MOTTO: Nimic nu este mai scump decat ceea ce primești pe gratis.(Proverb japonez)
Cer scuze tuturor celor ce vor citi aceste rânduri, pentru că am
scris titlul în limba engleză, dar nu l-am ales întâmplător. Chiar dacă
încercăm să evităm subiectul „facerii generalilor în armata română”,
actualitatea este cea care îndeamnă la adoptarea unei poziții. Sunt
cetățeni care asimilează gradul de general cu orice altceva, nicidecum
cu demnitatea unei autorități militare pe care orice societate o
recunoaște și o respectă. Într-una dintre scrisorile pe care le-am
adresat președintelui României, în anul 2009, scriam:
„Neacordarea gradului de general pentru cei care
nu au carieră militară. Acesta se cuvine doar militarilor activi, pe
baza criteriilor stabilite. În nicio armată occidentală gradul de
general nu este unul onorific! Acesta trebuie acordat doar celor care au
parcurs treptele ierarhiei militare şi au absolvit instituţii militare
de profil. De aici şi până la a face campanie electorală în uniformă nu
este decât un pas! Care, din păcate, a şi fost făcut”.
Multe dintre avansările la gradul de general din ultimii ani au
stârnit nedumerire, stupoare, controverse și polemici care lezează
demnitatea și onoarea militarilor onești, care au obținut aceste grade
pe merit. Fiecare nouă serie de avansări a generat articole cu titluri
umilitoare: „Dezertori avansați”, „Stelele de general iscă polemici”,
„Generalii armatei de ațe, mingi și tirbușoane” sau „Tablagiu avansat
general”. Fie și numai aceste câteva titluri anulau motivele pentru care
credeam că trebuie să fiu mândru că am servit în armată și că tot ce mi
s-a întâmplat frumos în viață datorez și ARMATEI ROMÂNIEI. Prin urmare,
contribuabilul are toate motivele să aibă dileme cu privire la
criteriile în vigoare, calitățile și meritele celor care poartă gradul
de general. Același contribuabil se poate întreba: De ce fiecare
avansare la gradul de general dă naștere la contestații din toate
părțile?
Situația creată prin aceste avansări controversate impune ca astăzi
să nu ignorăm următoarele interogații: Cum suntem noi generalii români?
Ce-ar trebui să facem, astfel încât să avem prestigiu și recunoaștere
socială? Ce s-a întâmplat de-am scăzut chiar și în ochii camarazilor
noștri, dar și ai concetățenilor? Care este explicația pentru care
decidentul politic are o atitudine de sfidare și de totală lipsă de
respect pentru gradele militare?
Pentru documentare asupra profilului de general am cautat pe Internet
în limba engleză „how to become a general”. Răspunsurile pe care le-am
găsit se referă la criteriile și standardele altor armate în privința
obținerii gradului de general. Între altele, am reținut că se cer studii
militare temeinice, caractere fara cusur, excelență în ceea ce privește
profesionalismul, abilități de a lucra în medii diverse si in conditii
de stres. Vi se pare puțin? Și asta nu e tot: e nevoie de calități
fizice și de o sănătate robustă, de trăsături morale fără cusur,
recunoscute de cei din jur, de loialitate față de valorile instituției
militare etc. Până și alegerea soției devine un criteriu…
Din experiența pe care am dobândit-o din activitățile comune cu
omologi din alte țări, dar și din structurile aliate, am reținut că
diferențele dintre națiuni privind nivelul performanțelor referitoare la
leadership derivă din modul în care sistemul își creează propriile
criterii de identificare, „creștere”, educare, urmărire, stimulare,
ierarhizare a valorilor etc. Succesul oricărei organizații, inclusiv al
celei militare, este strict condiționat de managementul resurselor
umane, care trebuie să dovedească flexibilitate în promovarea valorilor
după un principiu general cunoscut – „omul potrivit la locul potrivit”
–, dar care la noi este aplicat anapoda. De asemenea, sistemul de
selecție, avansare în grad și promovare în funcții trebuie să aibă
stabilitate, să fie simplu și viguros, să funcționeze pe baza unor
reguli clare, nu prin excepții. N-am avut noi printre criterii și
cunoașterea limbii engleze și tot noi am avansat colonei la gradul de
general fără să cunoască această limbă? La occidentali sistemul este
draconic și în final nimeni nu contestă alegerea, iar cei care greșesc
pleacă a doua zi din sistem dezonorați, degradați și fără drept de
pensie militară. La noi este altfel, pentru că suntem toleranți la tot
ce înseamnă abatere de la normă, regulă, cutumă, respect pentru valori
și caractere.
Prin comparație, iată ce am obținut când am tastat în limba română
„cum să devii general în armata română?”: „Culmea armatei în România.
Faci donații și devii general”, „Izmene cu vipușcă! Asta înseamnă să fii
general!”, „Generalul mioritic”, un capitol din cartea „Memorii în
bocanci” scrisă de Călin Hentea, „CV de general de carton cu 8 ani lipsă
dintr-o carieră…”, „Cât mai costă o stea de general în Armata
României?”, „Iohannis taie producția fabricii de generali” și închei, cu
„Secretele fabricii de generali”, deși lista este mai lungă…
Ani de-a rândul, sistematic, cu bună știință sau fără, s-a făcut
aproape totul pentru a compromite gradele militare, pentru a-i umili pe
militari și pentru a lăsa să se înțeleagă că, de fapt, nu criteriile
sunt cele care guvernează acordarea gradelor, ci bunul plac al cuiva.
Înainte de 1989, generalii maiori (cu o stea) îi comandau pe generalii
locotenenți (cu două stele), iar căpitanii pe locotenenți-colonei.
Funcția „dobora” gradul și uite așa respectul pentru ierarhie, pentru
gradele militare s-a degradat până la un nivel pe care astăzi nu numai
militarii, dar și civilii îl percep ca dispreț și lipsă de respect față
de cei care servesc patria în uniformă.
În nicio armată din lumea occidentală, un ofițer nu poate ocupa o
poziție de general fără să fie avansat. La noi se poate. În nicio armată
serioasă nu se fac avansări după trecerea militarilor în rezerva. La
noi încă este posibil. În nicio armată cu reguli stricte nu se dau grade
tenismenilor, fotbaliștilor, lăcătușilor, jurnaliștilor servili,
prietenilor politici, primarilor loiali, procurorilor sau nu știu cărui
șef de partid ori persoanelor care nu au carieră militară. La noi, în
ciuda cosmetizărilor, persistăm în limitele practicilor moștenite de la
comuniști, aș putea spune în formă continuată.
Dacă putem numi un singur general care nu merită gradul și totuși a
fost avansat fraudulos, orice demers de reconsiderare a statutului
acestuia este lovit de nulitate în absența unei analize a criteriilor și
imprejurărilor care au dus la asemenea eșecuri.
Mă întreb: Cine ar putea acum să aibă puterea morală să spună cine
este intrusul și apoi să-i arate ușa? Asta-i dilema. Câțiva au fost
„dovediți”, le-au fost date în vileag matrapazlâcurile și au fost
condamnați, alții s-au cerut singuri „afară” din sistem, pentru că și-au
aranjat ceva mai profitabil în viața civilă, alții au trecut la pensie,
compromiși, dar fără să plătească prețul mizeriei în care s-au
complăcut, iar unii au plecat dezamăgiți în rezervă.
Nu este scopul acestor rânduri de a incrimina, dar ceva nu este în
regulă cât timp onoarea și demnitatea celor care au grade militare este
discutabilă și comentată. Apropo: onoare, demnitate, interes național,
cuvinte devenite calpe după atâta folosire, ar trebui să fie scoase din
dicționare sau să primească definiții noi. Pe plaiurile dâmbovițene,
după tot ceea ce se spune despre cei avansați la gradul de general,
nimeni nu va mai crede că ți-ai făcut treaba și că meritul îți apartine.
În condițiile date, toți vor fi gata să spună că, de fapt, întâmplarea,
norocul, loialitatea față de „cineva” sau decizii obscure ți-au fost
favorabile și, în consecință, ai fost avansat. Nu comisie, nu criterii,
nu reguli, ci doar voința, arbitrară, a cuiva. Ca atare, devii generalul
șefului de stat major, al ministrului, al președintelui, al șefului de
partid sau de gașcă etc. Generalul criteriilor lor!
Nu doar Sistemul este vinovat pentru situația actuală! Dacă există
mizerie, aceasta există probabil și în noi, în limitele noastre
interioare, ale generalilor onești, pentru că am acceptat ca asemenea
enormități să se întâmple. Altfel, cum putem explica noi, generalii, că
subofițeri fără studii militare consolidate au primit grade de ofiter,
devansându-i în mod nemeritat pe ofițerii cu experiență și cu așteptări
la grade superioare. Motivația acestora din urmă nu a mai existat și au
plecat în rezervă, înfrânți și de tăcerea noastră, a generalilor. Răul a
fost făcut. Iată de ce, în contextul ultimilor arestări ale unor
așa-ziși generali, justiția trebuie să se implice și să demonteze toată
această mașinărie incredibil de eficientă, care face ca regulile,
statutele și regulamentele militare cu privire la avansări să fie
batjocorite. Iată de ce mă interesează, la fel ca pe toți militarii
cinstiți, ca normalitatea să fie restabilită grabnic.
Dacă pentru un ofițer situația este umilitoare și dureroasă, oare cum
percepe lucrurile un civil, care urmărește stupefiat actualitatea
cazonă? Un „general” este arestat, altul este acuzat că și-a plagiat
doctoratul, dar coordonează tezele altor generali, acuzați, la rândul
lor, de fals Și sunt membri pe viață ai unor academii, sefi ai unor
asociatii, etc. Același civil nu poate fi condamnat dacă, în sinea lui,
socotește că acești „generali”, plătiți din banii săi, nu vor fi în
stare să îl apere într-un scenariu belic, deși au depus un jurământ.
Vreau să cred că aceste rânduri vor fi citite nu doar de către cei
care doresc să știe realitatea despre avansările frauduloase din armată,
dar și de către politicienii care activează în Comisiile de apărare din
Parlament. Faptul că au fost peste 900 de avansări frauduloase în
gradul de ofițer și că există un dosar penal instrumentat în acest caz,
ne dăm seama că este necesară o analiză a tuturor cauzelor care au
permis să se ajungă la o situație care subminează autoritatea actului de
comandă și încrederea în ierarhia militară. Trebuie cerută aplicarea de
pedepse exemplare pentru cei care au făcut avansări frauduloase, să se
retragă gradele celor care au profitat nemeritat de ele, de funcțiile și
de avantajele derivate din acestea.
Niciodată nu am auzit oficiali ai Ministerului Apărării oferind
explicații, după cum nu i-am auzit anunțând că au retras dreptul de a
purta uniformă celor care nu respectă regulile, care fac campanie
politică în uniformă, sau care se expun public în împrejurări hilare,
pentru a proteja astfel solemnitatea și profilul imaginii celor care
poartă uniforma militară cu demnitate, ba chiar cu dragoste de ea.
De asemenea, oficialii Ministerului Apărării nu au dat încă
explicații celor care vor să afle răspunsuri corecte la unele
nelămuriri, precum:
1. Pentru cei care spun că sunt prea mulți generali activi, menționez
că armatele occidentale au, în medie, un raport de un general la o mie
de militari (SUA – 1,2; Spania – 1,1; Portugalia – 1,3 etc). În
România, la o structură a forței de 70 de mii de militari rezultă 70 de
generali. Probabil că armata noastră nu are mai mult de 75 de generali
activi…
2. Avansările în grad, după trecerea la pensie, sunt o reminiscență
sovietică. Fiecare trece în rezervă cu gradul pe care îl are la
încheierea serviciului militar. Sunt generali, inclusiv veterani de
război, care la trecerea în rezervă au fost maiori sau căpitani, iar
acum au trei stele sau patru stele. Fiecare trebuie să fie mândru de
gradul pe care l-a avut când a fost în război, în teatru sau activ.
Altfel, ajungem la derizoriul avansărilor, inclusiv în gradul de
general, pe care nimeni nu le mai respectă, pentru că, nu-i așa?, „sunt
onorifice”, după cum explica un președinte.
3. O altă anomalie: soldații, caporalii, în genere (evit să scriu „în
general”) subofițerii care își pierd viața în teatre sunt avansati la
gradul de sublocotenent, din motive pe care nu le inteleg, ca sa judec.
Să nu mai fie onorante și onorabile gradele de soldat, caporal sau
subofițer? Să se înțeleagă oare, peste ani, că doar ofițerii avansați
post mortem s-au jertifit și merită să fie eroi?
4. Cât privește structura pe grade, ea a suferit modificări în
funcție de interesele diverșilor miniștri care „au controlat democratic”
structurile din interese obscure, si pentru care ar trebui să răspundă.
Astfel, am ajuns să avem generali cu grade inferioare funcțiilor pe
care le ocupă: pe linie de comandă, este de neînțeles de ce comandantul
de divizie care are două stele trebuie să se subordoneze șefului
categoriei de forțe care este tot de două stele, dar funcția lui este de
patru stele.
5. Cât privește faptul că sunt generali care nu au fost în
Afganistan, cineva ar trebui să explice celor care au dreptul să
avanseze că participarea în teatre pe funcție de ofițer nu îl califică
automat să fie avansat la gradul de general și asta la o vârstă foarte
tânără. În plus, introducem în ecuație un criteriu pe care îl rezolvăm
românește, adică aveam grijă să îi trimitem în teatre pe cei care
trebuie să devină generali. Participarea în teatre poate să fie o
premisă, dar nu una definitorie. Nu vor mai fi avansări la gradul de
general dacă nu avem participări în teatre? Care vor fi criteriile în
momentul în care va trebui să ne retragem din toate teatrele? Inventăm
războaie ca să avem generali?
Iată și câteva sugestii cu privire la profilul celor care ar urma să fie avansați la gradul de general:
- Calități umane deosebite: onoare, demnitate, respect pentru
preopinent și părerile acestuia, recunoașterea spontană a calităților și
meritelor subordonaților, respect pentru ierarhie și pentru cei care au
fost în teatre, politețe fără cusur, franchețe.
- Performanță intelectuală, capacitate de comunicare deosebită,
abilitatea de a discuta avizat subiecte diverse, precum și calități de
reprezentare și de utilizare a media.
- Experiență în toate compartimentele majore ale apărării (trupe, politică militară, învățământ, etc).
- Disponibilitatea de a asculta, înțelege și accepta opiniile altora. Capacitatea de a-și evalua și schimba atitudinea proprie.
- Pregătirea permanentă de a conduce trupe sau structuri aliate aparținând unei coaliții (nu există variantă „bun doar în țară”).
- Calități intelectuale cuplate cu cele practice. Posibilitatea de a
vedea miezul problemei, de a direcționa și coordona, de a mobiliza și
însufleți pe cei pe care îi conduce.
- Generalul trebuie sa fie în primul rând un leader. El este un ideal.
El este un exemplu de referință al structurii militare. Dacă un general
are calitățile/ atributele menționate, atunci structura pe care o
conduce este percepută ca atare. Dacă nu, atunci există o problemă a
sistemului cu privire la selecție si promovare care trebuie reformat
potrivit cerințelor organizației militare și nu potrivit așteptărilor
individului.
- Gradul de general să fie acordat doar celor cu studii militare,
imediat la numirea pe funcție, să fie corespunzător funcției pe care o
ocupă și, foarte important, nu trebuie așteptată Ziua Armatei, 1
Decembrie sau alte momente de sărbătoare.
În concluzie, afirm că militarilor onești, indiferent de grad, atunci
când sunt avansați, nu le place să aibă sentimentul că „li s-a dat
totul, dar li s-a luat puterea de a se bucura”.
Scurtă bibliografie orientativă:
https://www.youtube.com/watch?v=ykI5VLPS7Vo&feature=youtu.be
https://www.quora.com/How-do-you-become-a-general-in-the-U-S-military
http://www.ehow.com/how_8691_become-general.html
http://inpolitics.ro/paradoxul-mioritic-tara-ultramilitarizata-cu-cea-mai-jalnica-armata_18432180.html
http://www.gandul.info/stiri/exclusiv-avansarile-in-grad-ilegale-de-la-armata-cum-sta-colonelul-onorific-isarescu-alaturi-de-colonelul-penal-solomon-9921276
https://books.google.ro/books?id=Y-ksAgAAQBAJ&pg=PT137&lpg=PT137&dq=generalul+mioritic&source=bl&ots=fyx6sww6FJ&sig=n1Ae2c8qskuEBQS8Nm17hz8hb0g&hl=ro&sa=X&ved=0ahUKEwiet_HUiePLAhWBvBQKHfghDngQ6AEIPzAI#v=onepage&q=generalul%20mioritic&f=false
http://www.comisarul.ro/politic/exclusiv/romania-%C5%A3ara-generalilor-corup%C5%A2i_371242.html
Ai informatii despre tema de mai sus? Poti
contribui la o mai buna intelegere a subiectului? Scrie articolul tau si
trimite-l la editor[at]contributors.ro
