Criza lor sau criza noastra ? Afluxul de imigranti catre Uniunea Europeana si care ar putea fi rolul Romaniei

Multa cerneala s-a varsat in ultimele saptamani pe tema generic numitei „crize a imigrantilor/refugiatilor”. In ciuda eforturilor remarcabile facute de Uniunea Europeana in materie de ajutor umanitar, dramele se multiplica cu fiecare zi ce trece, iar autoritatile europene si nationale sunt de-a dreptul depasite de situatie. O situatie coplesitoare pentru care nu exista solutii miracol. Insa criza aceasta nu are nevoie de spectatori. Criza imigrantilor nu este doar criza lor, ci este si criza noastra. Am ajuns la momentul in care asumarea responsabilitarilor nu mai este optionala. UE si Romania au capacitatea si motive intemeiate sa o faca.
Uniunea Europeana si statele ei membre au o responsabilitate legala, daca nu morala, de a acorda azil persoanelor care au nevoie de protectie internationala. Totusi, acestia nu pot cere protectie internationala decat odata ajunsi pe teritoriul unui stat membru. Prin urmare, in loc sa anticipam situatia dramatica din prezent, ne-am ascuns in spatele unei bariere geografice de prea multe ori necrutatoare: Marea Mediterana. Dar, cum e firesc, disperarea oamenilor amenintati cu persecutia sau moartea nu are limite. In fata unei realitati dezolante, am ales sa inchidem ochii prea multa vreme. Acum tragem consecintele.
In luna mai Comisia Europeana a adoptat o noua agenda europeana pentru migratie propunand statelor membre relocarea a 40 000 de solicitanti de azil din Italia si Grecia inspre celelalte state membre si oferirea a 20 000 de locuri pentru persoanele necesitand protectie internationala din afara UE. Dupa intense negocieri intre ministrii europeni de interne si prin implicarea altor state precum : Islanda, Norvegia, Elvetia si Lichtenstein s-a depasit cu putin obiectivul vizat pentru relocarea extra-UE : 22 504. In ceea ce priveste relocarea intra-UE, nu s-au oferit decat 32 256 de locuri cu promisiunea ca pana la sfarsitul acestui an se va gasi o intelegere si pentru restul de 7 744 solicitanti. Un pas mic pentru Uniunea Europeana, un pas si mai marunt, chiar daca fara indoiala important, pentru cele aproximativ patru milioane de refugiati sirieni din Turcia, Liban, Iordania.
Astfel, criza lor devine si a noastra. Iarasi, pentru a nu stiu cata oara in ultimii ani, este pusa la incercare solidaritatea intre statele membre UE ; o solidaritate ale carei principii si valori sunt frumos pictate in tratatele UE, dar care isi gaseste din ce in ce mai greu aplicarea in realitate. Mai mult ca oricand sunt asteptate dovezi de solidaritate din partea plutonului noilor membri ai uniunii. Mai mult ca oricand Romania ar putea dovedi, prin puterea exemplului, ca solidaritatea intra-europeana, de pe urma careia am avut si vom mai avea de beneficiat, nu e doar un mit.
Avand o populatie de aproape 20 milioane de locuitori, Romania se confrunta cu un numar extrem de redus de cereri de azil. In 2014, tara noastra a inregistrat 1 506 cereri de azil (614 solicitanti de origine siriana). Intre ianuarie si iunie 2015, am avut 719 solicitanti de azil (343 sirieni). O picatura intr-un ocean. In cadrul schemei propuse de Comisia europeana, Romania ar trebui sa primeasca 1 705 de solicitanti de azil deja ajunsi in UE (1 023 din Italia si 682 din Grecia) si 657 din tari terte. Pana in prezent, Romania a acceptat cota de 1 705 pentru relocarea intra-UE, insa nu a oferit decat 80 de locuri (din 657) pentru relocarea extra-UE. Pentru a avea un termen de comparatie, in vara aceasta, Grecia a facut fata unui val de aproximativ 2 000 de imigranti pe zi.
E de la sine inteles ca intr-o tara ca Romania in care conditiile de trai sunt cele pe care le stim cu totii si in care se gasesc cu greu fonduri pentru lucruri esentiale cum ar fi sistemul educational sau medical, o mai mare generozitate din partea autoritatilor romane ar fi fost o pilula amara pentru opinia publica. Insa motivele pentru care ar trebui ca tara noastra sa isi regandeasca strategia sunt numeroase.
In primul rand, potrivit datelor Institutului National de Statistica, fenomenul de imbatranire demografica din Romania se adanceste. Cumulat cu faptul ca Romania continua sa fie o tara de emigrare, acest fenomen ar putea avea consecinte foarte negative pentru sistemul romanesc de asigurari sociale si pensii. Prin urmare, avem nevoie de forta de munca externa (greu de atras tinand cont de nivelul scazut al salariilor). In ciuda tuturor miturilor, solicitantii de azil sunt oameni care, dupa traumele traite, aspira la o viata normala: un loc de munca si o scoala pentru copiii lor. Astfel, investirea celor 6 000 de euro primiti de la Uniunea Europeana pentru fiecare imigrant relocat ar trebui dirijata inspre invatarea limbii romane si integrarea acestora pe piata muncii. O politica de acest gen ar fi deci reciproc benefica. De altfel, poate ca succesul economic german si politica lor deschisa in materie de imigratie nu sunt o pura coincidenta.
In al doilea rand, iluzia ca situatia dificila cu care se confrunta unele state membre UE – mai ales cele din bazinul mediteranean – nu ne priveste este falsa. Pe de o parte, Uniunea Europeana a intrat pe un drum fara intoarcere, acela al instaurarii unui sistem de azil comun bazat pe incredere reciproca si solidaritate. Romania face parte din clubul celor 28 de state membre, prin urmare trebuie sa isi asume partea ei de responsabilitate. Pe de alta parte, s-ar putea ca intr-un viitor mai mult sau mai putin apropiat, Romania sa fie tara lansatoare de apeluri la solidaritate (un eventual aflux de imigranti din Ucraina nu poate fi exclus). Si atunci cu ce legitimitate vom cere ajutor din partea partenerilor nostri daca acum intoarcem spatele apelurilor lor?
In al treilea rand, chiar daca firesti, reticenta fata de nou, necunoscut si incomoditatea in fata clivajului socio-cultural pot fi depasite prin responsabilizarea formatorilor de opinie publica: jurnalisti, academicieni, politicieni, etc. Romanilor le este foarte cunoscuta povestea cu stigmatizarea, etichetarea in masa. Atunci de ce am face-o si noi la randul nostru? In plus, in fond si la urma urmei, nu cu atat de mult timp in urma, si romanii cautau refugiu in alte parti ale lumii: Nadia Comaneci, Monica Lovinescu, Herta Müller.
Fie ele economice, sociale, morale sau de alta natura, argumente pentru o abordare mai deschisa a problematicii migratorii din partea Romaniei exista. Nu ramane decat sa deschidem ochii pentru a le vedea. Si chiar daca nu exista solutii miracol la aceasta criza de proportii mondiale, Europa, dar si Romania, sunt capabile de mai mult caci nu putem construi viitorul copiilor nostri lansandu-i pe cei ai altora sa moara sub privirile noastre indiferente.

Ai informatii despre tema de mai sus? Poti contribui la o mai buna intelegere a subiectului? Scrie articolul tau si trimite-l la editor[at]contributors.ro