Vi s-a întâmplat
vreodată să vreţi să fugiţi din propria viaţă? Să aveţi sentimentul că
undeva, pe parcurs, aţi greşit fundamental în alegerile făcute şi aţi
deraiat pe o linie secundară? Să vreţi să mai trăiţi o dată ca să vă
puteţi îndeplini visele din copilărie? Şi să simţiţi toate astea deşi
aveţi un serviciu stabil, o familie reuşită şi prieteni care nu uită să
vă mai întrebe din când în când ce mai faceţi? Bănuiesc că sentimentul
descris mai sus face parte din bagajul emoţional al omului modern. Mereu
aflat în căutarea fericirii, mereu nemulţumit de iarba din propria
ogradă, mereu în căutarea a altceva. Şi uitând convenabil că libertatea
de a gândi, de a fi altfel şi chiar aceea de a fi nemulţumit pot
dispărea uneori cu o viteză uimitoare. Este suficientă o clipă de
neatenţie, luarea în râs a celor care şi-au
făcut un plan de schimbare a lumii conform propriilor idei, uneori
stupide, alteori înfricoşătoare, dar care sunt tenace în atingerea
propriilor scopuri. Nemulţumiţi de micile noastre eşecuri, obosiţi de
provocările fiecărei zile, uităm să privim în jurul nostru şi, mai grav,
nu luăm atitudine în faţa nedreptăţii şi abuzului.
Nu ne place să credem că Răul este la o aruncătură de băţ, că există printre noi oameni preocupaţi de salvarea şi fericirea altora mai mult decât de viaţa lor, că în numele lui Dumnezeu oamenii sunt dispuşi să facă, în continuare, fapte atroce. Credem că trăim într-o lume sigură, raţională, în care extremele de acest gen sunt depăşite. ISIS, coaliţiile împotriva celor care sunt altfel, existenţa regimurilor totalitare, ne arată, din păcate, că ororile sunt mai aproape decât am vrea să credem. Prin această experienţă trec şi personajele din serialul realizat de Hulu după cartea Margaretei Atwood, Povestea slujitoarei. În flash-back-urile din viaţa dinainte de Gilead, vedem cum un regim totalitar poate câştiga adepţi zi de zi, chiar dacă pentru mare parte dintre oameni discursurile, ideile şi crezurile celor care vor să îl instaureze par stupide. Nu trebuie decât un pas ca nişte incidente izolate să se transforme în norme acceptate de mulţime. June şi Moira ignoră semnele şi, într-o zi, devin prizoniere într-un coşmar care ne va ţine pe noi, privitorii, captivi timp de zece episoade.
Deşi în jurul meu femeile au fost mult mai impresionate de serial decât bărbaţii cred că ar merita văzut de toată lumea. Să nu credeţi că este un serial pentru femei, pentru că nu este. Doar că ideile în jurul cărora se construieşte lumea imaginată de Atwood şi transpusă magistral de Hulu pe ecran, sensibilizează mai mult femeile. Pentru că Gilead este o dictatură teocratică în care violul devine un ritual acceptat de societate, o lume în care femeile sunt lipsite de drepturile fundamentale în numele unui Dumnezeu modelat după credinţele fundamentaliste ale întemeietorilor. Povestea lui Offred, dar şi a celorlalte aşa zis slujitoare loveşte, aşadar, în unele dintre cele mai profunde spaime feminine. În plus, o lume dominată de bărbaţi, în care aceştia dictează regulile şi le impun, dacă este necesar cu forţa, nu este chiar atât de îndepărtată având în vedere istoria noastră reală. De altfel, Margaret Atwood a declarat că şi-a construit distopia folosindu-se de ororile care deja s-au petrecut. Naziştii, puritanii americani, codurile vestimentare ale Antichităţii şi Evului Mediu, experienţa supravegherii şi spionării continue a oamenilor din fostele regimuri comuniste au fost surse de inspiraţie şi, puse laolaltă, au creat unul dintre cele mai puternice şi înspăimântătoare viitoruri posibile. Serialul reuşeşte să transmită privitorului oroarea de dincolo de aşa zisa normalitate, acest lucru datorându-se cu precădere alegerii inspirate a actorilor. Fiecare personaj din carte este şlefuit şi aprofundat de către cel care îl interpretează încât, dacă m-aţi întreba care este personajul meu favorit nu aş şti ce să vă răspund. Să fie Offred, cea prin ochii căreia vedem povestea? Curajoasă, empatică şi puternică indiferent de ororile prin care trece sau la care asistă? Serena Joy, soţia Comandantului, cea care a contribuit din plin la crearea regimului şi care acum, ca femeie a devenit auxiliara soţului său? Monstruoasă şi inspirând mila în acelaşi timp? Să fie mătuşa Lydia, soldatul credincios al sistemului, cea care pune în practică pedepsele şi care se ocupă de îndoctrinarea fetelor? Să fie Fred, comandantul, cel care se dovedeşte slab, alunecos şi care crede că regulile se aplică pentru alţii, dar nu şi pentru el? Să fie Nick, şoferul credincios al familiei, dar în acelaşi timp un Ochi, adică un spion care are drept misiune raportarea devierilor de comportament ale celor aflaţi la putere? Cel care începe o relaţie cu Offred, dându-i acesteia şansa de a se simţi încă o dată femeie şi nu un organ reproductiv? Nu ştiu să vă răspund. Fiecare în parte mi-a rămas în minte pentru modul în care a ales să dea viaţă personajului pe care îl interpretează.
Biblia devine sursă de inspiraţie pentru problema infertilităţii cu care se confruntă lumea din cartea lui Atwood. Întregul ritual prin care slujitoarele, singurele femei rămase fertile, urmează să fie lăsate însărcinate de către cei aleşi, are la bază povestea lui Rachel şi a Leiei din Biblie. Rachel, soţia lui Jacob nu poate avea copii. Rachel îşi convinge atunci soţul să o lase însărcinată pe slujitoarea casei, Bilhah, astfel încât Rachel să poată avea copii prin intermediul acesteia. Povestea e dovedeşte un succes... pentru Rachel şi Jacob. Nu ştim părerea lui Bilhah pentru că aceasta nu şi-o exprimă nicăieri în Biblie. Ideea este preluată de către cei din Gilead şi pusă în practică în lumea ermetică pe care şi-o construiesc pe fostul teritoriu al Americii. Cinismul cu care o fac este vizibil într-o conversaţie pe care o au în limuzină, conversaţie în care Fred spune că pentru a vinde această soluţie soţiilor trebuie împachetată ca o chestiune de branding. Astfel, transformă un viol într-un ritual care are loc cu acceptul soţiilor numindu-l pompos "Ceremonia". De altfel, aceasta a fost una dintre întrebările la care am căutat răspuns pe parcursul serialului: cum poţi accepta să faci aşa ceva unei alte femei? Credinţa, egoismul, sentimentul că ştii mai bine ce este bun pentru altul, dorinţa de a avea copii cu orice preţ, totul concură pentru a face această monstruozitate posibilă. Pentru că un viol rămâne un viol indiferent de cum alegi să îl numeşti.
Vă invit să urmăriţi acest serial (difuzat în România de HBO, începând din 7 iulie 2017) pentru că fiecare episod este o încântare şi o provocare. Este un film puternic, plin de poveşti şi personaje extraordinare, un serial care te trezeşte şi te face să priveşti cu atenţie în jurul tău. Şi, din păcate, cu ecouri în realitate. Când scriu aceste rânduri, citesc că în statul Missouri s-a votat o lege care permite angajatorului să concedieze angajatele care folosesc metode contraceptive sau au făcut un avort. Blessed be the fruit!
Nu ne place să credem că Răul este la o aruncătură de băţ, că există printre noi oameni preocupaţi de salvarea şi fericirea altora mai mult decât de viaţa lor, că în numele lui Dumnezeu oamenii sunt dispuşi să facă, în continuare, fapte atroce. Credem că trăim într-o lume sigură, raţională, în care extremele de acest gen sunt depăşite. ISIS, coaliţiile împotriva celor care sunt altfel, existenţa regimurilor totalitare, ne arată, din păcate, că ororile sunt mai aproape decât am vrea să credem. Prin această experienţă trec şi personajele din serialul realizat de Hulu după cartea Margaretei Atwood, Povestea slujitoarei. În flash-back-urile din viaţa dinainte de Gilead, vedem cum un regim totalitar poate câştiga adepţi zi de zi, chiar dacă pentru mare parte dintre oameni discursurile, ideile şi crezurile celor care vor să îl instaureze par stupide. Nu trebuie decât un pas ca nişte incidente izolate să se transforme în norme acceptate de mulţime. June şi Moira ignoră semnele şi, într-o zi, devin prizoniere într-un coşmar care ne va ţine pe noi, privitorii, captivi timp de zece episoade.
Deşi în jurul meu femeile au fost mult mai impresionate de serial decât bărbaţii cred că ar merita văzut de toată lumea. Să nu credeţi că este un serial pentru femei, pentru că nu este. Doar că ideile în jurul cărora se construieşte lumea imaginată de Atwood şi transpusă magistral de Hulu pe ecran, sensibilizează mai mult femeile. Pentru că Gilead este o dictatură teocratică în care violul devine un ritual acceptat de societate, o lume în care femeile sunt lipsite de drepturile fundamentale în numele unui Dumnezeu modelat după credinţele fundamentaliste ale întemeietorilor. Povestea lui Offred, dar şi a celorlalte aşa zis slujitoare loveşte, aşadar, în unele dintre cele mai profunde spaime feminine. În plus, o lume dominată de bărbaţi, în care aceştia dictează regulile şi le impun, dacă este necesar cu forţa, nu este chiar atât de îndepărtată având în vedere istoria noastră reală. De altfel, Margaret Atwood a declarat că şi-a construit distopia folosindu-se de ororile care deja s-au petrecut. Naziştii, puritanii americani, codurile vestimentare ale Antichităţii şi Evului Mediu, experienţa supravegherii şi spionării continue a oamenilor din fostele regimuri comuniste au fost surse de inspiraţie şi, puse laolaltă, au creat unul dintre cele mai puternice şi înspăimântătoare viitoruri posibile. Serialul reuşeşte să transmită privitorului oroarea de dincolo de aşa zisa normalitate, acest lucru datorându-se cu precădere alegerii inspirate a actorilor. Fiecare personaj din carte este şlefuit şi aprofundat de către cel care îl interpretează încât, dacă m-aţi întreba care este personajul meu favorit nu aş şti ce să vă răspund. Să fie Offred, cea prin ochii căreia vedem povestea? Curajoasă, empatică şi puternică indiferent de ororile prin care trece sau la care asistă? Serena Joy, soţia Comandantului, cea care a contribuit din plin la crearea regimului şi care acum, ca femeie a devenit auxiliara soţului său? Monstruoasă şi inspirând mila în acelaşi timp? Să fie mătuşa Lydia, soldatul credincios al sistemului, cea care pune în practică pedepsele şi care se ocupă de îndoctrinarea fetelor? Să fie Fred, comandantul, cel care se dovedeşte slab, alunecos şi care crede că regulile se aplică pentru alţii, dar nu şi pentru el? Să fie Nick, şoferul credincios al familiei, dar în acelaşi timp un Ochi, adică un spion care are drept misiune raportarea devierilor de comportament ale celor aflaţi la putere? Cel care începe o relaţie cu Offred, dându-i acesteia şansa de a se simţi încă o dată femeie şi nu un organ reproductiv? Nu ştiu să vă răspund. Fiecare în parte mi-a rămas în minte pentru modul în care a ales să dea viaţă personajului pe care îl interpretează.
Biblia devine sursă de inspiraţie pentru problema infertilităţii cu care se confruntă lumea din cartea lui Atwood. Întregul ritual prin care slujitoarele, singurele femei rămase fertile, urmează să fie lăsate însărcinate de către cei aleşi, are la bază povestea lui Rachel şi a Leiei din Biblie. Rachel, soţia lui Jacob nu poate avea copii. Rachel îşi convinge atunci soţul să o lase însărcinată pe slujitoarea casei, Bilhah, astfel încât Rachel să poată avea copii prin intermediul acesteia. Povestea e dovedeşte un succes... pentru Rachel şi Jacob. Nu ştim părerea lui Bilhah pentru că aceasta nu şi-o exprimă nicăieri în Biblie. Ideea este preluată de către cei din Gilead şi pusă în practică în lumea ermetică pe care şi-o construiesc pe fostul teritoriu al Americii. Cinismul cu care o fac este vizibil într-o conversaţie pe care o au în limuzină, conversaţie în care Fred spune că pentru a vinde această soluţie soţiilor trebuie împachetată ca o chestiune de branding. Astfel, transformă un viol într-un ritual care are loc cu acceptul soţiilor numindu-l pompos "Ceremonia". De altfel, aceasta a fost una dintre întrebările la care am căutat răspuns pe parcursul serialului: cum poţi accepta să faci aşa ceva unei alte femei? Credinţa, egoismul, sentimentul că ştii mai bine ce este bun pentru altul, dorinţa de a avea copii cu orice preţ, totul concură pentru a face această monstruozitate posibilă. Pentru că un viol rămâne un viol indiferent de cum alegi să îl numeşti.
Vă invit să urmăriţi acest serial (difuzat în România de HBO, începând din 7 iulie 2017) pentru că fiecare episod este o încântare şi o provocare. Este un film puternic, plin de poveşti şi personaje extraordinare, un serial care te trezeşte şi te face să priveşti cu atenţie în jurul tău. Şi, din păcate, cu ecouri în realitate. Când scriu aceste rânduri, citesc că în statul Missouri s-a votat o lege care permite angajatorului să concedieze angajatele care folosesc metode contraceptive sau au făcut un avort. Blessed be the fruit!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu