Gânduri pe marginea unui anumit tip de film - Inimi cicatrizate

Am văzut filmul polonez Ida (Oscar pentru cel mai bun film străin, 2015) în chiar ziua când aveam să citesc un fragment din Epistola Sf. Apostol Pavel către Evrei: "Nu suntem ai îndoielii spre pieire, ci ai credinţei spre câştigarea sufletului". (Îmbisericirea minţii Idei (şi cuminţenia ei, şi nevoia ei de iubire pentru veşnicie, şi hotărârea de a se retrage "din lume", de a-şi asuma calea crucii şi de a-şi ascunde părul frumos sub veşmintele de monahie) mi se părea, deodată, contrapusă îndoielii spre pieire a Wandei (mătuşa Idei, singura rubedenie în viaţă, o evreică pe care stareţa mănăstirii unde crescuse insistă să o cunoască în ajunul intrării fetei în monahism). Ida caută să intre în rânduiala Bisericii, pe când Wanda, care fusese un procuror de temut în zorii comunismului abia instalat în Polonia (anii '50), când recunoaşte că a trimis la moarte pe mulţi "duşmani ai poporului", a ajuns acum o simplă judecătoare, dependentă de alcool, de tutun şi plină de ranchiună pe tăvălugul istoriei, pe creştinii care i-au ucis familia.) Acelaşi cuvânt apostolic l-am citit, un an mai târziu, în dimineaţa următoare vizionării Inimilor cicatrizate (2016), adaptare liberă de Radu Jude (scenariul şi regia) după scrieri de Max Blecher (Inimi cicatrizate, Vizuina luminată, Corp transparent, Întîmplări în irealitatea imediată, Scrisori către Geo Bogza). N-am ales eu lectura acestor rânduri pauline. Şi într-un caz, şi-n celălalt, s-a întâmplat ca ele să însoţească pericopa evanghelică a zilei.

O situaţie-limită (îmbolnăvirea unui tânăr intelectual evreu de tuberculoză osoasă, în România anilor '30) este pretext, în filmul lui Jude, pentru câteva consideraţii despre viaţă şi moarte, despre "nesfârşita pustietate a lumii" şi prietenie, despre "extrema dreaptă" şi "chestiunea evreiască". Despre, mai ales, dificultatea aflării unui sens în viaţă ("clipele vieţii noastre au însemnătatea cenuşii care se cerne"), atunci când eşti prizonier al "îndoielii spre pieire" şi nu ai primit credinţa "spre câştigarea sufletului". ( "...impresia care renaşte este înainte de toate aceea a efemerităţii vieţii care se scurge şi, apoi, aceea a lipsei totale de importanţă cu care se integrează aceste clipe în ceea ce numim, cu un singur cuvînt, existenţa unui om." (Max Blecher, Vizuina luminată)) Manu, personajul central al filmului (şi al cărţii) asistă la înmormântarea unui coleg de suferinţă, după rânduiala Bisericii. Apoi, prin pereţii subţiri ai salonului privat unde zace imobilizat la pat, aude cum alt coleg de suferinţă, refuză ultima Împărtăşanie ce i se oferă - tot după rânduiala Bisericii.

Pe afişul filmului (şi în genericul de la început, ce cuprinde texte scrise pe un montaj din desenele lui Max Blecher, ilustrate sonor cu un fragment - Dies Irae - din Recviemul de Mozart) vedem, într-unul din desenele inedite rămase de la Blecher, chiar o pâine în care este înfipt un cuţit şi acum sângerează din abundenţă. De pâine atârnă un miel spânzurat şi un cap de om - detaşat de corpul care nu i se vede, asemenea trupurilor dezmembrate din Guernica lui Picasso - cuprins de groază. Semnele descompunerii şi putrefacţiei ca urmare a bolii neiertătoare sunt contrabalansate, în Inimi cicatrizate, de semnele unei frumuseţi nepieritoare fără de care viaţa omului ar rămâne absurdă: splendoarea naturii (director de imagine: Marius Panduru) sau a culturii (decoruri: Christian Niculescu, costume: Dana Paparuz) - de exemplu, icoana bizantină cu Mântuitorul din salonul cu bolnavi, idealul desăvârşirii omeneşti. Cehov: "La om, totul trebuie să fie frumos: şi chipul, şi îmbrăcămintea, şi gesturile, şi ţinuta, şi sufletul, şi gândurile". Şi ghipsul, adaugă ironic Manu. Într-un fel, îndoiala şi credinţa sunt două feţe ale aceleiaşi monede, precum trăirea acelui carpe diem - hedonistă, în cazul lui Manu, şi cu frică de Dumnezeu, în cazul Isei (o altă pacientă din spital). Marc Aureliu (citat de Manu): "Nu lucrurile în sine, ci felul cum ne raportăm noi la ele, asta contează". Nu moartea în sine, ci - adaugă Isa, referindu-se la felul în care, de ani de zile, gândeşte zilnic - cum ne pregătim (sau nu ne pregătim) pentru ea astfel încât să nu ne surprindă când va veni.

Filmul lui Radu Jude - dincolo de lectura în cheie "politică" - poate fi privit şi ca un eseu, ca o elegie pe tema suferinţei general umane, a modului în care o primim şi ne-o asumăm. Senzaţia copleşitoare e blagiană (chiar dacă Manu recită din Bacovia - "cel mai autentic poet din poezia noastră"): "atâţia dintre semeni nu prea ştiu / ce să înceapă-n zori cu suferinţa. / Ei nu-şi dau seama nici spre seară de prilejul / chemat să-nalţe mersul, cunoştinţa" (Laudă suferinţei). Pentru cei mai mulţi, suferinţa e "întuneric", "tăciune în inimă", "un bulgăre de ţărână", o "dulce psihoză". Sau, am putea adăuga, un corset de ghips. Pentru alţii, ea e "sâmbure de cer". Pentru Isa, bunăoară, al cărei salon este - spune Manu - o oază de pace. În salonul lui, i se confesează el, simte gustul amar al singurătăţii ("Abia aşa îmi dau seama ce singur sunt în camera aia a mea"), pe când în salonul ei, pe ai cărui pereţi zărim o icoană cu Maica Domnului şi pruncul Iisus, nu se mai simte sărăcit de "suferinţa care destramă" ("Mă simt foarte bine la tine, e aşa un calm aici, o linişte"). Este, poate, singurul moment de levitaţie - în duh - al acestui film cu un subiect atât de apăsător. Suferinţa, aşa cum este primită de Isa, e o suferinţă "care întăreşte fiinţa întru fiinţă" - singura legătură dintre fiinţa zisă om şi Creatorul care "este şi va fi". E forma ei de credinţă "spre câştigarea sufletului" pentru că, spune ea, "timpul nu poate fi pierdut" şi, la urma urmei, "poate că nu e totul un joc, poate există mântuire".

428 share 0 inShare 8 Live Aboneaza-te la newsletter Abonare Iulian Bulai, deputatul-artist din Neamţ. Legendarul Leonard Cohen l-a lăudat pe român pentru metoda prin care a strâns bani pentru studii Iulian Bulai, deputat USR de Neamţ FOTO: Facebook Cea mai mare surpriză a alegerilor generale din 11 decembrie a fost, în Neamţ, desemnarea ca deputat a candidatului USR, Iulian Bulai, în urma redistribuirii. Ştiri pe aceeaşi temă Liviu Dragnea: Atât timp cât Legea 90 e în vigoare, îmi va fi foarte g... Iulian Bulai (29 de ani) a devenit deputat de Neamţ din partea USR beneficiind de sistemul redistribuirii voturilor. În urma alegerilor din 11 decembrie, partidul pe listele căruia a candidat la Camera Deputaţilor a întrunit 7269 de voturi, mai puţine decât ALDE (7904 voturi) sau PMP (7466 voturi), formaţiuni care aveau mai multe speranţe să câştige mandatul de deputat. Conform biografiei sale, Iulian Bulai are o poveste de viaţă foarte tumultoasă, care pleacă de la Roman în 1987 (anul naşterii) şi Tămăşeni (comuna de pe Valea Siretului unde a copilărit şi de unde provin părinţii). În anul 2003, Iulian a început să studieze la Liceul Catolic „Sfântul Iosif” din Bucureşti, şi tot atunci a plecat pentru prima dată în Norvegia, în vizită la cele două surori care lucrau acolo. „În vara respectivă mi-am făcut bani de liceu. Din adunat sticle, dar mai ales din împletit baloane pe stradă principală şi prin bâlciuri. Am fost mereu un tip cu spirit antreprenorial şi destul de creativ”, îşi aminteşte Iulian. Un an mai târziu, în 2004, s-a transferat la Liceul Franciscan din Roman, „opusul unui liceu de fiţe”, după cum l-a caracterizat Iulian. „Principiul era: intră cine vrea, iar dacă doreşte oricine poate creşte. Acolo am fost expus tainelor filosofiei, teologiei, sculpturii, literaturii, teatrului şi limbilor străine” L-a readus pe Henrik Ibsen pe străzile din Oslo Timp de patru ani, între 2003 şi 2007, Iulian a mers în ţările scandinave în fiecare vară, iar în 2008 a fost admis la o şcoală de arte privată în Oslo. Numai că, tânărul nu avea posibilitatea de a plăti taxa şcolară de aproximativ 10.000 de euro pe an. Atunci a avut o idee genială, apelând la imaginea simbol a dramaturgului norvegian Henrik Ibsen, părintele teatrului modern european: „Pentru că am fost înzestrat cu darul sculpturii, mi-am confecţionat mască şi un costum impecabil înfăţişându-l pe Henrik Ibsen şi în cursul a două luni de pe stradă am reuşit să adun aceşti bani, plus banii de care aveam nevoie pentru întreţinere. În cursul acelei veri, Leonard Cohen a asistat la -ul meu artistic, şi m-a vorbit de bine în faţă a 10.000 de oameni”. Iulian Bulai mai spune că pentru a putea termina anul universitar, din ianuarie 2009 s-a încadrat cu jumătate de normă ca administrator şi clopotar la o biserica luterană din apropierea şcolii. În decurs de şapte luni a învăţat limba norvegiană, pentru a putea înţelege cursurile, apoi a intrat la Academia Naţională de Arte din Oslo. În anul 2010, a învăţat intensiv limba italiană la Florenţa, iar în ianuarie 2011 a studiat limba portugheză printr-un program Erasmus la Facultatea de Litere a Universităţii din Lisabona, şi a fost student al Academiei de Arte Frumoase. „Reîntors din Portugalia mi-am pregătit licenţa şi am aplicat pentru un masterat în Norvegia şi China. Am fost admis atât la Oslo cât şi la Beijing. În paralel cu pregătirea licenţei în arte vizuale la Oslo, în cursul primăverii lui 2012 am studiat limba chineză (mandarin) cu un fost profesor de la Universitatea din Oslo”, mai spune Iulian. Proiecte la Roman prin Fundaţia PACEA Tânărul deputat susţine că deşi a fost plecat mulţi ani din România, nu a rupt legătura cu mediul şi valorile care l-au format. În anul 2012 a venit la Roman cu prima delegaţie de norvegieni care doreau să investească în antreprenoriat social în România. „În perioda 2012-2016 prin intermediul Fundaţiei PACEA s-au derulat proiecte în valoare de aprox. 300.000 de euro. Beneficiarii proiectelor au fost în mare parte copii din medii defavorizate din Roman şi din jurul Romanului. Aceste proiecte se desfăşoară în continuare şi constau în investiţii în educaţie şi în incluziune pe piaţa muncii” În august 2012, Iulian a primit o bursă pentru a studia intensiv limba chineză (mandarin) la Beijing, iar o lună mai târziu a început anul academic la China Central Academy of Fine Arts. „Am rămas un an în China. Şederea în China se datorează unei burse şi a unui împrumut din partea statului norvegian. În februarie 2013 m-am căsătorit cu Eva Marie în biserica Romano-Catolică Wangfujing din Beijing” Dator la statul norvegian pentru studii În anul 2014 a început al doilea master în relaţii internaţionale şi diplomaţie culturală, cu primul semestru la Institutul de Diplomaţie Culturală din Berlin, iar al doilea la Siena în Italia. Şi acest al doilea master a fost finanţat dintr-o bursă şi un împrumut din partea statului norvegian. Din biografia recentă reiese că în primăvara anului 2015 a lucrat pentru Colegiul Universitar din Oslo, unde a tradus textele din norvegiană-română şi română-norvegiană necesare primului examen autorizat pentru interpreţi de norvegiană-română. „În urma studiilor efectuate cu împrumut de la statul norvegian am rămas dator cu aproximativ 28.000 euro pe care va trebuie să îi plătesc în următorii 25 - 30 de ani”, mai spune Iulian Bulai, aşa cum reiese şi din declaraţia sa de avere. În perioada octombrie 2015 - aprilie 2016, Iulian a lucrat în Islanda şi Republica Capului Verde pentru delegaţiile Uniunii Europene din aceste două ţări. În primăvara acestui an, Iulian Bulai a fost managerul de campanie al echipei PACT care a trimis patru consilieri în cadrul Consiliului Local al comunei Tămăşeni. citeste totul despre: iulian bulai usr deputat parlament neamt alegeri

Citeste mai mult: adev.ro/oiadcj

428 share 0 inShare 8 Live Aboneaza-te la newsletter Abonare Iulian Bulai, deputatul-artist din Neamţ. Legendarul Leonard Cohen l-a lăudat pe român pentru metoda prin care a strâns bani pentru studii Iulian Bulai, deputat USR de Neamţ FOTO: Facebook Cea mai mare surpriză a alegerilor generale din 11 decembrie a fost, în Neamţ, desemnarea ca deputat a candidatului USR, Iulian Bulai, în urma redistribuirii. Ştiri pe aceeaşi temă Liviu Dragnea: Atât timp cât Legea 90 e în vigoare, îmi va fi foarte g... Iulian Bulai (29 de ani) a devenit deputat de Neamţ din partea USR beneficiind de sistemul redistribuirii voturilor. În urma alegerilor din 11 decembrie, partidul pe listele căruia a candidat la Camera Deputaţilor a întrunit 7269 de voturi, mai puţine decât ALDE (7904 voturi) sau PMP (7466 voturi), formaţiuni care aveau mai multe speranţe să câştige mandatul de deputat. Conform biografiei sale, Iulian Bulai are o poveste de viaţă foarte tumultoasă, care pleacă de la Roman în 1987 (anul naşterii) şi Tămăşeni (comuna de pe Valea Siretului unde a copilărit şi de unde provin părinţii). În anul 2003, Iulian a început să studieze la Liceul Catolic „Sfântul Iosif” din Bucureşti, şi tot atunci a plecat pentru prima dată în Norvegia, în vizită la cele două surori care lucrau acolo. „În vara respectivă mi-am făcut bani de liceu. Din adunat sticle, dar mai ales din împletit baloane pe stradă principală şi prin bâlciuri. Am fost mereu un tip cu spirit antreprenorial şi destul de creativ”, îşi aminteşte Iulian. Un an mai târziu, în 2004, s-a transferat la Liceul Franciscan din Roman, „opusul unui liceu de fiţe”, după cum l-a caracterizat Iulian. „Principiul era: intră cine vrea, iar dacă doreşte oricine poate creşte. Acolo am fost expus tainelor filosofiei, teologiei, sculpturii, literaturii, teatrului şi limbilor străine” L-a readus pe Henrik Ibsen pe străzile din Oslo Timp de patru ani, între 2003 şi 2007, Iulian a mers în ţările scandinave în fiecare vară, iar în 2008 a fost admis la o şcoală de arte privată în Oslo. Numai că, tânărul nu avea posibilitatea de a plăti taxa şcolară de aproximativ 10.000 de euro pe an. Atunci a avut o idee genială, apelând la imaginea simbol a dramaturgului norvegian Henrik Ibsen, părintele teatrului modern european: „Pentru că am fost înzestrat cu darul sculpturii, mi-am confecţionat mască şi un costum impecabil înfăţişându-l pe Henrik Ibsen şi în cursul a două luni de pe stradă am reuşit să adun aceşti bani, plus banii de care aveam nevoie pentru întreţinere. În cursul acelei veri, Leonard Cohen a asistat la -ul meu artistic, şi m-a vorbit de bine în faţă a 10.000 de oameni”. Iulian Bulai mai spune că pentru a putea termina anul universitar, din ianuarie 2009 s-a încadrat cu jumătate de normă ca administrator şi clopotar la o biserica luterană din apropierea şcolii. În decurs de şapte luni a învăţat limba norvegiană, pentru a putea înţelege cursurile, apoi a intrat la Academia Naţională de Arte din Oslo. În anul 2010, a învăţat intensiv limba italiană la Florenţa, iar în ianuarie 2011 a studiat limba portugheză printr-un program Erasmus la Facultatea de Litere a Universităţii din Lisabona, şi a fost student al Academiei de Arte Frumoase. „Reîntors din Portugalia mi-am pregătit licenţa şi am aplicat pentru un masterat în Norvegia şi China. Am fost admis atât la Oslo cât şi la Beijing. În paralel cu pregătirea licenţei în arte vizuale la Oslo, în cursul primăverii lui 2012 am studiat limba chineză (mandarin) cu un fost profesor de la Universitatea din Oslo”, mai spune Iulian. Proiecte la Roman prin Fundaţia PACEA Tânărul deputat susţine că deşi a fost plecat mulţi ani din România, nu a rupt legătura cu mediul şi valorile care l-au format. În anul 2012 a venit la Roman cu prima delegaţie de norvegieni care doreau să investească în antreprenoriat social în România. „În perioda 2012-2016 prin intermediul Fundaţiei PACEA s-au derulat proiecte în valoare de aprox. 300.000 de euro. Beneficiarii proiectelor au fost în mare parte copii din medii defavorizate din Roman şi din jurul Romanului. Aceste proiecte se desfăşoară în continuare şi constau în investiţii în educaţie şi în incluziune pe piaţa muncii” În august 2012, Iulian a primit o bursă pentru a studia intensiv limba chineză (mandarin) la Beijing, iar o lună mai târziu a început anul academic la China Central Academy of Fine Arts. „Am rămas un an în China. Şederea în China se datorează unei burse şi a unui împrumut din partea statului norvegian. În februarie 2013 m-am căsătorit cu Eva Marie în biserica Romano-Catolică Wangfujing din Beijing” Dator la statul norvegian pentru studii În anul 2014 a început al doilea master în relaţii internaţionale şi diplomaţie culturală, cu primul semestru la Institutul de Diplomaţie Culturală din Berlin, iar al doilea la Siena în Italia. Şi acest al doilea master a fost finanţat dintr-o bursă şi un împrumut din partea statului norvegian. Din biografia recentă reiese că în primăvara anului 2015 a lucrat pentru Colegiul Universitar din Oslo, unde a tradus textele din norvegiană-română şi română-norvegiană necesare primului examen autorizat pentru interpreţi de norvegiană-română. „În urma studiilor efectuate cu împrumut de la statul norvegian am rămas dator cu aproximativ 28.000 euro pe care va trebuie să îi plătesc în următorii 25 - 30 de ani”, mai spune Iulian Bulai, aşa cum reiese şi din declaraţia sa de avere. În perioada octombrie 2015 - aprilie 2016, Iulian a lucrat în Islanda şi Republica Capului Verde pentru delegaţiile Uniunii Europene din aceste două ţări. În primăvara acestui an, Iulian Bulai a fost managerul de campanie al echipei PACT care a trimis patru consilieri în cadrul Consiliului Local al comunei Tămăşeni. citeste totul despre: iulian bulai usr deputat parlament neamt alegeri

Citeste mai mult: adev.ro/oiadcj