De la Facebook la modelul polder

     De la o vară fierbinte, la propriu și la figurat, se prefigurează o toamnă pe măsură, sub motto-ul „Banul e ochiul dracului“. Lumea medicală, dar și politica românească „au dat în clocot“ și este deocamdată greu de anticipat cine „s-a ars“ sau cine va rămâne „cu ochii în soare“.

     Mai întâi, un genunchi bolnav tratat în străinătate a lezat orgoliile unor profesioniști din sănătate și a lăsat temporar țara „în ceață“, cu neclarități privind Codul fiscal și controverse despre mărirea anumitor salarii. Printre actele televizate de corupție ale acestei veri fierbinți, cele cu implicarea profesioniștilor din sănătate au ținut capul de afiș și au culminat cu afacerea medicamentelor anticancer și a metodelor inedite de educație medicală continuă prin participarea la conferințe fantomă tocmai în Las Vegas, un loc unde se vehiculează mulți bani, obținuți în multe feluri.

     Când încă genunchiul bolnav era revalidat cu soare și talasoterapie, și încă nu se știa cât va mai șchiopăta guvernarea și cum se vor lua deciziile, spiritele s-au încins din nou după anunțarea legalizării „donațiilor“ către medici, a majorării salariilor acestora și a intenției de a legaliza și/sau impozita bacșișul. S-au precipitat mai ales rețelele de socializare, „tunând și fulgerând“ cu postări pro și contra, deși oficial era perioada vacanței de vară. Poate tocmai de aceea, era nevoie, în lipsa ploilor, și de alte metode de răcorire. Indignarea a atins cote maxime pe Facebook, rețeaua de socializare preferată de români (cei de pretutindeni), în comparație cu alte țări, unde medicii (dar și politicienii) utilizează Facebook cu măsură, considerând-o mai mult o rețea de „loisir“ decât una unde se dezbat lucruri serioase. Aceștia din urmă preferă LinkedIn și Twitter. Zecile de mii de virtuali din toate taberele și „prietenii“ lor de pe Facebook s-au organizat în grupuri de protest („Nu bacșișului!“), gata de acțiune („Gata de greva generală“) sau de alianțe („Alianța medicilor“). În fața unei asemenea mobilizări și solidarități, asociații și grupuri deja existente pe Facebook (și nu numai), dar care pierduseră din inspirație și teren sub soarele dogoritor, s-au grăbit să se solidarizeze, deoarece este bine pentru imagine și nu se știe ce va urma.

     Când nimeni nu mai aștepta nimic, aflăm tot de la televizor, unde apare din nou un val de dezbateri cu transpirații, că odiseea cardului de sănătate se continuă și termenul limită se mai amână încă o dată. Se pare că implementarea s-a dovedit mai complicată decât s-a crezut și pentru că, printre multe altele, nu s-a luat în calcul lipsa de responsabilitate și de educație, reaua-voință și ignoranța. Nu este de mirare că cineva s-a gândit la legalizarea (transformarea în coplată?) și impozitarea bacșișului din sănătate, chiar dacă, tot în această vară caniculară, s-a vehiculat că ar exista surplus bugetar, ceea ce a încins alte creiere de experți preocupați cu destinația banilor. Există rațiuni economice pentru această măsură și există o mai bună documentare și estimare decât a fost la impozitarea eșuată a bacșișului din restaurante. A fost efectuat cel puțin un studiu și din practica zilnică se știe că, per acta, bacșișul este mai mare la medici decât la chelneri.

     Un raport al Băncii Mondiale realizat în 2005 critica România pentru corupția din sănătate și evalua la aproximativ 360 de milioane de dolari nivelul plăților informale, fără a face referire la corupția de la nivelul achizițiilor publice din sectorul de sănătate. Din acest motiv și la sugestia unor țări din UE, din organigrama MS ar fi trebuit să facă parte, încă de acum câțiva ani, o direcție de integritate (subordonată structurii deja existente – Centrului Național pentru Integritate), care să realizeze teste de integritate pentru medici, cu inspectori de integritate care să efectueze teste cu finalitate de natură administrativă. Dacă așa ceva s-a pus până la urmă în practică, nu mai știu. Știu doar că medicii au scris despre faptul c

Publicitate

ă bacșișul a ținut în viață sistemul medical românesc și motivarea unor profesioniști.

     Fenomenul plăților informale este unul complex, iar pentru a explica persistența lui în societățile civile și în sistemele de sănătate disfuncționale, cu servicii de proastă calitate și cu personal slab pregătit, nemotivat și/sau insuficient remunerat, au fost dezvoltate modele de comportament la baza cărora stau diverse teorii. Una dintre acestea este teoria lui A. O. Hirschman, explicată în cartea cu același nume publicată în anii ’70: „Exit, voice, loyalty: responses to decline of firms, organizations and states“. Ea se referă la comportamentul și semnalele pe care consumatorii/salariații/membrii unor grupări politice le emit către organizație (firmă, partid, guvern) și care sunt negate, neluate în serios. Dacă un consumator se confruntă mult timp cu aceeași problemă (de exemplu, plătește prea mult pentru un serviciu de slabă calitate), atunci poate apela la opțiunea „exit“, adică se adresează altui furnizor de aceleași servicii sau poate rămâne loial („loyalty“) vechiului furnizor, dar protestează („voice“). Una din marile greșeli ale organizațiilor este, în opinia autorului, că nu reacționează la acțiunea „voice“ a membrilor loiali și nu își asumă responsabilitățile, ceea ce duce în timp la pierderea credibilității.

     Mărirea salariilor medicilor a fost primită cu neîncredere și percepută diferit. Părerile au căpătat nuanțe diferite, de la „este o cacealma“, „de ce lor și nu și nouă“, „au bani destui“, până la „nu va schimba nimic“. Pe deasupra, propunerea a creat deja fricțiuni și nemulțumiri între medici, exprimate pe aceeași rețea de socializare. Nu este tocmai limpede dacă celui mai numeros grup, medicilor de familie care nu sunt salariați, ci „patroni“ (cu SRL-uri medicale), dar și altora ce funcționează în sistemul sanitar, li se va mai mări ceva. Mărirea salariului cu 25% a fost deja considerată un fel de bacșiș guvernamental și unii se întreabă dacă, în aceste condiții, bacșișul va dispărea sau valoarea lui va scădea cu aceleași procente, sau dacă într-adevăr salariul se va mări. Acestea sunt calcule complicate dacă mai extragem și TVA-ul.

     Grupurile de protest „gata de“... orice de pe Facebook au avansat și cereri: mărirea bugetului sănătății la 8% din PIB și a contribuției la asigurările de sănătate la 7% din PIB, desființarea CNAS și înființarea caselor de sănătate regionale și private. Nimic nou, chiar și sub soarele arzător al acestei veri, și mai ales în contextul de mai sus.

     Și eu utilizez rețelele de socializare pentru a-mi exprima puncte de vedere și mă solidarizez cu profesioniștii din sănătate de pe Facebook, nemulțumiții de disfuncționalitățile din sistemul de sănătate românesc. Inițiat de medici tineri, protestul din această vară a reușit să atragă atenția și uneori și invidia, așa cum se poate constata din postările unor „analiști“, „consilieri“, „creatori de adevăruri“ de pe bloguri și site-uri media. Dar pentru a schimba ceva este nevoie de a asocia virtualul cu alte forme de abordare a problemelor. A face grevă este un gest fără rost. Așa au constatat asociațiile medicilor olandezi, care au anunțat că nu vor mai apela la această formă de protest pentru a rezolva conflictele cu autoritățile sanitare.

     Cea mai eficientă metodă de rezolvare a conflictelor sau de implementare a schimbărilor, dar și a inovațiilor, este așa-numitul model „polder“(insula plutitoare), adică luarea deciziilor prin consultări și negociere (ceea ce presupune inevitabilul compromis). Având la dispoziție puțin pământ uscat și amenințați încontinuu de inundații, încă din Evul Mediu, olandezii au trebuit să conlucreze, indiferent de clasa socială, divergențe de opinie sau culoarea pielii, ca să își păstreze pământurile uscate, neînghițite de ape și să creeze pământ nou. Mai întâi, ei au creat acele insule plutitoare (polder), pe care le-au transformat apoi în pământ stabil, prin construirea de diguri și mori de vânt. Așa s-a ajuns la dezvoltarea unei culturi a negocierii, a compromisului și a plasării interesului comunitar mai presus de cel personal, munca în echipă, implicarea socială și disciplina devenind aspecte esențiale ale societății olandeze. Utilizarea modelului polder în reformarea sistemului medical olandez a început în anii ’60–’70, la inițiativa medicilor tineri și continuă și astăzi cu succes. În acest context, dau șanse de reușită recentelor grupuri „gata de orice“ de pe Facebook doar dacă vor îndrăzni să facă saltul de la modelul „virtual“ la modelul polder. Altfel, ce s-a întâmplat pe Facebook a fost doar o furtună de nisip, și odată cu venirea iernii se va instala din nou „războiul rece“ între medici, pacienți, politicieni și autoritățile sanitare.