pe scări, m-au lăsat mușchii. Am 74 de ani (n.r. – are 80, de fapt). O să trăiesc peste 100 de ani!
Vă mai duceți la meciurile de fotbal?
Mă duc. Mă duc și în deplasările Gloriei Bistrița (n.r. – Romică Grec face semn că nu e adevărat).
Vă sună foștii mari jucători? Sânmărtean, Moldovan?
Nu. În Bistrița însă, nu mă plâng.
Presa?
N-am avut o presă rea. Erau și uscături.
Jurnaliștilor le dădeați produse alimentare, la plecare. De ce făceați asta?
Știam că ei nu își pot face sandwich-uri, să vină cu mâncarea la ei, ca să aibă pe drum.
Ce program zilnic aveți?
Mă scol când la 7, când la 9… Merg la o cafea. (Îi face insulina, șoptește nea Romică, aflat în încăpere). Romică, a venit azi să-mi facă insulina?
Ce faceți cu briceagul la dumneavoastră?
Cu brișca? Dacă mă atacă cineva? (râde). Fac 50 de ani de când sunt conducător la Gloria. Se duc anii, măi, frate.
Cum a fost perioada de detenție?
Am trecut cu bine.
Vă considerați nedreptăți pentru faptul că v-au condamnat?
Nu o meritam! I-am deranjat pe alții, fiindcă făceam tot ce voiam, nu putea să îmi țină nimeni piept! Invidioși!
E adevărat că ați purtat materiale de înregistrare, ca să-i dați în gât pe frații Becali?
Caracterul meu nu m-a împins să fac asta. I-am apărat și pe cei care au făcut!
Cu dragostea cum stați?
Cu fetele, mai bine ca niciodată!
Sunteți singur de când vă știe lumea. Nu se cunoaște mai nimic despre faptul că ați fost însurat…
Soră-mea a stat cu mine. A fost tanti Pușa, da. Trăiește.
Cine este tanti Pușa? Fosta soție?
Da. Era dintr-o familie bogată. Tatăl ei era medic, apoi a ajuns prefect. Venea la meciuri, așa ne-am cunoscut. (”Avea un băiat din prima căsnicie”, intervine nea Romică).
Da. Am și pierdut-o din raza de activitate. Ca să fiu cinstit, am vrut să fiu un pic liber.
E bine să fii om însurat? Ce sfat îmi dați, care sunt neînsurat…
E bine să ai, dar o femeie care să te înțeleagă, să nu se opună la ceea ce faci.
Cum v-a fost viața, v-au trecut prin mână milioane…
Am trăit foarte bine. Am avut puțini bani. M-am mulțumit cu puțin. Mi-a plăcut să mănânc de toate.
Regretați ceva? Eventual, faptul că nu aveți un copil?
Am nepoții din partea surorii. Sunt mai mult decât dacă ar fi copiii mei. Țin mai mult la mine decât la mamă-sa!
Ce părere aveți despre conducerea FRF?
Am o părere foarte bună. De ei nu mă pot plânge. Mircea Sandu mai are grijă de mine, Kassai, Dragomir…
Mircea Sandu nu mai este președinte de doi ani. Acum, este un anume Burleanu…
Burleanu? M-am întâlnit o dată cu el, avem o relație bună (Romică Grec strâmbă din nas, semn că întâlnirea este doar una imaginară).
Blaturile?
N-am făcut rău fotbalului. Ce se vântura cu blaturile era poezie. Nu există campionat în lume să nu fie două-trei meciuri, reciprocități.
Jean Pădureanu, 80 de ani, nu mai este conducător la Gloria Bistrița, dar dă numele arenei din urbea ardeleană. ”Lordul” suferă de Alzheimer și de diabet. Alzheimerul îl împiedică să recunoască persoanele și să-și aducă aminte de evenimente din trecut. Momentele de luciditate alternează cu cele de confuzie.
”Lordul” de la bloc!
O echipă a cotidianului ”Libertatea” l-a vizitat pe cel care împarte deopotriva titlurile de ”Lord” și de cap al fostei Cooperative din fotbalul. Nea Jean stă la bloc, în Bistrița. Asta nu e deloc o bucurie pentru cel care stabilea retrogradatele în defunta Divizie A. Fostul lider de la Gloria Bistrița a căzut pe scări și nu se simte în siguranță când iese din casă. ”Trebuie să am grijă să nu cad. M-au lăsat mușchii”, se plânge tata Jean. Nu este însă neglijent. Se îmbracă la costum și are temele făcute.
Are briceagul în borsetă!
Prima întâlnire cu redactorul ”Libertatea” a fost șocantă. ”Nu te știu după nume, dar îți cunosc fizionomia”. Dialogul se naște, treptat. Amintirile îi vin de-a valma în cap. Nea Jean a trecut aproape neatins peste perioada de detenție, pricinuită de ”Dosarul Transferurilor”, dar bolile i-au măcinat memoria.Are replicile la el. Nu mai primește jurnaliștii cu de toate, cu cârnați ardelenești și cu vin de Lechința, ca pe vremuri, semn evident de restriște. În casă, obiectele care îl înconjoară nu sunt deloc spectaculoase. Totul pare să fi intrat la apă, în viața lui Pădureanu. O borsetă minusculă, pe care scrie ”1 mai 1985 România – Anglia” a luat locul diplomatului de odinioară. Înăuntru, are un telefon vechi, încărcătorul acestuia și un briceag.
Pe pereți, desenele lui Ștefan Popa–Popa’s
Pe pereții apartamentului, nu vezi tricouri înrămate sau ale amintiri din fotbnal. Stau atârnate două caricaturi, marca unui caricaturist cu faimă mondială, Ștefan Popa-Popa’s. Nea Jean îl are mereu aproape pe Romică Grec, unul dintre oamenii de mare încredere. Nea Romică (foto) a ajuns la 60 de ani, cei mai mulți ani fiind petrecuți așteptând oficialii și ziariștii în gara din Bistrița.
De la jurnaliști, și-a căpătat porecla ”Extraterestrul”. Îi aștepta la tren, în crucea nopții, pentru a-i prelua și a-i duce la hotel. De la jucători, o spune chiar el, s-a ales cu scandarea: ”Nea Romică, ne-ai promis, că vom merge la Paris”. Așa îi striga Horațiu Cioloboc, fost atacant la Gloria Bistrița, după ce jucătorii își încasau prima de victorie. Una meritată, fără dubii. Nea Romică spune că se trezește în crucea nopții cu telefon de la nea Jean, care îi spune: ”Hai, fă-mi geanta, că pleacă autocarul echipei”! Și ne conduce în apartamentul lui Pădureanu.
Libertea: Ce mai faceți, nea Jean?
Jean Pădureanu: Nu fac rău la nimeni!
Cum sunteți cu sănătatea?
Bine. Fac insulină. Am căzut pe scări, m-au lăsat mușchii. Am 74 de ani (n.r. – are 80, de fapt). O să trăiesc peste 100 de ani!
Vă mai duceți la meciurile de fotbal?
Mă duc. Mă duc și în deplasările Gloriei Bistrița (n.r. – Romică Grec face semn că nu e adevărat).
Vă sună foștii mari jucători? Sânmărtean, Moldovan?
Nu. În Bistrița însă, nu mă plâng.
Presa?
N-am avut o presă rea. Erau și uscături.
Jurnaliștilor le dădeați produse alimentare, la plecare. De ce făceați asta?
Știam că ei nu își pot face sandwich-uri, să vină cu mâncarea la ei, ca să aibă pe drum.
Ce program zilnic aveți?
Mă scol când la 7, când la 9… Merg la o cafea. (Îi face insulina, șoptește nea Romică, aflat în încăpere). Romică, a venit azi să-mi facă insulina?
Ce faceți cu briceagul la dumneavoastră?
Cu brișca? Dacă mă atacă cineva? (râde). Fac 50 de ani de când sunt conducător la Gloria. Se duc anii, măi, frate.
Cum a fost perioada de detenție?
Am trecut cu bine.
Vă considerați nedreptăți pentru faptul că v-au condamnat?
Nu o meritam! I-am deranjat pe alții, fiindcă făceam tot ce voiam, nu putea să îmi țină nimeni piept! Invidioși!
E adevărat că ați purtat materiale de înregistrare, ca să-i dați în gât pe frații Becali?
Caracterul meu nu m-a împins să fac asta. I-am apărat și pe cei care au făcut!
Cu dragostea cum stați?
Cu fetele, mai bine ca niciodată!
Sunteți singur de când vă știe lumea. Nu se cunoaște mai nimic despre faptul că ați fost însurat…
Soră-mea a stat cu mine. A fost tanti Pușa, da. Trăiește.
Cine este tanti Pușa? Fosta soție?
Da. Era dintr-o familie bogată. Tatăl ei era medic, apoi a ajuns prefect. Venea la meciuri, așa ne-am cunoscut. (”Avea un băiat din prima căsnicie”, intervine nea Romică).
Cum s-a ajuns la divorț?Să fi fost de vină și faptul că erați prea dedicat fotbalului?
Ea a vrut să divorțăm. Era în cumpănă vis-a-vis de mine, că eram eu încurcat cu cineva.
Și? Era real?
Nu recunosc nimic, că n-am făcut!
Da. Am și pierdut-o din raza de activitate. Ca să fiu cinstit, am vrut să fiu un pic liber.
E bine să fii om însurat? Ce sfat îmi dați, care sunt neînsurat…
E bine să ai, dar o femeie care să te înțeleagă, să nu se opună la ceea ce faci.
Cum v-a fost viața, v-au trecut prin mână milioane…
Am trăit foarte bine. Am avut puțini bani. M-am mulțumit cu puțin. Mi-a plăcut să mănânc de toate.
Regretați ceva? Eventual, faptul că nu aveți un copil?
Am nepoții din partea surorii. Sunt mai mult decât dacă ar fi copiii mei. Țin mai mult la mine decât la mamă-sa!
Ce părere aveți despre conducerea FRF?
Am o părere foarte bună. De ei nu mă pot plânge. Mircea Sandu mai are grijă de mine, Kassai, Dragomir…
Mircea Sandu nu mai este președinte de doi ani. Acum, este un anume Burleanu…
Burleanu? M-am întâlnit o dată cu el, avem o relație bună (Romică Grec strâmbă din nas, semn că întâlnirea este doar una imaginară).
Blaturile?
N-am făcut rău fotbalului. Ce se vântura cu blaturile era poezie. Nu există campionat în lume să nu fie două-trei meciuri, reciprocități.
Jean Pădureanu, 80 de ani, nu mai este conducător la Gloria Bistrița, dar dă numele arenei din urbea ardeleană. ”Lordul” suferă de Alzheimer și de diabet. Alzheimerul îl împiedică să recunoască persoanele și să-și aducă aminte de evenimente din trecut. Momentele de luciditate alternează cu cele de confuzie.
Citește ultimele ȘTIRI pe Libertatea.ro
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu