Culmea narcisismului şi obedienţei! DEPUTATUL LEOREANU, PROPUS ŞI VOTAT „CETĂŢEAN DE ONOARE” DE SUBORDONAŢII DIN PARTID! Cultul personalităţii sau scutire de impozite?
“Dragă Redacţie Vestea, de ce nu scrieţi şi despre faptul că la Roman, primarul Lucian Micu şi consilierii locali PNL au propus şi-l vor vota pe domnul deputat Laurenţiu Leoreanu drept <<Cetăţean de Onoare>>. Nici baronii-baronilor de la PSD nu au ajuns în halul ăsta să fie votaţi cetăţeni de onoare de consilierii pe care ei i-au pus pe listă!” – acesta este un fragment din mesajul primit dimineaţă de la un cititor.
Cu sprijinul Primăriei Roman am verificat subiectul. Confirmare totală! Pe ordinea de zi a şedinţei CL Roman care are loc luni, 31 iulie, de la ora 12, la punctul 21 este ceea ce vedeţi mai jos:
În titlul proiectului nu sunt nominalizaţi şi cei vizaţi de acordarea „unor titluri”, dar mergem şi vedem ce conţin proiectul şi anexele respective (click pe poze, pentru mărire):
Dincolo de faptul că onorabilii oameni politici sau funcţionari care au pregătit documentele au o problemă de semantică („politician” nu este egal cu „om politic”, termenul folosit în acte având o puternică conotaţie negativă), tehnic vorbind este de reţinut că acest proiect a fost iniţiat de actualul primar Lucian Micu şi urmează a fi votat (o formalitate) de membrii CL Roman.
De ce o formalitate? Simplu: consilierii PNL au majoritate lejeră în CL şi ei au fost numiţi, fiecare, pe lista de la alegerile locale de primarul şi de candidatul de atunci, Laurenţiu Leoreanu. Adică sunt „oamenii lui” la fel cum poate fi considerat şi primarul Micu (fost vice al lui Leoreanu, la Primărie, un mandat şi mai bine, pus pe lista PNL în 2016 şi susţinut şi la alegerile anticipate din 2017 tot de Leoreanu, care a părăsit funcţia pentru că fusese ales deputat).
Ca să fie şi mai clar: Leoreanu este în acest moment preşedintele PNL Roman şi vicepreşedinte la organizaţia PNL Neamţ, adică în pixul şi puterea lui stă şi excluderea din partid a vreunui potenţial indisciplinat, gest ce ar duce imediat şi la pierderea calităţii de ales local.
În aceste condiţii, omeneşte vorbind, cine ar fi acel consilier local PNL care ar risca să voteze împotrivă (chiar dacă votul e secret) sau să fie doar bănuit de asemenea gest de lez-majestate?
În Neamţ, Leoreanu nu ar fi primul primar declarat cetăţean de onoare. Cel mai cunoscut exemplu este cel al lui Gheorghe Ştefan care a primit respectivul vot – ATENŢIE! – înainte de a ajunge în funcţia publică. Ştefan a fost făcut cetăţean de onoare în timpul mandatului lui Ion Rotaru, pentru meritele deosebite obţinute cu FC Ceahlăul (echipa ajunsese să lupte de la egal la egal, în cupele europene, cu Juventus Torino). Şi alţi primari din Neamţ au fost răsplătiţi cu astfel de titluri dar, din ce ştim noi, după ce au renunţat să mai candideze sau chiar post-mortem.
Până să facem recurs la istoria mai îndepărtată, reamintim că astfel de exemple grosiere de cult al personalităţii au mai fost consemnate în epoca post-decembristă, aşa cum spunea şi cititorul care ne-a avertizat, mai ales cu trimitere la „baronii PSD”. Unul din cazurile notorii a fost cel al fostului primar de Bacău, Dumitru Sechelariu, care-şi pusese numele pe poarta stadionului municipal. Evident, tot cu votul Consiliului Local obedient.
Ce îl face pe Leoreanu (care deşi e profesor de matematică la bază, este un om citit, care ştie şi istorie) să dicteze sau să accepte un astfel de elogiu inutil, tâmp şi jenant? Probabil va răspunde chiar el şi probabil va spune că nici nu a ştiut, asta e, a fost luat prin suprindere de această dovadă de apreciere…
Să fim serioşi. Chiar şi un asemenea răspuns îl aşează tot în galeria celor care au consacrat în istorie ideea de cult al personalităţii. Trecând de la exemplu clasic cu “statul sunt eu” spre epoca modernă, lucrările de profil spun clar cine şi de ce îşi doreşte să devină destinatarul elogiilor de prost gust:
<<Cultul personalității tinde să prezinte liderul și statul ca fiind contopiți, devenind imposibil să înțelegi viață unuia fără celălalt. De asemenea, ajută să justifice conducerea dură dictatorială, iar propaganda îi face pe cetățeni să creadă că acționează ca cei mai drepți conducători. În plus, cultul personalității mai urmărește deseori să zădărnicească orice fel de opoziție din interiorul elitei conducătoare. Atât Stalin cât și Mao Zedong au folosit cultul lor al personalității pentru a strivi oponenții politici din partid sau din afara lui.Tot pe modestul o făcea, ca să revenim în România, şi Nicolae Ceauşescu care, la rândul lui, a oferit românilor lecţia practică a narcisismului impus maselor, evident, tot la dorinţa neţărmurită a „oamenilor muncii, ţăranilor şi intelectualilor de la oraşe şi sate”.
Crearea unui așa de cuprinzător cult al personalității a dus deseori la critici aspre ale regimurilor lui Stalin sau, în special, al lui Mao Zedong. În perioada de glorie a regimurilor lor, ambii lideri apăreau ca niște conducători omniprezenți, destinați să conducă națiunile lor pe veci. Ordinele guvernamentale cereau să se pună portretele lor în fiecare casă, în fiecare clădire publică, iar mulți poeți și artiști erau instruiți să producă lucrări care să-l glorifice pe lider. Pentru a justifica acest nivel al venerării, atât Mao cât și Stalin au încercat să se prezinte ca persoane umile și modeste și caracterizau deseori cultul personalității care-i viza ca pe o manifestare spontană a dragostei popoarelor lor. În particular, Stalin a folosit această scuză pentru a justifica campania masivă a Partidului Comunist de redenumire a diverselor locuri în onoarea sa>> (sursa: Wikipedia)>>.
Exact cum Leoreanu e cutăţat de scame în proiectul iniţiat de primarul Micu („profesor, jurist, economist, politician”), pomenirea numelui lui Ceauşescu era obligatoriu continuată cu un şirag de elogii şi etichete: „Cârmaci înțelept”, „conducător vizionar”, „strateg genial”, „stegar viteaz”, „al nostru Erou”, „Eroul națiunii”, „neobosit Erou”, „cel mai de seamă Erou printre eroii neamului”, „Eroul păcii mondiale”, „ctitor de geniu”, „carpatic scut”, „simbol viu al năzuințelor”, „stejar de vis, de-avînt, de omenie”, „vîntul care mișcă pădurea”, „marele tribun al neamului”, „fiu luminat al patriei”, „titan modern”, „marele contemporan”, „fondatorul României socialiste”).
Trecând de la acest remember prozaic la detalii materiale contemporane, se impune precizarea că persoanele care primesc în timpul vieţii această distincţie beneficiază de anumite facilităţi, dintre care cea mai cunoscută este scutirea de taxele şi impozitele locale.
Probabil că – fiind cel care pe când era primar le cerea subordonaţilor să-şi plătească la timp dările pentru a fi un exemplu şi pentru restul cetăţenilor – Leoreanu va renunţa (nu ştim dacă din cauza acestui articol) la facilitatea de a nu mai plăti impozit pe locuinţele sau maşinile înregistrate pe Roman. Probabil…
Oricum, practic este vorba (vezi informaţiile de mai sus, legate de subordonarea de partid) de o auto-acordare a titlului de cetăţean de onoare fapt care îl aşează pe Leoreanu nu doar în galeria personalităţilor cărora comunitatea le-a arătat gratitudinea ci şi în rândul personajelor din istoria recentă a României cărora opinia publică le-a oferit “medalia” de “baroni locali”.
Vom reveni.
Daniel VINCA
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu