Volumul
este o continuare a lucrarii „Convinge judecatorul”, iar ca obiectiv
isi propune sa ajute avocatul/ juristul sa-si imbunatateasca tehnicile
si abilitatile profesionale. Cartea, sustine autorul, este despre
practica elaborarii si redactarii cererilor si actiunilor in justitie,
despre detaliile care fac ca un document juridic sa fie mai atragator si
mai persuasiv decat altul si despre importanta deciziilor care sunt
luate in procesul de scriere juridica, astfel incat in cele din urma
documentele juridice sa-si atinga scopul.
Prezentam fragmentul din Introducere postat de Adrian Toni Neacsu:
"Aceasta
carte este diferita de tot ce-ati citit pana acum in limba romana. Stiu
ca este o exprimare aroganta, dar reflecta fidel realitatea. Nu este o
carte de cereri si actiuni in justitie. Nu veti gasi in cuprinsul ei
modele sau tipizate ale cererilor mai mult sau mai putin uzuale. Daca
ati achizitionat-o intrucat rasfoind-o ati vazut multe exemple si v-ati
spus ca va veti imbogati colectia cu tipizate pentru noile coduri, v-ati
inselat. Nu asta mi-am propus. Nu este nici o carte despre procedura
civila sau penala, desi este una despre procesele civile si penale. Nu
este un tratat teoretic de drept, nu este o monografie teoretica si
practica a unor institutii juridice, nu este nici o lucrare despre
filosofia sau teoria generala a dreptului. Faptul ca editura la care este scoasa cartea inca nu stie unde sa o aseze in clasificarea uzuala, imi confirma acest lucru.
Este
o carte despre cel care o citeste, despre cititorul ei. Presupunand ca
acesta este avocat sau jurist, este o carte care isi propune sa-i
imbunatateasca tehnicile si abilitatile profesionale.
Da,
este un obiectiv important. Primul pas este ca acesta sa fie constient
asupra instrumentelor cu care lucreaza si asupra importantei utilizarii
lor in profesia lui. Acesta este scopul introducerii de fata. In al
doilea rand, natura si continutul tehnicilor si abilitatilor avocatilor
de a castiga procesele in care sunt implicati nu este o problema
abstracta. Este o problema cat se poate de concreta, tine de
pragmatismul profesiei, de linia subtire care desparte un avocat bun de
unul slab. Capacitatea unui litigator de a face performanta in
dosarele pe care le are, de a fi convingator in argumentatia juridica si
de a convinge instanta sa-i dea dreptate nu tine de hazard. Nu
mana destinului determina calitatea prezentei avocatului in fata
judecatorului. In general, prin practica, activitatea avocatilor se
imbunatateste, devine mai buna. Pe masura ce este implicat in mai multe
procese, el invata mai multe despre propria lui profesie si cum sa-si
foloseasca datele teoretice si practice pentru a-si castiga dosarele. Profesia de jurist practicant este una vocationala, dar in acelasi timp si una evolutiva.
Cand vii de pe bancile scolii esti total nepregatit pentru viata
juridica reala. Cunosti institutii, definitii, stapanesti ultimele
teorii juridice, ai tot ce profesorii au considerat necesar sa-ti
transmita. Foarte curand intelegi ca nu este deloc de ajuns si ca
profesia juridica presupune mult mai mult. Capacitatea
de a te adapta rapid specificului acesteia face diferenta intre un bun
teoretician si un practicant de succes. Fiecare experienta noua iti
imbogateste bagajul de cunostinte, fiecare esec iti spune ce sa nu
repeti, inveti cat de importante sunt lucrurile marunte, descoperi ca
legile dupa care functioneaza sistemul juridic real nu se predau la
facultate. Acumulezi, prin experienta, tehnici, trucuri, abilitati,
deprinderi care te transforma treptat intr-un practician al dreptului.
Procesul e lent si pentru multi e dureros si plin de frustrare.
Aceasta
carte este despre imbunatatirea tehnicilor si abilitatilor necesare de a
face trecerea de la un bun teoretician al dreptului la un practician si
de la un bun practician la un foarte bun practician.
Nu
este scrisa pentru a fi citita de placere. O cititi cu un scop precis,
daca introducerea mea de pana acum v-a convins, acela sa gasiti lucruri
noi si valoroase care sa va ajute in profesie. Va asteptati acum la
lucruri concrete, practice, la cunostinte care o data asimilate pot fi
reproduse in activitatea curenta si va pot face sa fiti mai eficient.
Sa
spunem ca o cititi cu un scop profesional. Ca autor al ei, cunoscand si
anticipand acest lucru, mi-am adaptat modul de redactare al ei la
modalitatea in care imi doresc ca cititorii s-o recepteze. Cititorii
citesc diferit un text atunci cand scopul pentru care o fac este diferit
si tocmai de aceea si textul scris trebuie sa fie diferit. Pentru ca-mi
propun sa-mi satisfac cititorul care se asteapta la o lucrare despre
practica prezentei in fata judecatorului, am redactat-o total diferit
decat as fi facut-o daca mi-as fi propus cititori de placere.
Aceasta
este chiar teza fundamentala a lucrarii de fata: compozitia unui text
difera in functie de modul in care lectorul citeste acel text si in
functie de finalitatea lui.
Judecatorii
nu citesc nici ei cererile ce le sunt adresate de placere. Nu au
satisfactii pur estetice din lectura unei cereri de chemare in judecata,
a unui apel sau unor note scrise. Nu se entuziasmeaza de calitatea
artistica a scrierii, de metaforele folosite sau de compozitia
stilistica a cererii. Daca au ca hobby lectura, cel mai probabil si-o
vor satisface in privat, dupa terminarea serviciului, in intimitate. Nu
vor citi cu aceleasi asteptari ultima carte de John Grisham si o cerere
de interventie voluntara. Nu, judecatorii citesc si ei in scop
profesional. John Grisham scrie pentru a starni satisfactii estetice
cititorilor lui, pentru a le face placere. Iar fata de unii chiar
reuseste, are publicul lui, cititorii de placere care isi gasesc
indeplinite asteptarile in scriitura artistului. Probabil ca multi
dintre acestia sunt in viata profesionala si judecatori, dar nu acesta
este motivul determinant pentru care cartea lui place. Nu tuturor
judecatorilor le plac povestile judiciare ale lui John Grisham si cu
siguranta nu toti fanii lui sunt judecatori.
Daca
judecatorii nu citesc cererile si actiunile cu scopul de a obtine
satisfactii estetice similare lecturii cartilor lui John Grisham,
inseamna ca nici avocatii nu ar trebui sa le scrie ca si cand ar fi John
Grisham. Ca si lectura lor, scrierea cererilor juridice are o natura
pur profesionala.
Aceasta
carte este despre practica elaborarii si redactarii cererilor si
actiunilor in justitie, despre detaliile care fac ca un document juridic
sa fie mai atragator si persuasiv decat altul si despre importanta
deciziilor care sunt luate in procesul de scriere juridica, astfel incat
in cele din urma documentele juridice sa-si atinga scopul".
Accesari:626
Comentarii