Dincolo de pareri: Ce spune stiinta legat de utilitatea temei de casa?

In ultima perioada au aparut in spatiul public din Romania dezbateri tot mai frecvente legate de necesitatea reglementarii volumului temei de casa la elevi. Din pacate, am observat ca majoritatea coplesitoare a pozitiilor luate se rezuma la pareri si se bazeaza prea putin pe date stiintifice. Acest articol isi propune incurajarea luarii de pozitii (si decizii) informate prin analiza partiala a literaturii de specialitate.
Dezbaterea legata de utilitatea temelor de casa este foarte veche si in acelasi timp foarte actuala. Studii empirice pe aceasta tema au avut loc inca din anii ’30 si se publica in continuare. Cu toate acestea  se pare ca in ultima decada frecventa intrebarilor legate de utilitatea temei de casa a crescut. De exemplu, un video postat pe Youtube acum cateva luni, care arata ca o invatatoare de clasa a 2-a din Texas a eliminat complet tema de casa pe tot restul anului, a devenit extrem de popular si a strans un numar impresionant de vizualizari. Documentare ca si “Race to Nowhere” sau “Where do we invade next?” determina publicul larg sa se intrebe daca temele de casa isi au vreo utilitate. La fel o fac si carti precum “The homework myth: Why our kids get too much of a bad thing” (Kohn) sau “The case against homework: How homework is hurting our children and what can we do about it” (Bennett & Kalish). De aceea, nu este surprinzator sa auzim ca apar si in Romania cazuri cum a fost cel de acum doua luni de la Constanta in care o scoala a decis sa suspende temele de casa pe o perioada limitata. Din pacate prea putina lume se intreaba: Care a fost rezultatul cuantifiabil al experimentului? A existat o grupa de control (sau doar experimentala)? Ce masuratori s-au facut? Ce informatii avem despre indicatorii de fidelitate si validitate a instrumentelor folosite? Cum s-au controlat variabilele confundate? Cat de reprezentativ este nivelul performantelor scolare al acelei scoli pentru Romania? S-au folosit evaluatori externi (independenti) pentru masurarea performantelor? Ce politici educationale au fost implementate in urma unui asemenea experiment? Fara a implementa un studiu riguros si corect din punct de vedere stiintific in Romania, ne va fi foate greu sa generalizam orice rezultat obtinut. Insa pe ce date ne putem baza?
Rezultatele PISA 2012
Sustinatorii temei de casa pot da exemplu datele culese de PISA in 2012 (vezi raportul OECD), care arata ca elevii de 15 ani din tari/regiuni performante ca Shanghai-China petrec 14 ore pe saptamana efectuand teme de casa. In acel raport se afirma ca “scolile a caror elevi petrec mai multe ore efectuand tema de casa (…) au in general tendinta sa performeze mai bine (p. 45)”. Pe de alta parte, tabara oponentilor temei de casa pot folosi aceeasi baza de date si pot argumenta ca elevii din tari performante precum Finlanda sau Coreea de Sud declara ca petrec mai putin de 3 ore pe saptamana efectuand temele de casa (Nota: elevii din Romania au raportat ca petrec in medie 7 ore pe saptamana, dar rezultatele lor au fost foarte departe de cele ale elevilor din Finlanda si Coreea de Sud). De aici invatam ca, luat separat, volumul timpului petrecut efectuand tema de casa nu ne spune nimic si e nevoie sa luam in considerare alti factori (posibile variabile confundate) care influenteaza performanta elevilor (ex. calitatea predarii la clasa). Dar ce ne spune stiinta?
Intelegerea particularitatilor de varsta
Cele mai frecvent citate studii legate de eficienta temei de casa sunt ale profesorului Cooper de la Duke University (SUA) si a colaboratorilor lui, care din pacate, asa cum cum afirma si ei, au multe limitari. Concluziile lor sugereaza ca in general exista un efect pozitiv al temei de casa asupra performantelor elevilor. Cu toate acestea, studiile lor au aratat ca e extrem de importanta ajustarea volumului temelor de casa la particularitatile de varsta ale copiilor (respectiv volumul temelor sa creasca o data cu varsta copilului). Recomandarile lor au fost preluate de catre  Asociatia Nationala a Educatorilor din SUA, care au sugerat implementarea regulii de 10 minute pe nivel de clasa. Adica, un elev de clasa a 3-a va petrece maxim 30 de minute efectuand tema de casa, iar un elev de clasa a 12, va petrece maxim 120 minute. Mai mult decat atat, studiile lor au aratat ca la elevii mari (de liceu) volumul de teme si performanta scolara sunt puternic asociate (dupa ce timpul petrecut efectuand teme depaseste pragul minim de o ora pe saptamana/12 minute pe zi). Alte studii recente au aratat de asemenea ca la liceu timpul optim petrecut pentru efectuarea temei de casa este de o ora pe zi, dar si ca volumul prea mare de teme date adolescentilor poate duce la contraperformanta (scaderea scorurilor la testarile standardizate).
Dar ce efect are tema la varste mici? Pana acum nu avem un studiu care sa arate in mod evident ca tema de casa data la elevii de varste mici imbunatateste performanta scolara semnificativ statistic. Cu toate acestea, asa cum recomanda si Cooper, valoarea temei de casa la clasele mici este aceea de formare a deprinderilor de munca independenta care vor fi necesare la varste ulterioare (liceu, facultate), cand invatarea autoreglata incepe sa aiba un rol din ce in ce mai mare. In plus, este foarte importat sa se inteleaga faptul ca invatarea la varsta scolara mica are loc predominant implicit, in urma experientelor de invatare ale copiilor din clasa, si prea putin explicit, sub forma temelor de casa. De exemplu, daca un parinte isi intreaba copilul de 6 ani ce a invatat la scoala, foarte frecvent se poate astepta la un raspuns de genul “Nimic”, “Ne-am jucat” sau “Nu stiu” (pentru ca ulterior sa-l auda ca fredoneaza un cantec “inventat” sau poate sa efectueze operatii simple de matematica in gand). In consecinta, desi nu exista inca studii relevante pe aceasta tema, se poate specula ca experientele de invatare de la clasa ale elevilor din clasele primare vor fi mai relevante decat volumul temei de casa.
Riscurile supradimensionarii temei de casa
Atunci cand ne intrebam cat de eficienta este tema de casa e important in primul rand sa ne intrebam de ce o dam, cui ii foloseste si daca exista posibilitatea sa aiba efecte averse. Cu alte cuvinte, care este raportul cost-beneficiu? De exemplu, un studiu publicat anul trecut in The American Journal of Family Therapy arata ca supradimensionarea temei de casa poate duce la aparitia riscului de blazare/epuizare (burnout) la varste foarte mici si poate creste stresul in familie. In acest context ne putem intreba daca participarea foarte redusa in programe de invatare pe parcursul vietii din Romania, daca abandonul scolar crescut sau daca prezenta din ce in ce mai redusa la bacalaureat ar putea sa fie explicate, intr-o masura, si prin suprasolicitarea copiilor la varste mici (folosind argumentul “noi suntem clasa/scoala de elita”)? Si, apropos de elite: Nu e rau ca se lucreaza accelerat cu copiii care pot face performanta deosebita. Insa generalizand si dand teme de casa supradimensionate si ridicate la nivelul celor (de exemplu) 1.3% care fac performante inalte (conform rezultatelor PISA 2015 la evaluarea intelegerii unui text citit), nu riscam sa ii pierdem pe o parte din ceilalti 98.7%? De aceea e foarte importanta intelegerea respectarii particularitatilor individuale ale elevilor. Si de aceea, consider ca initiativa d-lui ministru Mircea Dumitru este binevenita pentru a preveni situatii ca cele descrise mai sus.
Intelegerea educarii diferentiate
E important sa intelegem ca atunci cand dam o tema de casa unui grup relativ eterogen de elevi (intotdeauna!, chiar si atunci cand avem impresia ca grupul este relativ omogen), nevoile sunt diferite. Pe de o parte unele teme pot avea un grad mare de generalitate, si acestea se preteaza la toata clasa, cum ar fi de exemplu citirea unui capitol dintr-o carte care urmeaza sa fie discutat a doua zi la scoala. Pe de alta parte, care este scopul unei teme de casa de 10 probleme de matematica continand ecuatii de gradul 2 cu acelasi nivel de dificultate, in contextul in care elevul are deja formate deprinderile in urma exercitiilor din clasa? De ce nu ajung două exercitii, necesare formarii de munca independenta, dar care sa ii ofere timp pentru alte activitati in familie sau cu prietenii? Deocamdata nu putem formula raspunsuri pe baza studiilor empirice care sa sustina argumentul supradimensionarii temei de casa. Insa putem aprecia ideea promovata de d-l Dumitru de a cataloga diferentiat temele de casa in optionale si obligatorii, cu mentiunea (si aici imi exprim o opinie personala) ca gradul de obligativitate sa varieze in functie de nevoile elevului si nu de “nivelul clasei” sau de expectantele/prestigiul profesorului.
Alti factori care pot influenta eficienta temei de casa
Literatura de specialitate ne arata ca exista efecte diferentiate ale temei de casa asupra performantelor elevilor in functie de materie. De exemplu, un studiu publicat acum 5 ani in Economics of Education Review care a avut participanti elevi de clasa a 8-a a aratat ca volumul temei la matematica a avut efecte pozitive semnificative pe cand efectul temei la istorie, stiinte si engleza a fost nesemnificativ (evident, generalizarea studiului este limitata). Apoi: alte studii empirice arata ca tema de casa este eficienta daca este verificata si corectata de profesor (fie individual, fie in grup, in clasa). Atunci ne intrebam, cat de fezabila si eficienta poate fi o tema de casa supradimensionata care nu poate fi verificata de cadrul didactic? Si sa nu uitam de faptul ca tema de casa poate avea efecte diferentiate in functie de mediul socio-economic din care provine copilul. De exemplu, un studiu desfasurat in Olanda si publicat in urma cu 5 ani arata ca tema de casa a avantajat elevii din paturile sociale superioare care au avut performante semnificativ mai mari comparativ cu colegii lor mai putini avantajati (posibil din cauza ca au fost ajutati de parinti). Iar un alt studiu ne arata ceea ce am banuit cu totii: Relatia dintre performanta scolara si timpul petrecut efectuand tema de casa nu este liniara deoarece unii elevi (care au performante scolare mai bune) au nevoie de mai putin timp pentru a rezolva tema de casa. Asta inseamna ca este imposibil sa se ofere o reteta universala legata de timpul alocat temei de casa. Unii elevi chiar au nevoie de mai mult timp pentru rezolvarea ei decat altii. Si in final, conteaza calitatea nu cantitatea. Un alt studiu a aratat ca performantele scolare au fost prezise semnificativ de temele de casa percepute de elevi ca fiind bine selectate. Iar intuitia ne spune ca volumul temelor de casa necesar poate varia si in functie de calitatea predarii, chiar daca se pare ca nu exista studii care sa confirme aceasta ipoteza. Cu alte cuvinte, daca profesorul si-a facut meseria in mod eficient, rolul (si volumul necesar al) temei de casa va fi mic.
In loc de concluzie
Cercetarile de buna calitate legate de eficienta temei de casa sunt inca in faza incipienta. In plus, fenomenul este extrem de complex, de aceea nu putem trage o concluzie foarte clara si succinta. Insa putem sa raspundem la cateva intrebari: Ajuta temele de casa? Absolut. Pot avea temele de casa efecte negative? Cu siguranta. Cum pastram echilibrul? Pentru inceput, tinand cont cel putin de urmatoarele aspecte: Presupunand ca activitatea de predare la clasa a fost eficienta, temele pot fi benefice daca nu sunt supradimensionate, daca tin cont mai mult de nevoile elevului si nu atat de mult de cerintele programei, daca sunt relevante (si nu se transforma in activitati “de tinut ocupat copilul”), daca sunt verificate de profesor, si daca dificultatea este dozata in asa fel incat sa nu necesite ajutorul parintilor. Cu alte cuvinte, daca raportul cost-beneficiu este in favoarea elevului. Multe aspecte din cele prezentate de mai sus pot fi atinse printr-o pregatire corespunzatoare a profesorului (in special in psihologie educationala) sau alternativ, printr-o intuitie si un talent innascut deosebit al cadrului didactic. Pare ca suna usor, insa cum conceptualizam “pregatire corespunzatoare” si “intuitie si talent innascut”? Despre asta, poate cu alta ocazie. In ceea ce priveste reglementarea volumului de teme (si conceptualizarea corespunzatoare a termenului “teme supradimensionate”), pentru aceasta e nevoie de foarte multa cercetare de buna calitate implementata in Romania si sper ca in perioada urmatoare vor exista studii relevante, care sa ne ajute sa luam decizii educate pe aceasta tema.
Cateva referinte bibliografice:
Cooper, H., Robinson, J. C., & Patall, E. A. (2006). Does homework improve academic achievement? A synthesis of research, 1987-2003. Review of Educational Research, 76(1), 1–62.
Dettmers, S., Trautwein, U., Ludtke, O., Kunter, M. & Baumert, J. (2012). Homework works if homework quality is high: Using multilevel modeling to predict the development of achievement in mathematics. Journal of Educational Psychology, 102(2), 467-482.
Eren, O. & Fenderson, D.J. (2011). Are we wasting our children’s time giving them more homework? Econommics of Education Review, 30(5), 950-961.
Núñez, J.C., Suárez, N., Rosário, P., Vallejo, G., Cerezo, R., & Valle, A. (2015). Teachers’ feedback on homework, homework-related behaviors, and academic achievement. Journal of Educational Research, 108(3), 204-216.
Pressman, R.M., Sugarman, D.B., Nemon, N.M., Desjarlais, J., Ownes, J.A. & Schettini-Evans, A. (2015). Homework and family stress: With consideration of parents’ self-confidence, educational level, and cultural background. The American Journal of Family Therapy, 43(4), 297-313.