Interviu cu Alina Gheorghe: Cum se câștigă trofeul SuperBlog

În 2014 v-o prezentam pe Alina Gheorghe, pe atunci ocupanta locului 3 pe podiumul SuperBlog 2013. Tocmai îi descopeream pasiunile, visurile și micile „vicii”, aflam puțin cine și cum este autoarea blogului LitereStacojii.com. Între timp, s-au scurs doi ani și cinci ediții ale competiției noastre, Alina a perseverat și iată că, în Spring SuperBlog 2016, a câștigat atât trofeul, cât și admirația multora. Discursul ei la Gală ne-a emoționat pe toți, demonstrând că este o învingătoare nu doar în competiție, ci în viață, înainte de toate. Cum a reușit și ce le recomandă celor care aspiră să câștige SuperBlog și să traiască din blogging vă invităm să aflați din rândurile de mai jos:

1. Începând din 2012, ai concurat timp de șase ediții la SuperBlog; așadar, cunoști bine competiția și cerințele ei. Cum a fost parcursul tău de participant, din toamna 2012 până în primăvara 2016? Ce te-a determinat să participi, ediție după ediție? Mulți ar fi renunțat, poate…

Au trecut, într-adevăr, 4 ani. Nu știu când s-au scurs, însă cert este că am evoluat mult în această perioadă de timp. Bineînțeles că și SuperBlog-ul a contribuit la evoluția mea. Am mai spus acest lucru și o să repet: SuperBlog-ul a fost masteratul meu în blogging, ca să spun așa. Mi-am dat seama că pot învăța multe participând și am avut dreptate. La început am participat pentru premii, apoi m-am îndrăgostit de competiție și de comunitatea noastră. Aici am învățat să scriu advertoriale creative, să mă încadrez și să respect termene limită, să fiu perseverentă, corectă și ambițioasă. Nu prea sunt genul care să renunțe, pe mine nu mă sperie greul, iar atunci când se întâmplă ceva neplăcut, nu mă las afectată. Eu nu bag în seamă dezamăgirile sau insuccesul. Sigur că pe moment mă doare, pentru că sunt om, însă mi-am educat mintea în așa fel încât să văd întotdeauna partea bună a lucrurilor. Din orice rău răsare și ceva bun – mai asimilez o lecție. SuperBlog-ul a fost și o rampă de lansare. Cine știa de mine înainte de SuperBlog? Nimeni. Cine ar fi știut de mine dacă nu participam la SuperBlog? Probabil că o mână de oameni. Eu am câștigat multe odată cu acest concurs: prieteni și niste calități pe care înainte nu le aveam. Am ieșit din umbră. Mi-a fost foarte teamă să arăt lumii cine și cum sunt, însă decizia de a participa la Gala Spring SuperBlog 2014 a fost una din cele mai bune hotărâri din viața mea.

2. Cum ai reușit să câștigi trofeul SuperBlog? Ce calități consideri că te-au propulsat acolo, în vârful clasamentului? Dacă ai putea da timpul înapoi, ai face ceva diferit?

Nu aș da timpul înapoi pentru că nu mi se pare că am câștigat târziu sau devreme, greu sau ușor. Totul se întâmplă atunci când trebuie. Probabil că, dacă aș fi câștigat de la prima participare, până acum m-aș fi plafonat, aș fi zis că sunt cea mai bună și caput, însă nu este așa. În acești patru ani am avut timp să mă maturizez și să văd cum stau cu adevărat lucrurile în mediul online. Cei care vor să evolueze învață permanent pentru că lucrurile sunt în plin proces de dezvoltare, sunt în mișcare, se schimbă, se transformă, se îmbunătățesc.
Am ajuns în vârful clasamentului fiind cea mai ambițioasă, nu neapărat cea mai bună sau mai creativă. Cred că și experiența și-a spus cuvântul, de ce să nu recunosc. Mi-am făcut un program pe care l-am respectat, am citit de zeci de ori cerințele probelor și am încercat să găsesc acele idei de articole la care altcineva nu s-ar fi gândit. Nu am citit articolele prietenilor mei și mi-am alocat suficient timp de gândire și de scriere. Nu am scris niciodată pe ultima sută de metri, nu am tratat articolele superficial sau în grabă. Am avut probe la care am lucrat pentru un articol și două zile. SuperBlog-ul nu poate fi câștigat cu materiale scrise într-o oră, cred eu. Și am încercat, pe cât posibil, să vin cu ceva în plus față de ceilalți participanți.
Deși m-am necăjit la o probă, pentru că mă așteptam să câștig (râd), nu mi-am dat voie să mă supăr atât de tare încât să ratez restul competiției. Mi-am alimentat concentrarea și mi-am scos din sistem orice altă grijă sau frustrare. Am fost atentă la detalii, la părerile celor care au jurizat și iată că am reușit să câștig. Nu știu dacă este o rețetă-minune, însă pentru mine a funcționat.

3. Care este cel mai important lucru pe care l-ai învățat în SuperBlog?

Cele mai importante lucruri pe care le-am învățat în cadrul competiției au fost să am încredere în mine și în ideile mele, să îmi tratez articolele cu seriozitate și să nu mă compar niciodată cu ceilalți bloggeri. Chiar dacă este un concurs, iar departajările se fac uneori și prin comparație, adevărul este că suntem în competiție doar cu noi înșine. Pe cuvânt, dacă te concentrezi doar pe ce ai tu de făcut și scrii cu pasiune, cu poftă și cu seriozitate, n-ai cum să nu realizezi un material excepțional. Fiindu-ți frică de sponsorul X sau comparându-te cu bloggerii Y sau Z, nu faci altceva decât să-ți semnezi eșecul cu propriul stilou. De ce să te compari cu cineva? De ce să scrii ca altcineva? De ce să crezi că bloggerul cutare a venit cu o idee mai frumoasă decât a ta, când tu ai capacitatea de a scrie incredibil? Toți participanții au șanse egale de a impresiona sponsorii.

4. Care consideri că sunt punctele forte ale competiției? Dar cele slabe?

Într-adevăr, competiția are puncte forte și puncte slabe pe care, eu personal, văd că le corectați. Fiecare ediție a venit cu câte o schimbare, iar aceste schimbări au avut rezultate pozitive și rezultate negative. Adevărul este că, indiferent ce veți face acum sau pe viitor, participanții sau sponsorii tot vor găsi motive de nemulțumire. Pentru că așa suntem noi construiți și pentru că perfecțiunea nu există. Fiecare blogger ar vrea să câștige cele mai mari premii și să fie puse la bataie doar premii generoase, iar sponsorii bineînțeles că s-ar bucura dacă ar primi un număr cât mai mare de articole impecabile, însă nu întotdeauna sunt realizabile aceste lucruri.
Puncte forte: comunitatea, transparența (eu cred că prea există), corectitudinea jurizării, comunicarea dintre organizatori și participanți, spiritul incredibil de frumos care planează în jurul competiției. De fapt, voi n-ați realizat un simplu concurs, voi ați reușit să faceți ceea ce alții se străduiesc să realizeze de ani buni – o competiție la care oamenii participă de drag, nu neapărat pentru premii. Puncte slabe: Gala durează prea puțin (râd). Nu sunt dezinteresată sau pupincuristă, însă știu că deja se face tot ce este omenește posibil pentru ca SuperBlog-ul să fie și mai frumos de atât.

5. Deși ai avut mereu de luptat cu greutăți, prejudecăți și răutăți, ești o persoană foarte pozitivă, puternică și ambițioasă. Care este secretul tău? Cum ai obținut acest echilibru?

Nu am avut încotro. Acum câțiva ani mi s-a spus că nu o sa mai merg niciodată și, când am reușit să merg din nou, am decis să mă bucur de viață, să fiu mereu veselă și pozitivă și, de ce să nu recunosc, îmi place mult ceea ce fac. Munca mea reprezintă energia mea. Nu știu să mai trăiesc fără obiective și, cu fiecare obiectiv îndeplinit, oricât ar fi el de mărunt, îmi dau seama că viața se întâmplă fix cum vrem noi. Dorințele chiar se îndeplinesc. Greutăți au fost destule, ele m-au întărit. De prejudecăți și răutăți m-am lovit doar în blogosferă. În viața reală nu am fost jignită sau marginalizată niciodată. Sunt pozitivă pentru că nu mai știu să fiu altfel. Deși mă necăjesc și eu uneori, m-am educat să văd partea bună a lucrurilor. Sunt tare fericită că merg atât cât merg, mă descurc singură, sunt independentă financiar și am descoperit că pot. Dacă vreau ceva, întotdeauna pot. Secretul este că am lucrat mult cu mine și cu mintea mea. Scrisul a adus în viața mea oameni care au schimbat cursul destinului meu și m-au ajutat să mă dezvolt. Sunt foarte recunoscătoare și fericită că mi-a dat Dumnezeu mintea pe care o am și mi-a scos în cale asemenea oameni incredibil de buni.

6. De la blogger freelancer ai devenit angajat cu normă întreagă și ajuți multe companii să se promoveze în mediul online. În plus, scrii pe mai multe bloguri și ești foarte activă, în general, în ciuda problemelor locomotorii. Cum și când reușești să le faci pe toate?

În esență, sunt propria mea angajată, companiile investesc în mine pentru ceea ce știu, pentru disponibilitatea mea, dar și pentru calitatea mea umană. Sunt plătită pentru a face ceea ce îmi place mai mult. Cum reușesc? Nu mi se pare că fac nimic excepțional. Dacă aș fi mers la serviciu, aș fi lucrat opt ore pe zi. Așa lucrez cu plăcere zece-douăsprezece ore, în funcție de chef, inspirație și volum de muncă. Mi-am făcut un program, accept doar colaborările care îmi plac și scriu doar pentru oamenii pe care îi respect și în care am încredere, nu se poate altfel. Dacă nu aș fi fost organizată, nu aș fi reușit să-mi îndeplinesc obligațiile pe care cu plăcere mi le-am asumat. Ce-i drept, blogurile mi le mai neglijez uneori, însă n-aș renunța vreodată la ele chiar dacă m-am concentrat mai mult pe content writing. Recunosc, este destul de obositor, de aceea weekend-urile nu mi le mai „vând”. Nu vreau să treacă viața pe lângă mine, și-așa am îmbătrânit! :)))))

7. Care a fost cea mai mare provocare de până acum? Dar cea mai mare reușită?

Cea mai mare provocare a mea a fost să merg din nou. Asta chiar a fost o provocare cumplit de grea și probabil că și cea mai mare reușită. Cea mai mare reușită de ordin material a fost să-mi cumpăr mașina și să obțin permisul de conducere. Chiar dacă mașina mea nu e scumpă și nici nouă, ea reprezintă libertatea mea de mișcare. Acum au picat toate granițele și barierele.

8. Anul acesta ți-a adus mai multe realizări: mașina, permisul auto. Ce îți propui pentru viitorul apropiat? Ce visuri mai ai de bifat?

Vreau o Toyota, vreau să slăbesc (iarăși râd). Mama glumește pe seama mea spunând că în fiecare zi mă trezesc având o altă idee și cam așa e. Pentru anul acesta nu mai am niciun obiectiv important de îndeplinit. Sunt foarte fericită cu ceea ce am, dar visez la o mașină nouă, o casă a mea, un ONG, o afacere mică, dar mai am de învățat. Încă nu mă simt pregatită pentru un business, toate se petrec exact când trebuie.

9. Ești absolventa unei facultăți de psihologie. În ce măsură te ajută acest lucru în viața de zi cu zi? Reușești să „citești” oamenii?

N-am profesat niciodată și probabil că nu mai știu mare lucru din ceea ce am învățat cândva, însă am reușit să mă ajut mult. Sunt confidenta prietenilor mei și îmi dau seama că aș fi avut stofă de psiholog, însă n-a fost să fie. Uite, acum mi-am amintit: obiectivul anului viitor este să mă înscriu la un master în București, încă nu știu dacă va fi un master în psihologie sau marketing, o să văd. Cât despre oameni, cred că citesc foarte bine oamenii, chiar și pe Internet. Pe mine nu m-a păcălit niciodată un client și cu asta cred că am spus tot. Eu merg foarte mult pe intuiție. Dacă un om îmi place, îmi place din prima clipă sau de la primele rânduri, iar când aleg să fac ceva, merg înainte cu toată inima și îmi asum și un eventual eșec. Sunt mereu pregătită să reușesc sau să eșuez. Când nu ți-e frică, răul nu te atinge.

10. Ai deja o bogată experiență în redactarea de advertoriale. Câte estimezi că ai scris până acum și care este „rețeta” pentru un advertorial reușit?

Un prieten mi-a spus acum ceva timp că mai mult scriu decât respir. Pe bloguri am, în total, vreo 4.000 de articole. Dacă mai pun la socoteală și articolele care au fost publicate pe alte site-uri, probabil că mă apropii de onorabila cifră de 5.000 de articole/texte scrise. Un advertorial reușit este acela care convinge cititorul să cumpere, care mulțumește clientul și respectă principiile bloggerului. Dacă toți trei sunt fericiți, înseamnă că advertorialul și-a atins scopul.
Cred că un advertorial reușit NU este pro vânzare. Sigur că unii clienți cer articole pro vânzare, dar rareori își ating obiectivele. Cred că un articol pro vânzare funcționează doar dacă este prezentat un produs/serviciu revoluționar, altfel nu prea. Un advertorial bun este optimizat SEO, este creativ, original și neapărat credibil. Minciunile se miros de la distanță, așa că nu are rost să le folosim. Un advertorial reușit tratează o temă interesantă, are un titlu atractiv, este frumos așezat în pagină și așa mai departe. Un advertorial reușit este compus din destul de multe elemente.

11. După șase ediții ca participant, acum ești blogger partener și juriu. Cum resimți această schimbare?

În viață trecem prin tot felul de etape, iar acum mă bucur de noul statut. Mi-a plăcut să particip și o să-mi fie dor mai ales de emoțiile care însoțesc venirea notelor, însă îmi place să fiu și blogger partener și juriu, dar știți de ce? Pentru că acum lupa e pe mine, participanții vor fi atenți la ce o să spun sau o să scriu și este ocazia mea de a-i ajuta să evolueze în blogging. Poate că, după această ediție, unii dintre ei vor scrie mai frumos și vor avea mai multă încredere în ei și în ideile lor. Nu spun că sunt atotștiutoare, dar știu că în viață învățăm atât de la cei mai buni decât noi, cât și de la cei mai puțin buni decât noi.

12. Ce așteptări va avea juriul Alina Gheorghe de la bloggerii participanți?

Alina Gheorghe, bloggerul, este un om cam exigent. Glumesc… sau nu. (Râd) Ca blogger, cel mai greu este să-ți deschizi mintea, să lași să curgă inspirația și să ai încredere în propriile idei. Odată ce înveți să deschizi la comandă aceasta „ușă metalică”, atât de grea, nu doar că devii creativ, „riști” să devii genial. Mi-ar plăcea să citesc articole deosebite, care tratează teme îndrăznețe, scrise corect din punct de vedere gramatical și care respectă cerințele tehnice. Vreau ca bloggerul să-și scoată în evidență stilul propriu, nu să-l ascundă de teamă că va fi depunctat. A scrie cum scrie toată lumea nu este o rețetă de urmat, din punctul meu de vedere. Dar aveți grijă! Linia dintre genialitate și nebunie curată este fină.

13. Ce mesaj ai pentru concurenții SuperBlog 2016, mai ales pentru cei la prima participare? Dar pentru cei care și-ar dori să trăiască din blogging?

Dacă ați intrat în horă, jucați până la capăt, doar așa veți putea evolua. Dezamăgirile, supărările și furiile nu își au rost. N-ai cum să câștigi vreodată SuperBlog-ul dacă nu înveți să accepți și locurile secundare și dacă nu admiți că sunt bloggeri mai buni de la care poți învăța, dacă nu i-ai antipatiza. Poate că sunt puțin nebună, însă eu cred cu toată tăria că SuperBlog-ul este o competiție cu tine însuți, nu cu ceilalți bloggeri.
Deși concurența este destul de mare, se poate trăi din blogging, însă nu este cea mai ușoară meserie. Vei munci mai mult ca la un simplu job, dar și satisfacția este pe măsură. A fi propriul tău șef, să spunem așa, este cea mai grea funcție. Pe tine n-ai voie să te dezamăgești pentru că te-ar durea prea tare. Dar s-ar putea să-ți placă. Știi de ce? Pentru că reușita prin forțele proprii este cea mai dulce. S-ar putea să te înveți cu această independență financiară. O să îți placă să fii 100% pe puterile tale.
Dacă vrei, poți! Poți orice!

0 Like!

Recommend

Share

• Alina Gheorghe
• castigatoare
• clasament
• clasament final SuperBlog
• interviu
• LitereStacojii
• Spring SuperBlog 2016
• trofeu