Cateva chestiuni despre politica Imperiului Roman privind imigratia

Romanii au beneficat de imigrația provocată de ei prin cuceriri (mai ales în timpul Republicii dar nu numai, ceea ce pentru cei învinși se traducea în pierderea totală a libertății – sclavie) sau provocată de alte forțe care făceau prăpăd și drept urmare populațiie marginale Imperiului își căutau refugiul, ca oameni liberi, în Imperiu. Acesta a fost, de exemplu, cazul goților care au fugit în Imperiu din calea hunilor.
Dacă ai fi trăit în antichitatea târzie ca om liber, Imperiul era locul unde ți-ai fi dorit să trăiești, aflat la adăpost cu familia ta de insecuritatea provocată de noii veniți, la adăpost de raidurile non-romanilor sau de fel de fel de warlords cu ambiții de mărire. În Imperiu, după posibilități, îți puteai căuta fericirea într-o lume pacificată și cât de cât ordonată. Momentele de slăbiciune și de reorganizare ale Imperiului reprezentau adevărate catastrofe pentru provinciile lăsate în voia sorții. De exemplu, Retragerea Aureliană nu a reprezentat vreo fericire ci o mare tragedie pentru cei de la Nordul Dunării. Imperiul era atractiv pentru oricine fugea de război și căuta o viață normală.
Cum gestionau Romanii migrația acceptată de ei? Ei bine, aveau câteva reguli simple cărora, cei care aplicau pentru a fi admiși în imperiu, trebuiau să se supună:
-       Să fie dezarmați;
-       Să intre doar în grupuri mici care erau dispersate (asistat!) pe teritoriul Imperiului;
-       Să recunoască imediat autoritatea imperială și să renunțe la faptul că sunt supuși ai altor regi sau autorități tribale;
-       Dacă erau încoporați în armata romană, să învețe să lupe după reguli romane sub ofițeri romani.
Cea mai importantă regulă, niciodată a fi încălcată, se aplica romanilor înșiși: când un val de imigranți sosea pe teritoriul roman trebuiau să fie întâmpinați de o forță armată covârșitoare pentru ca relocarea să fie supravegheată de legiunile romane, superioare numeric, altfel riscând ca tot procesul să le explodeze în față.
Când goții au trecut Dunărea în 376, solicitând și obținând invitația împăratului Valens (care se confrunta cu o importantă problemă demografică), niciuna din aceste reguli nu a fost aplicată. Managementul refugiaților care a urmat a fost a fost dezastruos, soldații romani încercând să profite de pe urma acestei populații masive și staționată compact pe teritoriul Imperiului. Tensiunile sociale ce au urmat au fost inerente și au dus direct la momentul Adrianopole din 378, unul dintre cele mai mari dezastre din stralucita istorie militară a Romei.
Imigrația poate fi benefică pentru toată lumea. Și pentru gazde și pentru imigranți, aceștia din urmă beneficiind în doar cateva generații de toate privilegiile cetățenilor. Imigrația poate fi o soluție la problemele tuturor doar atâta timp cât este un fenomen controlat și controlabil, gestionat după reguli clare și cu rezultate anticipabile. Roma a beneficiat economic și militar de influxul de noi-veniți, aceștia fiind în acelși timp și puterea și slăbiciunea sa. Totul a fost bine atâtat timp cât lucrurile s-au întâmplat după reguli romane. Cand regulile romane au încetat să fie cele definitori a urmat… știți bine ce a urmat.

Ai informatii despre tema de mai sus? Poti contribui la o mai buna intelegere a subiectului? Scrie articolul tau si trimite-l la editor[at]contributors.ro

More Sharing ServicesShare|Share on facebookShare on linkedinShare on google_plusone_shareShare on twitter