Ministrul Nicolae Bănicioiu își decontează mandatul într-o manieră
apreciabilă. Majorarea cu 25% a salariilor din sistemul sanitar poate
face parte din bifările pozitive ale activității sale.
Dar această reparație (parțială) ce-i vizează pe bugetarii din sănătate i-a stârnit rău de tot la glandă pe liderii sindicali care reprezintă alte categorii profesionale.
Și n-ar fi nimic anormal dacă acești salariați ai salariaților ar lupta cu argumente solide pentru mai binele celor pe care-i reprezintă. Jenant este însă faptul că o parte dintre acești lideri sindicali încearcă să călărească doar capra vecinului pentru a-și atinge scopul.
Sunt mulți simpaticii sindicali care au asaltat viguros televiziunile în ultima perioadă de timp. Bogdan Hossu și-a plescăit revolta în discursuri cu mult mai ofensive decât cele pe care le rostea atunci când guvernul Băsescu minus Boc le zbura fleica din fasole amărâților bugetari. Omul ăsta când vorbește parcă mănâncă. Și cred că mănâncă încurajator. Dar atât. Marius Nistor și-a adus și el aminte cât de greu o duc cadrele didactice.
A uitat, însă, că în urma unor negocieri fusese deja de acord, pe proprie răspundere, cu un program al redresării salariale din învățământ. Poate că atunci trebuia să-și facă el temele mai vioi pentru a nu fi pus acum în situația de a copia după cei din sănătate.
Vasile Marica a vrut și el să prindă valul. Dar în acest caz îmi este mai greu să discut. Când îmi amintesc de funcționarii publici încep să cred că am nevoie tot de... medici. De ce? Îmi este greu să explic. Prefer să apelez la folclor, la poveste.
Se spune că Ion s-a împroprietărit cu un tăuraș. Un tăuraș micuț. Dar drăguț, vânjos și extrem de sociabil. Așa încât suratele din sat i-au căutat tot mai insistent compania. Iar urmarea a fost firească. În comună au apărut tot mai mulți viței de bună prăsilă.
Vestea a circulat repede și prin comunele din vecinătate, solicitările s-au înmulțit și Ion a început să perceapă taxe tot mai mari pentru prestațiile adoptatului său. Atunci a apărut ideea ca tăurașul să treacă în proprietatea primăriei, unde urma să presteze gratuit. Sătenii și oficialitățile au strâns o sumă bună de bani, Ion a vândut și tăurașul s-a mutat la primărie.
Numai că, de-ndată ce a ajuns la primărie, tăurașul n-a mai prestat de niciun fel. Bea cafele, fuma, se uita la televizor și n-a mai însărcinat pe nimeni. Atunci s-a apelat din nou la Ion pentru a discuta cu cel care-i adusese bogăția. Ce a aflat Ion? Nimic deosebit. Tăurașul a explicat simplu: Ești nebun? Nu mai lucrez la privat. Sunt funcționar. Și-atât!
Dar această reparație (parțială) ce-i vizează pe bugetarii din sănătate i-a stârnit rău de tot la glandă pe liderii sindicali care reprezintă alte categorii profesionale.
Și n-ar fi nimic anormal dacă acești salariați ai salariaților ar lupta cu argumente solide pentru mai binele celor pe care-i reprezintă. Jenant este însă faptul că o parte dintre acești lideri sindicali încearcă să călărească doar capra vecinului pentru a-și atinge scopul.
Sunt mulți simpaticii sindicali care au asaltat viguros televiziunile în ultima perioadă de timp. Bogdan Hossu și-a plescăit revolta în discursuri cu mult mai ofensive decât cele pe care le rostea atunci când guvernul Băsescu minus Boc le zbura fleica din fasole amărâților bugetari. Omul ăsta când vorbește parcă mănâncă. Și cred că mănâncă încurajator. Dar atât. Marius Nistor și-a adus și el aminte cât de greu o duc cadrele didactice.
A uitat, însă, că în urma unor negocieri fusese deja de acord, pe proprie răspundere, cu un program al redresării salariale din învățământ. Poate că atunci trebuia să-și facă el temele mai vioi pentru a nu fi pus acum în situația de a copia după cei din sănătate.
Vasile Marica a vrut și el să prindă valul. Dar în acest caz îmi este mai greu să discut. Când îmi amintesc de funcționarii publici încep să cred că am nevoie tot de... medici. De ce? Îmi este greu să explic. Prefer să apelez la folclor, la poveste.
Se spune că Ion s-a împroprietărit cu un tăuraș. Un tăuraș micuț. Dar drăguț, vânjos și extrem de sociabil. Așa încât suratele din sat i-au căutat tot mai insistent compania. Iar urmarea a fost firească. În comună au apărut tot mai mulți viței de bună prăsilă.
Vestea a circulat repede și prin comunele din vecinătate, solicitările s-au înmulțit și Ion a început să perceapă taxe tot mai mari pentru prestațiile adoptatului său. Atunci a apărut ideea ca tăurașul să treacă în proprietatea primăriei, unde urma să presteze gratuit. Sătenii și oficialitățile au strâns o sumă bună de bani, Ion a vândut și tăurașul s-a mutat la primărie.
Numai că, de-ndată ce a ajuns la primărie, tăurașul n-a mai prestat de niciun fel. Bea cafele, fuma, se uita la televizor și n-a mai însărcinat pe nimeni. Atunci s-a apelat din nou la Ion pentru a discuta cu cel care-i adusese bogăția. Ce a aflat Ion? Nimic deosebit. Tăurașul a explicat simplu: Ești nebun? Nu mai lucrez la privat. Sunt funcționar. Și-atât!
Sponsored by 
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu