luni, 19 decembrie 2016

Moartea nu citea poezii

Autor: Florin Condurateanu 19 Dec 2016 - 07:10
Moartea nu citea poezii


Moartea hâdă îşi ascute coasa şi retează fără remuşcări şi vieţi de poeţi, de multe ori mult prea devreme, folosindu-se uneori de accidente stupide. Curmă măreţia unor scriitori români şi lasă albe pagini de literatură, lasă poezii nescrise, care ar fi putut umple lada de zestre a neamului nostru. Un camion bezmetic l-a călcat pe sensibilul Mihail Sebastian, în timp ce cu un pas coborât de pe trotuar îşi lega un şiret. Ar fi scris şi alte piese după bijuteriile de dramaturgie „Steaua fără nume” şi „Ultima oră”, după romanele subtile „Accidentul” şi „Oraşul cu salcâmi”. A fost o accelerare de nebun a şoferului sau ceva e ceţos. De ce accidentul s-a petrecut în perioada în care Sebastian se declarase dezamăgit de ideile comunismului, pe care-l admirase? Se convinsese că doctrina comunistă seamănă cu un balon de săpun şi poetul de excepţie Nicolae Labiş, cel ce anunţase prin „Moartea căprioarei” un teribil drum în poezie. L-a agăţat un tramvai de pe refugiul de la Colţea, l-a strivit sub roţi şi agonia de câteva zile în spital i-a mai lăsat timp doar pentru versurile unei poezii cu o pasăre enigmatică şi tulburătoare. Cine a fost de vină? Prea multele pahare la Capşa, gheţuşul acelei nopţi de iarnă sau dansatoarea rusoaică cu care a chefuit? Maşina brambura condusă de şofer pe un drum îngheţat l-a omorât la Chişinău şi pe uriaşul Grigore Vieru. Cel ce zisese că, în timp ce omenirea visa să păşească pe lună, el visa să păşească pe pământul Patriei Mamă România. Grigore al nostru scrisese cea mai impresionantă poezie de dialog cu moartea, în care-i spune: „Ce-ai zice, moarte, dacă ai avea mamă şi ţi-ar muri, dacă ai avea copii şi ţi-ar muri?”. De ce chibiţii de la Casa Scriitorilor care se înghesuiau să-l invite la sticlele lor cu vin pe Marin Preda nu l-au însoţit în cameră pentru ca să nu se înece cu o bucată de omletă? De ce la Spitalul Şuţu de pe strada Plantelor l-au tratat zilnic, cu inconştienţă şi tembelism, cu mercur pe geniul Eminescu, când autopsia a stabilit ferm că în creierul lui Conu' Mihai n-au fost urme de sifilis, boală inventată? Pledase în fiecare număr al ziarului „Timpul” pentru unirea Ardealului cu restul ţării. Mutat la un sanatoriu în Germania, unde nu a mai fost tratat cu mercur, Eminescu s-a întors refăcut şi a tradus din sanscrită.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu