***

Cerul nu-i al lor,
pământul e ca noi!
De ce, de ani, ni-i viaţa plină de noroi?
Ce gene s-au schimbat, ce suflete s-au stins
Şi ce zăpezi de foc pe ochii noștri-au nins
Un timp pierdut pe drumul ploilor din noi?
Trăim într-un declin, plutim într-un blestem,
Când munţi de piatră zac amar în piatra lor,
Când ploile ne ard și rănile ne dor,
Când casele se duc cu tot ce mai avem.
Ce s-a-ntâmplat cu noi de nu ne mai iubim?
Ce timp nebun ne-a-înnebunit pe toţi,
Savanţi, profesori, mame, taţi, bunici, nepoţi,
De nu ne mai răbdăm, și zilnic ne minţim?
Cum de-am admis să ni se fure tot ce-am strâns
De-un timp corupt, de-o mână de pungași vidaţi,
Cu gând meschin, cu ochi din minte alungaţi,
Când orice râs al lor la noi înseamnă plâns?
De ce ne otrăvim, gustând otrava lor?
Le dăm nectar și ei ne dau în schimb pelin,
Ei ies făloși din timp, noi nu ieșim din chin,
Pe strada lor sunt sori, pe strada noastră-i nor…
Aleșii noștri râd la noi superior,
Atât de mult, pe toţi, mereu ne preţuiesc
Încât cu chipul lor ales ne fericesc
Că suntem tot mereu la îndemâna lor.
17 Sufletul ochilor
O naţie de servi umili, la voia lor,
Ne râd acum în nas, la vot ne păcălesc,
Dar ei nu râd, ci doar senin la noi rânjesc,
În ochii lor sunt ghimpi de soi otrăvitor.
Când cu pustiul lor de bine ne mânjesc,
Ei se extind mereu și noi ne chinuim,
Ei ne urăsc senin, noi, poate, îi iubim
Că sunt de-acum aleși, au rang dumnezeiesc.
Ei au creat matricea, noi o aplicăm,
Pe-un Eu catastrofal, furat din Eul pur,
Secat de neuroni, de vidul dimprejur,
Acolo unde-n noi ei vor să ne negăm.
Așa, ca ei, am devenit de-acum și noi,
Gâlceavă-n parlament, pe stradă, la guvern,
Model de supravieţuire în infern,
Murdari cumplit de timp, de viaţă, de noroi.
Umili, ne-nchidem gândul zilei în tăceri,
Că noaptea poate fi cu el un sfetnic bun
Când, mâine, vom porni din nou tăcuţi la drum
Ca se ajungem singuri iar în nicăieri.
Cutremur, uragane, inundaţii, ploi,
În fiecare an revin și ne lovesc,
Precum acei ce spun mereu că ne iubesc,
Ca să ucidă astfel sufletul din noi.
Cum de-am ajuns aici și ce e de făcut?
Cum să scăpăm de ei, de farsori și de hoţi?
Şi cum să-i mai gonim în lumea lor pe toţi,
Când ei deţin puterea visului pierdut?
18 George Văduva
N-ai ce s-alegi la vot, că toţi sunt cam la fel,
Mărunţi, dar răi și plini cu toţii de venin,
Ne-ar trebui s-avem un glob de viperin
Ca să scăpăm de mușcătura lor de-oţel…
Ar trebui să scoatem securea de război,
Să ridicăm cetăţi, să ne blindăm în fier,
Să ne gândim la noi, la stele și la cer,
Căci cerul nu-i al lor, pământul e ca noi.
București, 17 iulie 2010