De teama ca sistemul represiv o va arunca din nou dupa gratii - asa cum s-a intamplat in vara lui 2014, dupa ce presedinta ICCJ Livia Stanciu (foto) a depus la DNA plangerea de santaj impotriva sa -, Mariana Rarinca
a atacat, pe caile ordinare si extraordinare pe care le-a gasit in
Codul de procedura penala, decizia prin care judecatorii Dorel Matei si
Anamaria Tranca de la Sectia a I-a penala a Curtii de Apel Bucuresti au
desfiintat, la solicitarea expresa a parchetului, hotararea de achitare
pronuntata in urma cu 3 luni de judecatorii Risantea Gagescu si Damian
Dolache, de la Sectia a II-a penala a CAB.
La trei zile dupa anularea hotararii definitive de achitare, Mariana Rarinca a formulat apel si contestatie in anulare impotriva deciziei judecatorilor Dorel Matei si Anamaria Tranca.
Astfel, pe site-ul instantei supreme, a fost inregistrat dosarul nr.
3302/2/2015/a1, cu termen de judecata 2 octombrie 2015, in timp ce la
Curtea de Apel Bucuresti a fost deschisa cauza nr. 5268/2/2015, cu
termen 15 septembrie 2015 – ambele dosare figurand pe portal cu
mentiunea „stadiu procesual contestatie in anulare – apel”.
Amintim
ca pe 10 septembrie 2015, judecatorii Dorel Matei si Anamaria Tranca
rejudeca apelul dosarului de santaj (nr. 3302/2/2015), dupa ce au decis
sa-si repartizeze cauza, au admis - si in principiu, si pe fond -
contestatia in anulare a procuroarei DNA Monica Danciu si au desfiintat,
de-o maniera arbitrara, hotararea definitiva de achitare care a
confirmat abuzurile in lant comise impotriva pensionarei Mariana
Rarinca, declansand imensul scandal in care mai multe persoane publice
au cerut demisia sefelor ICCJ si DNA, Livia Stanciu si Laura Codruta
Kovesi.
Gestul
Marianei Rarinca, de a declara apel impotriva unei decizii definitive,
este in mod evident al unui om disperat si lipsit de aparare, iar
deznodamantul demersului este usor de anticipat. Declararea apelului nu a
ramas insa fara urmari notabile. In primul rand, Curtea de Apel
Bucuresti a trimis intregul dosar la Inalta Curte de Casatie si
Justitie. Adica la instanta condusa de partea vatamata, judecatoarea
Livia Stanciu. Informatia, confirmata intre timp de oficiali ai CAB,
ne-a fost oferita de avocata Aura Speranta Ungureanu,
aparatoarea din oficiu a Marianei Rarinca, cea pe care, asa cum ne
amintim, judecatorul Dorel Matei a amendat-o cu 5.000 lei in timpul
sedintei din 21 august 2015, cand s-a judecat primul termen al „noului”
apel, pe motiv ca si-a permis sa insiste asupra cererii Marianei Rarinca
de amanare a cauzei in vederea angajarii unui avocat ales. In al doilea
rand, tot de la avocata Aura Speranta Ungureanu am aflat, fara alte
amanunte, ca Inalta Curte de Casatie si Justitie i-ar fi refuzat
acesteia accesul la dosar.
In
ceea ce priveste cea de-a doua cale de atac exercitata de Mariana
Rarinca impotriva deciziei cuplului Dorel Matei - Anamaria Tranca,
contestatia in anulare, aceasta este formulata pe acelasi temei invocat
de DNA in propria sa contestatie in anulare, respectiv dispozitiile art.
426 alin. (1) lit. d) CPP - „Impotriva
hotararilor penale definitive se poate face contestatie in anulare cand
instanta nu a fost compusa potrivit legii ori a existat un caz de
incompatibilitate” - raportat la art. 64 alin. (1) lit. f) CPP - „exista o suspiciune rezonabila ca impartialitatea judecatorului este afectata”.
Acuzatiile
Marianei Rarinca sunt extrem de grave, iar criticile nu se limiteaza la
lipsa de impartialitate a celor doi magistrati care au desfiintat
hotararea definitiva de achitare, ci o vizeaza si pe sefa Curtii de Apel
Bucuresti, judecatoarea Lia Savonea.
Iata
cateva pasaje din contestatia in anulare formulata de Mariana Rarinca
impotriva deciziei judecatorilor Dorel Matei si Anamaria Tranca
(contestatia poate fi citita integral la finalul articolului):
„Motive referitoare la judecatorul Dorel George Matei
1. Judecatorul Dorel George Matei a
preschimbat termenul de judecata in mod nelegal fara sa existe urgenta,
a judecat admiterea in principiu a contestatiei in anulare si a judecat
pe fond contestatia in anulare sustragand dosarul de la completul legal
investit,
cu incalcarea principiului continuitatii si a principiului repartizarii
aleatorii a cauzelor, ceea ce inseamna ca acesta avea parerea
preconceputa despre solutia ce trebuia pronuntata in dosar.
2.
Judecatorul Dorel George Matei a admis in principiu si pe fond
contestatia in anulare, desi era vadit inadmisibila si nefondata, ceea
ce conduce la concluzia ca avea o parere preconceputa despre solutia ce
trebuia pronuntata in dosar.
3. Judecatorul Dorel George Matei s-a
antepronuntat afirmandu-i inainte de proces doamnei judecator Gagescu
Risantea ca aceasta contestatie in anulare trebuie admisa.
Fata
de imprejurarile solutionarii contestatiei in anulare, suspiciunile
rezonabile ca impartialitatea judecatorului a fost afectat sunt
evidente, orice alta explicatie pentru demersurile acestuia fiind
lipsita de logica.
Avand
in vedere dispozitiile legale aplicabile, un judecator impartial nu ar
fi admis o cerere de preschimbare in complet nelegal constituit si nu ar
fi luat dosarul de la completul la care se repartizase, pentru ca
ulterior sa admita in principiu contestatia in anulare si sa admita pe
fond aceasta cale de atac.
Motive referitoare la judecatorul Anamaria Tranca
Judecatorul
Anamaria Tranca a judecat pe fond contestatia in anulare sustragand
dosarul de la completul legal investit, cu incalcarea principiului
continuitatii si a principiului repartizarii aleatorii a cauzelor, ceea
ce inseamna ca aceasta avea parerea preconceputa despre solutia ce
trebuia pronuntata in dosar.
Precizam sa acest
judecator nu a formulat nicio obiectie privind modul in care a ajuns sa
solutioneze aceasta cauza, acceptand si validand demersurile celuilalt
judecator care a sustras dosarul de la completul legal investit prin
repartizarea aleatorie a dosarului.
Toate
acestea dovedesc ca exista o suspiciune rezonabila ca impartialitatea
judecatorului a fost afectata, aspect care reprezinta un motiv de
contestatie in anulare.
Prezenta
contestatie in anulare este admisibila fiind indeplinite conditiile
prevazute de lege, respectiv decizia atacata este definitiva, este
respectat termenul de 10 zile prevazut de art. 428 Cod proc. pen. si se
invoca un motiv enumerat expres de art. 426 Cod proc. pen.
Aratam
ca ne intemeiem contestatia in anulare si pe dispozitiile art. 6 par. 1
din Conventia Europeana a Drepturilor Omului privind impartialitatea
judecatorilor care trebuie sa fie atat subiectiva, cat si obiectiva.
Nelegalitatea preschimbarii termenului de judecata la data de 23.07.2015
In
primul rand, preschimbarea termenului de judecata nu este justificata,
neexistand nicio urgenta. Contestatia in anulare nu este calificata de
lege ca fiind urgenta. In cauza (contestatia in anulare) nu exista arestati sau condamnati detinuti.
Obiectul
cauzei si mediatizarea acesteia, invocate in cererea de preschimbare a
termenului formulata de parchet, nu justifica o asemenea masura. Multe
cauze mediatizate nu au fost tratate prioritar.
Faptul
ca nu a existat urgenta este demonstrat si de atitudinea ulterioara,
atat a parchetului, cat si a completului de judecata. Astfel, la
23.07.2015 a existat urgenta maxima, incat in aceeasi zi s-a solutionat
si admis cererea de preschimbare, s-a stabilit termen pentru judecarea
admisibilitatii in principiu, s-a judecat admisibilitatea in principiu
si s-a admis in principiu contestatia in anulare. Apoi, urgenta a
disparut total, pentru ca acel complet de judecata a fixat termenul
pentru judecarea contestatiei in anulare abia pe 17.08.2015, adica dupa
aproape o luna si doar cu doua saptamani mai devreme decat termenul
fixat initial (02.09.2015), fara ca parchetul sa mai invoce vreo urgenta.
In al doilea rand, preschimbarea termenului a urmarit o frauda la lege.
In mod expres, "din considerente de celeritate", procurorul
care a solicitat preschimbarea termenului a invocat decizia din
14.07.2015 a Curtii Constitutionale, prin care examinarea
admisibilitatii in principiu a contestatiei in anulare a fost declarata
neconstitutionala daca se face "fara citarea partilor".
Cum decizia de neconstitutionalitate produce efecte erga omnes de la
data publicarii sale oficiale, invocarea ei expresa pentru a justifica
urgenta si preschimbarea termenului de judecata semnifica faptul ca s-a
dorit ca judecata sa se faca fara citarea partilor, stiindu-se ca acest
lucru este neconstitutional, dar devansandu-se la maximum termenul de
judecata, astfel incat aceasta sa aiba loc inainte de publicare.
In
al treilea rand, cererea de preschimbare a termenului de judecata
trebuia solutionata de un complet de judecata format din doi judecatori,
in sedinta de judecata (fie ea si in camera de consiliu), si trebuia decisa printr-o incheiere motivata.
Astfel, conform art. 354 C.proc.pen., instanta judeca in complet de judecata.
De
asemenea, art. 99 alin. (8) din Regulamentul de ordine interioara al
instantelor judecatoresti arata ca se solutioneaza de completul de
judecata care a primit dosarul prin repartizare aleatorie cererea de
preschimbare a primului termen de judecata. Sensul textului este de a
arata ca, pana si inainte de primul termen de judecata, cererile de
preschimbare de termen se solutioneaza potrivit acelei proceduri -
adica, sub aspectul care ne intereseaza, de completul de judecata. A
fortiori, dupa inceperea judecatii, aceste cereri se solutioneaza tot de
completul de judecata.
Completul
de judecata nu-si poate desfasura activitatea decat intr-o sedinta de
judecata (fie ea publica sau in camera de consiliu) si nu poate decide
decat printr-o hotarare judecatoreasca - in concret, asupra cererii de
preschimbare a termenului de judecata printr-o incheiere, care trebuie
sa fie motivata (art. 370 C.proc.pen.).
Or, cu incalcarea manifesta a acestor dispozitii legislative si regulamentare, cererea
de preschimbare a termenului de judecata a fost solutionata de un
singur judecator (iar nu de un complet colegial de 2 judecatori), nu in
sedinta de judecata si nu printr-o incheiere, care trebuie si motivata,
ci printr-o simpla rezolutie nemotivata pusa de judecator pe cererea de
preschimbare
(faptul ca actul de preschimbare a termenului este o rezolutie a unui
singur judecator este dovedit chiar prin continutul incheierii
ulterioare, tot din 23.07.2015, din sedinta in care s-a solutionat
admisibilitatea in principiu, si unde se retine ca preschimbarea de
termen s-a facut prin rezolutie).
In
al patrulea rand, la solutionarea cererii de preschimbare s-au incalcat
principiul continuitatii si cel al repartizarii aleatorii.
Art.
11 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciara si art. 354
alin. (2) C.proc.pen. stabilesc principiul continuitatii.
In
dezvoltarea acestora, art. 99 alin. (8) din Regulamentul de ordine
interioara al instantelor judecatoresti arata ca se solutioneaza de
completul de judecata care a primit dosarul prin repartizare aleatorie
cererea de preschimbare a primului termen de judecata. Sensul textului
este de a arata ca, pana si inainte de primul termen de judecata,
cererile de preschimbare de termen se solutioneaza potrivit acelei
proceduri - adica, sub aspectul care ne intereseaza, de completul de
judecata stabilit initial. A fortiori, dupa inceperea judecatii, aceste
cereri se solutioneaza tot de completul de judecata investit in cauza,
iar nu de un alt complet de judecata.
In
situatii obiectiv justificate, aceleasi dispozitii legislative permit
exceptii de la principiul continuitatii, dar art. 11 din Legea nr.
304/2004 privind organizarea judiciara si art. 361 alin. (3) C.proc.pen.
impun, in acest caz, respectarea principiului repartizarii aleatorii.
Chiar in conditiile completelor separate pentru solutionarea cauzelor
urgente pe perioada vacantelor judecatoresti (prevazute de art. 100 din
Regulamentul de ordine interioara al instantelor judecatoresti),
repartizarea cauzelor acestor complete se face tot in mod aleatoriu,
neexistand nicio exceptie de la principiul repartizarii aleatorii si,
oricum, o asemenea exceptie de la un principiu legal neputand fi
introdusa la nivel regulamentar.
Daca
nu este posibila solutionarea cererii de preschimbare de completul
investit cu cauza, atunci ea trebuie atribuita unui alt complet prin
repartizare aleatorie.
Or,
acest lucru nu s-a intamplat, cererea de preschimbare fiind
solutionata, in ziua in care a fost depusa, de unul dintre judecatorii
completului stabilit pentru ziua respectiva, ceea ce violeaza si
principiul continuitatii, si principiul repartizarii aleatorii.
Nu
se poate invoca art. 2 pct. VI fraza I si fraza finala din Hotararea
nr. 163 din 05.06.2014 a Colegiului de conducere al Curtii de Apel
Bucuresti, conform carora "Solutionarea cererilor de preschimbare a
termenului de judecata se va efectua de catre judecatorii desemnati din
planificarea de permanenta/ complete aferent zilei inregistrarii
cererii. […] Dispozitiile prezentului paragraf se aplica si in celelalte
materii". Din structura tehnica a hotararii rezulta ca art. 1 se aplica
Sectiilor a II-a, a III-a, a IV-a, a V-a, a VI-a si a VII-a, art. 2
(din care face parte pct. VI) se aplica Sectiei a VIII-a de contencios
administrativ si fiscal, art. 3 se aplica Sectiei a IV-a, iar art. 4
prevede comunicarea hotararii sectiilor civile (in sensul de nepenale), deci in niciun caz Sectiilor I penala si a II-a penala
(precizarea ca textul se aplica si in celelalte materii are in vedere
materiile in care judeca Sectia a VIII-a). Dispozitia contravine
normelor legale si regulamentare privind continuitatea si repartizarea
aleatorie, deoarece, data fiind cunoasterea prealabila a completelor pe
zile in vacanta judecatoreasca, se poate dirija dosarul la un complet,
prin depunerea cererii exact in ziua in care este planificat completul
dorit.
In
concluzie, neexistand macar o hotarare judecatoreasca (incheiere
motivata) de preschimbare a termenului, rezolutia de preschimbare este
inexistenta juridic.
In subsidiar, in temeiul art. 281 alin. (1) lit. a) C.proc.pen., fiind
vorba de incalcarea dispozitiilor privind compunerea completului de
judecata (nu a existat complet de judecata, compunerea nu a respectat
principiile continuitatii si repartizarii aleatorii), actul de
preschimbare a termenului de judecata este lovit de nulitate absoluta.
Nelegalitatea incheierii din 23.07.2015 de admitere in principiu a contestatiei in anulare
In primul rand, inexistenta
juridica sau, in subsidiar, nulitatea absoluta a actului juridic
(rezolutie nemotivata) prin care un singur judecator, si necompetent, a
preschimbat termenul de judecat fixat de completul legal investit, face ca, la data de 23.07.2015, sa nu se fi desfasurat in mod legal o sedinta de judecata in cauza.
Singura
data la care se putea desfasura in mod legal o sedinta de judecata in
cauza era cea fixata, prin incheierea din 26.06.2015, de completul legal
investit prin repartizare aleatorie, adica 02.09.2015.
In
al doilea rand, incheierea din 23.07.2015 a fost adoptata de un complet
care a fost format violand grav normele legale si regulamentare privind
continuitatea si repartizarea aleatorie a cauzelor.
Derularea faptelor este urmatoarea:
-contestatia in anulare este atribuita unui complet de judecata, stabilit aleatoriu;
-la
primele doua termene de judecata (24.06.2015 si 26.06.2015), completul
legal investit in mod aleatoriu este impiedicat sa judece, intrucat
dosarul cauzei lipseste, desi presedintele completului de judecata nu a
incuviintat nimic privind trimiterea dosarului catre vreun tert; la al
doilea termen, acest complet fixeaza urmatorul termen imediat dupa
vacanta judecatoreasca, si anume pe 02.09.2015;
-exact
in ziua in care parchetul depune cererea de preschimbare de termen
(23.07.2015), un singur judecator, care nu face parte din completul
investit in mod aleatoriu, dispune preschimbarea termenului de judecata
in aceeasi zi;
-in
aceeasi zi, 23.07.2015, completul din lista stabilita pentru perioada
vacantei judecatoresti (iar nu completul initial investit in mod
aleatoriu si nici un alt complet investit in mod aleatoriu) judeca in
camera de consiliu, cu participarea procurorului, dar fara citarea
partilor, admisibilitatea in principiu a contestatiei in anulare, admite
in principiu contestatia in anulare si fixeaza termen pentru judecarea
contestatiei in anulare pe 17.08.2015;
-termenul
din 17.08.2015, la care se va judeca pe fond contestatia in anulare,
este stabilit complet arbitrar, nefiind o data la care completul care a
solutionat admisibilitatea in principiu sa aiba programata sedinta de
judecata, si aceasta numai in vederea compunerii completului cu anumiti
judecatori, conform planificarii pentru vacanta judecatoreasca,
planificare cunoscuta.
Prin
aceste manopere succesive, dosarul contestatiei in anulare a fost pur
si simplu sustras competentei completului investit initial in mod
aleatoriu, de judecatori care nu erau competenti si care nu au fost
desemnati in mod aleatoriu, care au decis complet ilegal si arbitrar
preschimbarea termenului (fixat de completul legal investit),
admisibilitatea in principiu si termenul judecarii fondului contestatiei
in anulare, tot de un complet nefixat aleatoriu.
Fiind
cunoscuta din timp planificarea judecatorilor pe fiecare zi a vacantei
judecatoresti, s-a ajuns astfel, prin introducerea cererii de
preschimbare intr-o anumita zi, prin admiterea ei nelegala si prin
fixarea arbitrara a termenului de judecata intr-o zi anume, ca fondul
contestatiei in anulare sa urmeze a fi solutionat de doi judecatori
cunoscuti dinainte, care nu au fost desemnati aleatoriu.
Chiar
daca s-ar presupune ca ar fi legal si aplicabil pct. VI din art. 2 al
Hotararii nr. 163 din 05.06.2014 al Colegiului de conducere al Curtii de
Apel Bucuresti, el tot a fost incalcat, deoarece fraza a II-a
precizeaza: "In cazul admiterii cererii de preschimbare, se vor stabili
termene de judecata pe rolul completelor investite cu solutionarea
cauzelor, urmand a se aprecia daca in situatia respectivelor cauze se
impune fixarea unui termen in perioada vacantei judecatoresti". Altfel
spus, admiterea cererii de preschimbare oricum nu trebuia sa duca la
schimbarea completului initial investit legal si aleatoriu, ci cauza
trebuia judecata in continuare de acel complet, dar la un termen
preschimbat fata de termenul initial; acest termen poate fi fixat chiar
pe perioada vacantei judecatoresti, dar fara ca acest lucru sa permita
schimbarea completului investit initial.
In al treilea rand, incheierea de admitere in principiu a fost adoptata prin frauda la lege.
Atat
cei doi membri ai completului de judecata, cat si procurorul de sedinta
cunosteau existenta deciziei Curtii Constitutionale prin care
dispozitia legislativa stabilind judecarea fara citarea partilor a
admisibilitatii in principiu a contestatiei in anulare a fost declarata
neconstitutionala.
Nu numai ca pe site-ul oficial al Curtii Constitutionale a fost postat,
chiar din 14.07.2015, un comunicat de presa in acest sens, dar cererea
de preschimbare a termenului, aflata la dosar, indica expres adoptarea
acestei decizii.
A
judeca, in calitate de judecator, sau a participa la judecata, in
calitate de procuror, intr-un mod neconstitutional, stiind ca textul
legislativ este deja declarat neconstitutional, pe simplul subterfugiu
ca decizia de neconstitutionalitate nu a fost inca publicata (in
conditiile in care exact pe acest motiv s-a devansat termenul de
judecata, iar motivul de neconstitutionalitate era evident, Constitutia
putand fi extrem de usor respectata prin simpla citare a partilor),
constituie o grava frauda la lege, nescuzabila pentru magistrati.
In
concluzie, in temeiul art. 281 alin. (1) lit. a) C.proc.pen., fiind
vorba de incalcarea dispozitiilor privind compunerea completului de
judecata (compunerea nu a respectat principiile continuitatii si
repartizarii aleatorii, violandu-se grav art. 11 din Legea nr. 304/2004
privind organizarea judiciara si art. 354 alin. (2) si art. 361 alin.
(3) C.proc.pen.), incheierea din 23.07.2015 de admitere in principiu a
contestatiei in anulare este lovita de nulitate absoluta. (...)
Inadmisibilitatea contestatiei in anulare a DNA ca urmare a neformularii unei cereri de recuzare in timpul judecarii apelului
Din
interpretarea sistematica si cu buna-credinta a art. 432 alin. (1)
combinat cu art. 426 lit. d) teza a II-a, cu art. 67 alin. (1) teza
finala si cu art. 68 alin. (5) teza finala C.proc.pen. rezulta
inadmisibilitatea contestatiei in anulare.
Astfel,
contestatia in anulare este o cale extraordinara de atac, ceea ce
inseamna ca motivele ei sunt exceptionale, ea putand fi formulata numai
in masura in care procedurile ordinare nu au putut fi utilizate. Calea
extraordinara de atac a contestatiei in anulare intemeiate pe pretinsa
incompatibilitate a judecatorului are caracter subsidiar fata de cererea
de recuzare.
Or,
in cazul contestatiei in anulare intemeiate pe pretinsa
incompatibilitate a judecatorului, ea poate fi formulata numai daca
partea sau procurorul care sustine incompatibilitatea nu a putut invoca
acest lucru anterior.
Spre
exemplu, daca partea sau procurorul stia sau putea sa stie ca exista un
caz de incompatibilitate a judecatorului de la prima instanta si nu
invoca acest lucru (desi putea sa o faca) prin declararea apelului, iar
hotararea primei instante (adoptata de un judecator pretins
incompatibil) devine definitiva fie prin neapelare, fie prin respingerea
apelului, impotriva ei nu se poate formula contestatie in anulare, in
care sa se invoce, pentru prima data, incompatibilitatea judecatorului,
desi pretinsul motiv de incompatibilitate fusese cunoscut anterior, dar
nu se utilizase calea ordinara de atac a apelului. Altfel spus, in acest
caz contestatia in anulare este inadmisibila.
Similar,
daca este vorba de pretinsa incompatibilitate a unui judecator care
solutioneaza cauza in apel, in masura in care partea sau procurorul
cunoaste sau putea sa cunoasca pretinsul motiv de incompatibilitate in
timpul judecarii apelului, acesta avea obligatia sa formuleze, de
indata, cerere de recuzare, potrivit art. 67 alin. (1) teza finala
C.proc.pen. Invocarea motivului de incompatibilitate direct in calea
extraordinara de atac a contestatiei in anulare este subsidiara, numai
in cazul in care partea sau procurorul nu a cunoscut si nici nu avea cum
sa cunoasca respectivul caz de pretinsa incompatibilitate inainte de
finalizarea judecarii apelului.
Caracterul
subsidiar al caii extraordinare de atac a contestatiei in anulare
intemeiate pe pretinsa incompatibilitate a judecatorului fata de cererea
de recuzare face ca, in cazul in care partea sau procurorul cunostea
sau putea sa cunoasca pretinsul motiv de incompatibilitate in timpul
judecarii apelului, dar nu a formulat cerere de recuzare, contestatia in
anulare intemeiata pe pretinsa incompatibilitate a judecatorului,
cunoscuta sau posibil de cunoscut anterior de parte sau de judecator, sa
fie inadmisibila.
Daca
partea sau procurorul cunostea, in timpul judecarii apelului, un
pretins motiv de incompatibilitate, avea obligatia, potrivit art. 67
alin. (1) C.proc.pen., sa formuleze cerere de recuzare de indata ce a
aflat de existenta cazului de incompatibilitate.
Formularea
unei cereri de recuzare tardiva semnifica o atitudine de rea-credinta,
adica de exercitare cu rea-credinta a drepturilor procesuale,
sanctionata cu inadmisibilitatea cererii de recuzare.
Cum
contestatia in anulare intemeiata pe pretinsa incompatibilitate a
judecatorului are caracter subsidiar fata de cererea de recuzare,
neinvocarea pretinsului motiv de incompatibilitate de indata ce partea
sau procurorul a aflat sau putea sa afle de existenta lui atrage, a
fortiori fata de incompatibilitatea cererii de recuzare, si
incompatibilitatea contestatiei in anulare bazate pe acest motiv de
pretinsa incompatibilitate a judecatorului.
Partea
sau procurorul nu poate adopta o pozitie de rea-credinta: cunoaste
pretinsul motiv de incompatibilitate, nu formuleaza cerere de recuzare,
asteapta adoptarea deciziei definitive de apel, iar, daca aceasta nu ii
este favorabila, formuleaza contestatie in anulare. Un astfel de
comportament reprezinta un clar abuz de drept procesual, sanctionat cu
inadmisibilitatea contestatiei in anulare.
In
concret, parchetul invoca doua motive privind pretinsa
incompatibilitate a judecatorului care a prezidat completul de apel, in
sensul pretinsei sale lipse de impartialitate:
-masurile dispuse de completul de judecata in sedinta publica de judecata din data de 22.04.2015;
-raspunsurile
date de judecatorul considerat incompatibil, in data de 16.05.2013, la
interviul sustinut in fata Plenului Consiliului Superior al
Magistraturii, in vederea promovarii la inalta Curte de Casatie si
Justitie.
Primul
motiv era cunoscut inca din data de 22.04.2015, masurile considerate
dovada lipsei de impartialitate fiind dispuse in sedinta publica de
judecata, desfasurata cu participarea procurorului.
Daca
aceste masuri sunt apreciate de parchet, in contestatia in anulare, ca o
dovada a lipsei de impartialitate, atunci procurorul de sedinta
trebuia, chiar in sedinta publica de judecata, sa formuleze cerere de
recuzare.
Cum
procurorul de sedinta, de indata ce a luat cunostinta, prin insusi
faptul prezentei sale fizice si intelectuale in sala de judecata, de
masurile dispuse public de complet, nu a formulat cerere de recuzare,
inseamna ca o contestatie in anulare, formulata deci dupa adoptarea
deciziei de apel, reprezinta un grav abuz de drept procesual al
parchetului si duce la vadita inadmisibilitate a contestatiei in
anulare.
Situatia este similara pentru cel de-al doilea motiv privind pretinsa incompatibilitate a judecatorului.
Interviul
in fata Consiliului Superior al Magistraturii a avut caracter public,
el este inregistrat si arhivat pe site-ul oficial al Consiliului
Superior al Magistraturii (www.csm1909.ro) si s-a desfasurat cu aproape 2
ani inainte de judecarea apelului in cadrul caruia se pretinde ca
judecatorul nu a fost impartial.
Parchetul
avea deci posibilitatea sa cunoasca acest pretins motiv de
incompatibilitate chiar inainte de primul termen de judecare a apelului,
asa incat putea formula o cerere de recuzare inainte de sau la primul
termen de judecare a apelului. intrucat nu a facut-o, devin inadmisibile
si sunt expresia unui manifest abuz de drept procesual, atat o
eventuala cerere de recuzare tardiva, cat si, a fortiori, o contestatie
in anulare (extraordinara si pur subsidiara) pe acest motiv.
Mai
mult, din chiar inscrisurile depuse de parchet si atasate contestatiei
in anulare, rezulta ca parchetul cunostea continutul interviului de la
Consiliul Superior al Magistraturii inainte ca acesta sa ii comunice
stenograma sau inregistrarea audio-video a interviului din data de
16.05.2013.
Astfel,
prin cererea din 26.05.2015, procurorul-sef al Directiei Nationale
Anticoruptie solicita presedintelui Consiliului Superior al
Magistraturii sa ii comunice stenograma sau inregistrarea audio-video
(ca mijloc de proba privind pretinsa lipsa de impartialitate),
mentionand expres "fiindu-ne necesara in cadrul caii de atac formulata"
(corect ar fi fost "formulate", DNA fiind obligata de art. 13 din
Constitutie sa respecte limba romana, ca limba oficiala a statului
roman).
Altfel
spus, la data cand solicita mijlocul de proba, parchetul formulase deja
(fara sa o depuna inca) contestatia in anulare. Cum nu se poate prezuma
ca parchetul formuleaza o cale de atac fara sa cunoasca deja motivele
la momentul redactarii acesteia, inseamna ca mijlocul de proba a fost
solicitat doar pentru a avea un caracter oficial, dar el era cunoscut
anterior de parchet.
In
concluzie, caracterul public al interviului de la Consiliul Superior al
Magistraturii (inregistrarea audio-video fiind disponibila oricand pe
site-ul oficial al acestuia), desfasurat in urma cu aproape 2 ani si
cunoscut in concret de parchet, precum si luarea masurilor criticate de
parchet, de completul de judecata, in sedinta publica si cu participarea
procurorului, in absenta oricarei cereri de recuzare formulate de
procurorul de sedinta (care avea atat posibilitatea, cat si obligatia sa
formuleze cerere de recuzare daca aprecia ca un judecator este lipsit
de impartialitate), fac ca aceasta contestatie in anulare, intemeiata pe
pretinsa incompatibilitate a judecatorului, sa fie complet abuziva si
sa fie inadmisibila.
Inadmisibilitatea contestatiei in anulare a DNA ca urmare a criticii pe fond a solutiilor definitive din apel
Desi
este conceputa formal ca o critica privind lipsa de impartialitate a
judecatorului, in realitate contestatia in anulare critica masurile
luate de completul de judecata pe parcursul judecarii apelului si, prin
aceasta, chiar decizia de apel.
Or, decizia de apel are caracter definitiv, bucurandu-se de putere de lucru judecat.
Caile
de atac (recursul in casatie, contestatia in anulare, revizuirea)
impotriva acestei decizii definitive de apel au caracter extraordinar,
putand fi exercitate numai pentru motivele expres si limitativ prevazute
de lege.
Orice
alt motiv al unei cai extraordinare de atac, cum este contestatia in
anulare, neprevazut de lege, duce la inadmisibilitatea ei.
Daca,
sub masca formala a unui motiv de contestatie in anulare (pretinsa
incompatibilitate a judecatorului), se critica in realitate masurile
dispuse de completul de judecata si, implicit, decizia din apel, aceasta
inseamna in substanta un apel deghizat, iar nu o contestatie in
anulare, deci o violare a principiului autoritatii de lucru judecat,
ceea ce este inadmisibil.
(...)”
Accesari:3015
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu