Tompa Gábor ne-a obişnuit cu montări
excepţionale din Beckett şi Ionesco, în ţară şi în străinătate, aşa
încât nu de puţine ori numele lui a fost şi este asociat cu un solid
cunoscător şi bun promotor al Teatrului Absurdului. Sensibilitatea sa
artistică se află în profundă rezonanţă simpatetică şi constructivă cu
acest gen de teatru, apărut în a doua jumătate a secolului XX. Cântăreaţa cheală, Noul locatar, Rinocerii, Aşteptându-l pe Godot, Ce zile frumoase!, Sfârşit de partidă sunt texte care au stat la baza unor importante spectacole realizate de Tompa Gábor de-a
lungul anilor, multe dintre ele fiind premiate. O alchimie specială,
magică în esenţă, se stabileşte între stilul, specificitatea scrierilor
acestor dramaturgi şi cariera sa regizorală.
După un Sfârşit de partidă montat la Teatrul Maghiar din Cluj în 1999, Tompa Gábor aduce la Interferenţele din 2016 spectacolul târg-mureşean cu acelaşi titlu, realizat cu trupa reunită în Compania Tompa Miklós. Scenografia: Dobre-Kóthany
Judit; dramaturgia: Visky András; asistent regie: Nagy Botond.
Interpreţii, grupaţi în două cupluri de înstrăinaţi şi marginalizaţi
anemici (după cum întâlnim în alte piese beckettiene) sunt Biró József,
distribuit în rolul lui Hamm - bătrânul orb ţintuit în scaunul lui cu
rotile - şi Bartha László în Clov, servitorul lui, pe de o parte şi
Biluska Annamária alături de Marka Lajos, pe de altă parte, adică Nell
şi Nagg, corpuri fără picioare înghesuite într-un fel de tomberoane fastuoase. Nici tomberoanele, nici scaunul cu rotile, nici pereţii placaţi până sus cu panouri gri-sidefii
nu dau impresia de sordid, nu trimit spre o încăpere oarecare,
tomberoane banale sau scaun cu rotile comun. Decorul e scos voluntar din
sugestia cotidianului şi se înscris în simbolul conceptualizării
acestuia. E o metaforă a claustrării destinale. E cadrul sublimat pentru
a sugera exilul (în sens camusian) în propria existenţă a individului.
Hamm cere mereu să fie aşezat în mijlocul încăperii, ca noul locatar
ionescian, e un fel de situare în centrul lumii sale pe cale de
prăbuşire, de cădere în neant. E o disperare abia murmurată, care vine
şi din partea celuilalt cuplu, Nell şi Negg, ambii claustraţi în
cilindri, izolaţi în propria lor singurătate şi dramă existenţială. Sunt
făpturi umanoide pe jumătate cuprinse de frigul morţii.
Supleţea decorului asigură translaţii de sens. La ridicarea cortinei, pe
scenă sunt trei moviliţe acoperite cu folii sclipitoare. Nimic neguros
nu ameninţă volumetriile bizare aşezate pe scenă. Ele pot fi asociate cu
moviliţa în care se afundă treptat Winnie din Ce zile frumoase!,
dar nu neapărat. Când servantul Clov ridică vălul de pe lucruri, sub
folii apar cele două cilindre cu capace argintii ce par de inox şi Hamm
în scaunul cu rotile, cu faţa acoperită de o pânză şifonată. Când şi-o
ia de pe faţă, ochii îi sunt acoperiţi cu ochelari fumurii de orb.
Acoperiri şi descoperiri ale unor destine umane în derivă. Clov, silabă
desprinsă din clovn, este un alt schilod ce-şi
târăşte piciorul înţepenit prin încăpere, îndeplinind cerinţele
stăpânului. În afară de îndeplinirea acestor cerinţe, la ce e bun Clov?
Ironie sinistră, singurătate devoalată: să-i
dea replica. Frica de a rămâne singuri e boala schiţată traumatizant a
acestor bătrâni nevolnici, faţă de care Beckett are o slăbiciune
deosebită. Scurgerea timpului e eludată din imobilismul generalizat,
marcat de neputinţa care pune stăpânire treptat pe fragilitatea
bătrânilor, fiinţe labile, conturate ca anti-personaje, anti-actanţi
în retragere din curgerea epică. Conflict nu există deşi ele se luptă
cu propria lor condiţie existenţială. Resemnate, dar nu învinse,
fiinţele atinse de decrepitudine privesc spre spectacolul de circ al
vieţii, al lumii. Hamm întreabă: Cât e ora? Şi Clov răspunde firesc şi comic: Aceeaşi ca de obicei.
Umorul negru al textului e insinuat în rostire firesc, fără stridenţe.
Tompa a impus actorilor să respecte austeritatea limbajului, dialogul ce
pare o flecăreală să nu alunece în comicării ieftine. Astfel că a
reuşit un Beckett curat de la un capăt la altul.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu