Milioane de refugiaţi nevoiţi să aleagă între drumul greu spre Europa şi războiul din ţara lor
28.08.2015
GALERIE
După ce au scăpat din războiul
devastator din ţara lor, milioane de sirieni care au imigrat în ţările
vecine, precum Liban, Turcia şi Iordania, sunt puşi în faţa unei
alegeri dure: să plece către Europa, unde există deja o criză gravă a
migraţiei, sau să se întoarcă acasă, în plin bombardament.
Chiar şi alegerea de a se
îndrepta către Europa nu este o garanţie a supravieţuirii - mulţi dintre
aceştia îşi pierd viaţa în timp ce încearcă să traverseze Marea
Mediterană către Grecia sau Italia sau să treacă de forţele de ordine de
la frontierele ţărilor pentru a pătrunde ilegal pe teritoriul acestor
state. Sunt transportaţi în condiţii inumane, în camioane. Așa s-a
întâmplat și joi, când 71 de imigranţi au fost găsiți decedaţi într-un
camion abandonat pe o autostradă din Austria, srie MEDIAFAX.
Lipsa locurilor de muncă şi a serviciilor umanitare de asistenţă îi face pe mulţi dintre aceşti refugiaţi să plece din ţări asiatice sărace, singura soluţie pentru cei care nu vor să se întoarcă în mijlocul bombardamentelor din Siria de unde au plecat reprezentând-o drumul spre Europa.
"Ce se aşteaptă să facem, să murim în tăcere?", acuză Mohammed al-Hariri, citat de AFP, un imigrant sirian care locuieşte într-o tabără de refugiaţi din deşertul Zaatari din nordul Iordaniei, la frontiera cu Siria. Din perspectiva lui, scenariul este clar: "Sirienii au acum două alegeri: fie se întorc acasă şi mor în ţara lor, fie emigrează".
În aceste condiţii, milioane de refugiaţi se îndreaptă către Europa, pătrunzând în Grecia şi Italia după ce traversează Marea Mediterană în bărci pneumatice supraaglomerate, şi apoi își continuă drumul prin Macedonia, Serbia şi Ungaria către ţările mai bogate din Uniunea Europeană şi din zona Schengen, unde pot începe o viaţa nouă.
Mulţi dintre refugiaţi se îndreaptă către insulele greceşti, precum Kos, unde au avut loc confruntări violente între forţele de ordine grecești şi refugiaţi în timpul unei proceduri de înregistrare, incidente care s-au soldat cu închiderea a peste 2.500 de refugiaţi într-un stadion de fotbal, pentru mai bine de 32 de ore. Potrivit autorităţilor din Grecia, în momentul izbucnirii conflictelor din Kos, pe insulă se aflau 7.000 de imigranţi, cei mai mulţi sosiţi dinspre coasta Turciei, în doar trei zile.
Printre aceştia s-a aflat şi Youssef, un bancher sirian în vârstă de 29 de ani, descoperit de către reporterii publicaţiei britanice The Guardian. După ce a fost eliberat după 32 de ore, prima lui "pretenţie" a fost: "Apă. Tot ce vreau este apă".
Cei peste 2.500 de imigranţi fuseseră închişi în stadion fără a avea acces la apă, mâncare sau toalete, resursele fiind trimise de autorităţi abia după 16 ore de la închiderea lor. După ce şi-a revenit din şoc, Youssef a criticat condiţiile inumane în care au fost trataţi de autorităţile elene. "Am o diplomă de licenţă în contabilitate şi una de masterat în economie", a precizat Youssef, adăugând: ”Este o ruşine să fim trataţi astfel".
Constance Theisen, coordonator al unei echipe trimise de Organizaţia Medici fără Frontiere (MSF), care a acordat îngrijiri medicale celor ţinuţi împotriva voinţei lor pe stadion, a declarat pentru The Guardian: "La fiecare 15 minute, avem oameni inconştienţi, care sunt căraţi de familia şi prietenii lor. E o situaţie scăpată total de sub control. Nimeni nu întelege ce se întâmplă sau dacă există vreun sens în toate acestea".
Potrivit reprezentanţilor MSF, doar trei poliţişti se aflau pe stadion, fiind responsabili de supravegherea procedurilor de înregistrare şi de păstrarea ordinii, ceea ce a făcut ca operațiunea să decurgă atât de încet, motiv pentru care imigranţii au început să protesteze pentru a primi mai repede actele necesare pentru a pleca spre alte regiuni ale Greciei.
"Vrem să fim înregistraţi, vrem să mâncăm!", scandau aceştia înainte de izbucnirea conflictelor.
"Este prima dată când vedem aşa ceva în Grecia - oameni închişi într-un stadion şi controlaţi de forţele de ordine. Vorbim despre mame, copii şi oameni în vârstă. Au fost închişi acolo, în soare, timp de multe ore", a declarat un purtător de cuvânt al MSF, Julia Kourafa, citată de The Guardian, adăugând că problema migraţiei nu poate fi rezolvată în acest mod. "Să pui oamenii pe un stadion sau să-i laşi înăuntru nu este o soluţie a acestei probleme. Aceşti oameni sunt refugiaţi şi trebuie trataţi ca nişte oameni", a mai atras atenţia Kourafa, citată de CNN online.
Unii dintre imigranţii care încearcă să ajungă din oraşul Bodrum de pe coasta turcă şi insula greacă Kos plătesc 1.000 de dolari (900 de euro) pentru un loc într-o barcă pneumatică, potrivit Le Figaro.
După ce obţin statutul de imigrant, mulţi se îmbarcă spre Atena, de unde îşi continuă drumul către Macedonia, țară unde în urmă cu o săptămână a fost declarată stare de urgenţă la frontiera de 50 de kilometri cu Grecia, din cauza valului uriaş de imigranţi care sosesc în ţară. A fost închisă graniţa şi au fost blocate astfel peste 3.000 de persoane la intrarea în ţară prin punctul Gevgelija, printr-un gard ridicat peste noapte. O zi mai târziu, cel puţin zece imigranţi au fost răniţi uşor de grenade lansate de către poliţişti macedoneni în încercarea de a opri pătrunderea acestora pe teritoriul Macedoniei.
În apropierea gardului din zona gării din oraşul Gevgelija, Rama Kabul, o refugiată din Siria, îi ruga pe poliţiştii macedoneni să-i permită şi fratelui ei să treacă de gard, după ce acesta fusese lăsat prins în sârma ghimpată. "M-au luat de acolo şi l-au lăsat pe el", povesteşte Rama cu lacrimi în ochi reporterilor The Guardian. "Vreau măcar să vorbesc cu el", cere Rama.
După ce pătrund în Macedonia, refugiaţii se îndreaptă către Serbia. Zilnic, aproximativ 1.000 de persoane îşi petrec noaptea în gara din oraşul Gevgelija, din sud-estul Macedoniei, pentru a se îmbarca în trenul cu ruta spre oraşul Tabanovce, din nordul ţării, aflat la frontiera cu Serbia. În disperarea de a ajunge mai repede într-o ţară europeană cu stabilitate economică şi din cauza lipsei de bani, mulţi încearcă să se urce în acest tren fără a plăti bilet, al cărui preț este de zece euro.
"Orice ţară este mai bună decât ţara mea. Ţara mea este în plin război, nu (există) viitor, ci doar moarte", mărturiseşte un tânăr imigrant care aşteaptă în gara din Gevgelija reporterilor The Guardian.
"Nimănui nu-i pasă de noi. Stăm aici, dormim aici - nici mâncare, nici apă, nimic", se plânge un alt bărbat.
Ridicându-şi copilul în aer, un alt bărbat cere ajutor. "Suntem şi noi oameni, suferim - gândiţi-vă la copiii noştri", se adresează el poliţiştilor.
Numai într-o singură noapte, în Serbia ajung, pe la granița cu Macedonia, câteva mii de persoane.
Chiar şi după ce reuşesc să treacă de graniţele ţărilor, starea oamenilor este tot mai incertă pe măsură ce înaintează către ţări precum Germania. Cei mai mulţi dorm pe unde apucă, în parcuri, în gări. Gordan Paunovic, un DJ sârb cunoscut la nivel naţional, a rămas impresionat de povestea unei familii de sirieni pe care a întâlnit-o într-un parc din Belgrad.
"N-am putut să dorm în noaptea aceea, întrebându-mă dacă ar trebui să-i invit acasă, să le propun să facă un duş?", se întreba Gordan Paunovic, citat de AFP. Apoi, alături de soţia sa, s-a întors în parc cu mâncare pentru familia de sirieni. "Am adus o pătură şi gustări veritabile, nu fast-food ambalat în plastic, ci ceva care să ne amintească de un moment de repaus în familie. Am mâncat în familie, ca nişte prieteni", a precizat acesta.
În Serbia, gestul său nu a fost singular, cetăţenii mobilizându-se pentru ajutorarea refugiaţilor care sosesc zilnic în ţară. "Oamenii ne-au adus încontinuu haine, mâncare, dar şi bani. Ei se joacă şi cu ai noştri copii, ajutându-i să uite momentele îngrozitoare care ne-au îndurerat", poveşteşte Hiba, o tânără în vârstă de 28 de ani, originară din Siria. Ea călătoreşte cu sora sa şi cu cele trei nepoate către Germania, unde deja locuiesc cei doi fraţi ai lor. Juristă de profesie, Hiba speră că, odată stabilită în Germania, va încerca să-şi aducă soţul şi cele două fiice care au rămas în Damasc.
"După coşmarul de trei zile de la frontiera Macedoniei, chiar dacă poliţia ne-a bătut, ne-am simţit bineveniţi în Serbia", adaugă ea.
Hiba, ca mulţi alţi compatrioţi, locuiesc în parcurile din apropierea gărilor, dormind pe peluze, în timp ce unii mai norocoşi trăiesc în corturi.
Bashar Botros este un alt imigrant sirian care a ajuns pe teritoriul Serbiei. Când se afla într-o tabără de refugiaţi din nordul Serbiei, într-un oraş aflat la graniţa cu Ungaria, declara pentru repoterii agenţiei de presă AP că Siria "este o ţară minunată". El mărturisea că familia lui spera că va trăi acolo pentru tot restul vieţilor lor. ”Războiul nu ne-a permis să trăim ca nişte oameni normali", spunea bărbatul. Botros vrea să meargă în Germania şi să se înscrie la facultate, pentru că, zice el, acolo "sunt cele mai bune universităţi din lume". "Sunt foarte entuziasmat, de fapt, să studiez în Germania", declara el, în timp ce încerca să înveţe limba germană de pe telefonul său mobil.
Pentru a ajunge în Germania, mulţi imigranţi se îndreaptă către Ungaria, unde, potrivit autorităţilor ungare, în două zile au fost reţinuţi peste 4.500 de refugiaţi care au încercat să treacă frontiera dinspre Serbia, depăşind gardul de protecţie construit de Ungaria.
Potrivit unui raport de vineri al Înaltului Comisariat ONU pentru Refugiaţi, peste 300.000 de imigranţi au traversat Marea Mediterană anul acesta, în încercarea de a ajunge în Europa, iar aproximativ 2.500 au murit sau au dispărut pe durata acestei călătorii. Dintre aceştia, aproape 200.000 au ajuns în Grecia, jumătate dintre ei doar în ultimele două luni, şi 110.000 în Italia. Prin comparaţie, pe tot parcursul anului 2014, 219.000 de persoane au traversat Marea Mediterană. De asemenea, oficiali germani au declarat că sunt aşteptaţi peste 800.000 de imigranţi în cursul acestui an.
Lipsa locurilor de muncă şi a serviciilor umanitare de asistenţă îi face pe mulţi dintre aceşti refugiaţi să plece din ţări asiatice sărace, singura soluţie pentru cei care nu vor să se întoarcă în mijlocul bombardamentelor din Siria de unde au plecat reprezentând-o drumul spre Europa.
"Ce se aşteaptă să facem, să murim în tăcere?", acuză Mohammed al-Hariri, citat de AFP, un imigrant sirian care locuieşte într-o tabără de refugiaţi din deşertul Zaatari din nordul Iordaniei, la frontiera cu Siria. Din perspectiva lui, scenariul este clar: "Sirienii au acum două alegeri: fie se întorc acasă şi mor în ţara lor, fie emigrează".
În aceste condiţii, milioane de refugiaţi se îndreaptă către Europa, pătrunzând în Grecia şi Italia după ce traversează Marea Mediterană în bărci pneumatice supraaglomerate, şi apoi își continuă drumul prin Macedonia, Serbia şi Ungaria către ţările mai bogate din Uniunea Europeană şi din zona Schengen, unde pot începe o viaţa nouă.
Mulţi dintre refugiaţi se îndreaptă către insulele greceşti, precum Kos, unde au avut loc confruntări violente între forţele de ordine grecești şi refugiaţi în timpul unei proceduri de înregistrare, incidente care s-au soldat cu închiderea a peste 2.500 de refugiaţi într-un stadion de fotbal, pentru mai bine de 32 de ore. Potrivit autorităţilor din Grecia, în momentul izbucnirii conflictelor din Kos, pe insulă se aflau 7.000 de imigranţi, cei mai mulţi sosiţi dinspre coasta Turciei, în doar trei zile.
Printre aceştia s-a aflat şi Youssef, un bancher sirian în vârstă de 29 de ani, descoperit de către reporterii publicaţiei britanice The Guardian. După ce a fost eliberat după 32 de ore, prima lui "pretenţie" a fost: "Apă. Tot ce vreau este apă".
Cei peste 2.500 de imigranţi fuseseră închişi în stadion fără a avea acces la apă, mâncare sau toalete, resursele fiind trimise de autorităţi abia după 16 ore de la închiderea lor. După ce şi-a revenit din şoc, Youssef a criticat condiţiile inumane în care au fost trataţi de autorităţile elene. "Am o diplomă de licenţă în contabilitate şi una de masterat în economie", a precizat Youssef, adăugând: ”Este o ruşine să fim trataţi astfel".
Constance Theisen, coordonator al unei echipe trimise de Organizaţia Medici fără Frontiere (MSF), care a acordat îngrijiri medicale celor ţinuţi împotriva voinţei lor pe stadion, a declarat pentru The Guardian: "La fiecare 15 minute, avem oameni inconştienţi, care sunt căraţi de familia şi prietenii lor. E o situaţie scăpată total de sub control. Nimeni nu întelege ce se întâmplă sau dacă există vreun sens în toate acestea".
Potrivit reprezentanţilor MSF, doar trei poliţişti se aflau pe stadion, fiind responsabili de supravegherea procedurilor de înregistrare şi de păstrarea ordinii, ceea ce a făcut ca operațiunea să decurgă atât de încet, motiv pentru care imigranţii au început să protesteze pentru a primi mai repede actele necesare pentru a pleca spre alte regiuni ale Greciei.
"Vrem să fim înregistraţi, vrem să mâncăm!", scandau aceştia înainte de izbucnirea conflictelor.
"Este prima dată când vedem aşa ceva în Grecia - oameni închişi într-un stadion şi controlaţi de forţele de ordine. Vorbim despre mame, copii şi oameni în vârstă. Au fost închişi acolo, în soare, timp de multe ore", a declarat un purtător de cuvânt al MSF, Julia Kourafa, citată de The Guardian, adăugând că problema migraţiei nu poate fi rezolvată în acest mod. "Să pui oamenii pe un stadion sau să-i laşi înăuntru nu este o soluţie a acestei probleme. Aceşti oameni sunt refugiaţi şi trebuie trataţi ca nişte oameni", a mai atras atenţia Kourafa, citată de CNN online.
Unii dintre imigranţii care încearcă să ajungă din oraşul Bodrum de pe coasta turcă şi insula greacă Kos plătesc 1.000 de dolari (900 de euro) pentru un loc într-o barcă pneumatică, potrivit Le Figaro.
După ce obţin statutul de imigrant, mulţi se îmbarcă spre Atena, de unde îşi continuă drumul către Macedonia, țară unde în urmă cu o săptămână a fost declarată stare de urgenţă la frontiera de 50 de kilometri cu Grecia, din cauza valului uriaş de imigranţi care sosesc în ţară. A fost închisă graniţa şi au fost blocate astfel peste 3.000 de persoane la intrarea în ţară prin punctul Gevgelija, printr-un gard ridicat peste noapte. O zi mai târziu, cel puţin zece imigranţi au fost răniţi uşor de grenade lansate de către poliţişti macedoneni în încercarea de a opri pătrunderea acestora pe teritoriul Macedoniei.
În apropierea gardului din zona gării din oraşul Gevgelija, Rama Kabul, o refugiată din Siria, îi ruga pe poliţiştii macedoneni să-i permită şi fratelui ei să treacă de gard, după ce acesta fusese lăsat prins în sârma ghimpată. "M-au luat de acolo şi l-au lăsat pe el", povesteşte Rama cu lacrimi în ochi reporterilor The Guardian. "Vreau măcar să vorbesc cu el", cere Rama.
După ce pătrund în Macedonia, refugiaţii se îndreaptă către Serbia. Zilnic, aproximativ 1.000 de persoane îşi petrec noaptea în gara din oraşul Gevgelija, din sud-estul Macedoniei, pentru a se îmbarca în trenul cu ruta spre oraşul Tabanovce, din nordul ţării, aflat la frontiera cu Serbia. În disperarea de a ajunge mai repede într-o ţară europeană cu stabilitate economică şi din cauza lipsei de bani, mulţi încearcă să se urce în acest tren fără a plăti bilet, al cărui preț este de zece euro.
"Orice ţară este mai bună decât ţara mea. Ţara mea este în plin război, nu (există) viitor, ci doar moarte", mărturiseşte un tânăr imigrant care aşteaptă în gara din Gevgelija reporterilor The Guardian.
"Nimănui nu-i pasă de noi. Stăm aici, dormim aici - nici mâncare, nici apă, nimic", se plânge un alt bărbat.
Ridicându-şi copilul în aer, un alt bărbat cere ajutor. "Suntem şi noi oameni, suferim - gândiţi-vă la copiii noştri", se adresează el poliţiştilor.
Numai într-o singură noapte, în Serbia ajung, pe la granița cu Macedonia, câteva mii de persoane.
Chiar şi după ce reuşesc să treacă de graniţele ţărilor, starea oamenilor este tot mai incertă pe măsură ce înaintează către ţări precum Germania. Cei mai mulţi dorm pe unde apucă, în parcuri, în gări. Gordan Paunovic, un DJ sârb cunoscut la nivel naţional, a rămas impresionat de povestea unei familii de sirieni pe care a întâlnit-o într-un parc din Belgrad.
"N-am putut să dorm în noaptea aceea, întrebându-mă dacă ar trebui să-i invit acasă, să le propun să facă un duş?", se întreba Gordan Paunovic, citat de AFP. Apoi, alături de soţia sa, s-a întors în parc cu mâncare pentru familia de sirieni. "Am adus o pătură şi gustări veritabile, nu fast-food ambalat în plastic, ci ceva care să ne amintească de un moment de repaus în familie. Am mâncat în familie, ca nişte prieteni", a precizat acesta.
În Serbia, gestul său nu a fost singular, cetăţenii mobilizându-se pentru ajutorarea refugiaţilor care sosesc zilnic în ţară. "Oamenii ne-au adus încontinuu haine, mâncare, dar şi bani. Ei se joacă şi cu ai noştri copii, ajutându-i să uite momentele îngrozitoare care ne-au îndurerat", poveşteşte Hiba, o tânără în vârstă de 28 de ani, originară din Siria. Ea călătoreşte cu sora sa şi cu cele trei nepoate către Germania, unde deja locuiesc cei doi fraţi ai lor. Juristă de profesie, Hiba speră că, odată stabilită în Germania, va încerca să-şi aducă soţul şi cele două fiice care au rămas în Damasc.
"După coşmarul de trei zile de la frontiera Macedoniei, chiar dacă poliţia ne-a bătut, ne-am simţit bineveniţi în Serbia", adaugă ea.
Hiba, ca mulţi alţi compatrioţi, locuiesc în parcurile din apropierea gărilor, dormind pe peluze, în timp ce unii mai norocoşi trăiesc în corturi.
Bashar Botros este un alt imigrant sirian care a ajuns pe teritoriul Serbiei. Când se afla într-o tabără de refugiaţi din nordul Serbiei, într-un oraş aflat la graniţa cu Ungaria, declara pentru repoterii agenţiei de presă AP că Siria "este o ţară minunată". El mărturisea că familia lui spera că va trăi acolo pentru tot restul vieţilor lor. ”Războiul nu ne-a permis să trăim ca nişte oameni normali", spunea bărbatul. Botros vrea să meargă în Germania şi să se înscrie la facultate, pentru că, zice el, acolo "sunt cele mai bune universităţi din lume". "Sunt foarte entuziasmat, de fapt, să studiez în Germania", declara el, în timp ce încerca să înveţe limba germană de pe telefonul său mobil.
Pentru a ajunge în Germania, mulţi imigranţi se îndreaptă către Ungaria, unde, potrivit autorităţilor ungare, în două zile au fost reţinuţi peste 4.500 de refugiaţi care au încercat să treacă frontiera dinspre Serbia, depăşind gardul de protecţie construit de Ungaria.
Potrivit unui raport de vineri al Înaltului Comisariat ONU pentru Refugiaţi, peste 300.000 de imigranţi au traversat Marea Mediterană anul acesta, în încercarea de a ajunge în Europa, iar aproximativ 2.500 au murit sau au dispărut pe durata acestei călătorii. Dintre aceştia, aproape 200.000 au ajuns în Grecia, jumătate dintre ei doar în ultimele două luni, şi 110.000 în Italia. Prin comparaţie, pe tot parcursul anului 2014, 219.000 de persoane au traversat Marea Mediterană. De asemenea, oficiali germani au declarat că sunt aşteptaţi peste 800.000 de imigranţi în cursul acestui an.
| - | + |
 |
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu