De sărbătorit, sărbătorim, dar pe cine?!

Odată cu trecerea anilor, constatăm că sărbătorile cu nume de sfinti, precum cea care tocmai a trecut, prilejuiesc doar o avalansă de felicitări adresate prin mass-media celor care-si au ocrotitorul în calendarul bisericesc, pe când, în realitate, numărul românilor care-si serbează onomastica este în continuă scădere. Păi cine-si mai botează acum copilul Ion, Gheorghe, Dumitru sau Nicolae? Mai nimeni. Cât despre Ilie, Visarion, Zaharia sau Mina, nici pomeneală. Mihail supravietuieste sporadic, văduvit de l-ul final, iar pe Gavril îl mai aflăm doar în buletinele unor venerabili pensionari. Chiar si Gabrielele sau Mihaelele se află-n vizibilă recesiune. La Sfînta Parascheva se calcă toti în picioare ca să se-nchine, dar pentru nimic în lume nu si-ar boteza careva fiica sau fina cu acest nume. Acum se plimbă în cărucior si fosnesc din pampersi cei cu prenume exotice precum Armando, Gilbert, Lorena sau Belfast, iar dacă vreun Vasile se încăpătânează ca finul să-i poarte numele, părintii, mari iubitori de telenovele, adaugă repede un Denis sau un Gerald, ca să pice si pe-a lor, si toată lumea să fie multumită. Boala numelor de import nu e chiar recentă. Prin anii '50, când viitorii cetăteni ai republicii aflau încă de la grădinită că generalisimul Stalin este cel mai bun prieten al lor si că trebuie să-l iubească mai mult decât îsi iubesc părintii, începuseră să răspundă la strigarea catalogului copii de activisti numiti Natasa, Zoia, Nina, Tania, Serghei, Sasa, Volodia sau Liuba. Se putea oare ca fiica lui Emil Bodnăras să nu se numească Svetlana?! Ba, de curând, am descoperit într-un cimitir un monument cu stea rosie, sub care odihnea numitul Bulubenchi Stalin. Mai târziu, la vremea când nea Cească deprinsese gustul „vizitelor de lucru“ pe la fostele cetăti domnesti, unde era întâmpinat de actori călare, care făceau pe voievozii si arătau cu buzduganul spre Cehoslovacia, n-au prea fost „revigorati“ traditionalii Mircea, Stefan sau Mihai, în schimb a plouat cu Bogdani si Dragosi mititei. La fete, numele istorice n-au avut succes. Musata, Stanca, Bălasa sau Chiajna nefiind compatibile cu „avântul revolutionar al vremurilor noi“, au dispărut cu desăvârsire. În schimb, pentru că Ileana, Catrina sau Ilinca aveau un iz prea rural, Dragos si Bogdan jucau sotronul cu Roxane, Cristine, Raluci, Angele si Cerasele. Mariilor si Elenelor a început să li se „asezoneze“ constant un al doilea nume, pentru că Anamaria, Marilena sau Maria-Elena confereau lustru orăsenesc si nici nu se risca un alint plebeu, precum Maricica, Măriuta, Măriuca sau Lenuta. Ca orice modă, si moda prenumelor este extrem de capricioasă, drept care amintitele nume de voievozi au devenit caduce, iar functionarii de la Starea Civilă făceau cârcei la mână completând certificate de nastere pentru Cătălin, Călin, Codrut, Alin, Cristian, Cosmin, Răzvan sau Ciprian, secondati de Oana, Ramona, Alina, Andra sau Loredana. Când striga câte-o bunică din balcon „Cătălin, treci în casă!“ sau „Loredana, hai la masă!“, se golea parcarea de soimi ai patriei. Filmele muzicale sau cele cu altoiri de pumni si picioare, precum si putinele seriale TV dinainte de 1989, au adus cu ele „cinematografierea“ prenumelor de la orase si sate. Asa au apărut Pamela si Boby Lingurar, Rocco Barabulă, Stalone Borfălău, Isaura Ciocănel sau Elvis Aboului. Cel care a bătut recordul si a rezistat cel mai mult în timp, a fost Gianni Morandi. Cu al său „În genunchi mă întorc la tine“ a lăsat drept amintire prin spatiul nostru mioritic o multime de Giani, Geany, Gianu dar, mai ales, Gianine sau Geanine. Noroc de pleata blondă a lui Florin Piersic, că altfel nu mai aveam pe cine felicita de Florii. Asa, mai dai de câte-un Florin sau Florian, o Florină sau o Floriană, dar Florica... Câh! Never!!! Actualul excedent de Andreea nu trebuie pus pe seama constientizării importantei Sfântului Andrei în evolutia noastră religioasă. Acest prenume au început pur si simplu să se poarte, precum pantofii de un anumit model, iar rezultatul se vede. Ca să numărăm câte Andreea apar zilnic pe posturile noastre de televiziune, nu ne ajung degetele de la mâini si picioare. Mai nou, VIP-urile care suprapopulează tabloidele nu se simt în top dacă nu pot anunta că au adus pe lume un David, o Sara, un Noah sau o Aisia. Conform legii, fiecare părinte are dreptul să-i spună copilului cum pofteste. Chiar si cuvintele de ocară de pe garduri au liber acces în certificatul de nastere. Dar, dacă botezăm în continuare telenovelistic, s-ar putea întâmpla ca nici printre vaci să nu mai existe Bălana sau Joiana si-o să-l auzim pe badea Luiz-Alberto din Chintinici poruncind prin ogradă: „Băăi Edmond-Octaviooo, băăi Ramon-Felipeee, dischidet breee poarta, c-o vinit Raimonda di la imas! Sî tu, Sabrinî-Izabelă, puni digrabî măliguta la hiert sî dă fuguta la muls, c-amus îi sarî sî gioacâ pi teve Corlata2 Corazona lu' Bostănel sî Belmondo a lu' Căcărează în Pacatu' din cucuruz!“. Dar, atentie mărită! Vin puternic din urmă serialele turcesti ti n-ar fi chiar exclus să aflăm peste câtiva ani că domnisoara Hatice Vanesa Trandafirescu s-a logodit cu junele Selim Osvaldo Popescu Tecuceanu.

Articol afisat de 315 ori  |  Alte articole de acelasi autor  |  Trimite mesaj autorului

(Doina RUSU)