Facebook: ”marea trăncăneală digitală”

Între două reprize de bulion și o rapidă clămpănire pe Facebook, mi-am amintit că am așezat printre cărțile etichetate cu ”neapărat de citit” volumul lui Teodor Baconschi, Facebook. Fabrica de narcisism, apărută anul acesta la editura Humanitas. N-am putut să mă despart de el până la capăt. Printre lucrările academice înțesate de statistici, cifre exorbitante și demonstrații triumfale despre binefacerile tehnologiei, despre bucuriile oferite de New Media și despre viitorul fericit al omenirii în New Digital Era, printre lucrările scrise din perspectiva științelor comunicării, ca, de exemplu, Cum să devii un nimeni a lui Iulian Comănescu sau Cartea fețelor.Revoluția facebook în spațiul social a lui Alexandru-Brăduț Ulmanu, cartea lui Baconschi este o pledoarie pentru reumanizarea lumii noastre, prin credință și decență. Îndelungatul exercițiu cultural al eseistului specializat în antropologie religioasă, cât și experiența sa diplomatică, au transformat subiectul noilor tehnologii și a fenomenului Facebook într-un pretext de reflecție asupra straniei și imprevizibilei deveniri a societății informaționale. Cultul prezentului, conectarea neobosită, autopromovarea și exhibiționismele aferente, ”trăncănela digitală” și transferul online al emoțiilor autentice sau înscenate, schimbă ceva fundamental în existența socială:”confuzia dintre informație, opinie și entertainment, rafinarea tehnicilor de manipulare, banalizarea știrilor prin accesibilitatea lor instantanee și nelimitată, dar mai ales doborârea culturii înalte în numele <democrației>˲sunt tot atâția factori care aplatizează gândirea, destituie idealurile în care părinții noștri aveau încredere și duc la un pesimism social măsurat prin apatie civică, mediocritate și haos valoric”. Deși puse mai degrabă în contul relei așezări a societății românești în marșul ei spre democrație, consecințele enumerate sunt întristător de valabile și pentru țări mai avansate. Identificat cu un drog ușor, în măsura în care”deturnează atenția, transformă senzațiile, modifică percepțiile, confundă halucinațiile cu împlinirea dorințelor, proiectează eul într-o lume alternativă, scutită de interdicții și dureri”, virtualul îi apare eseistului ca o amenințare serioasă, cu urmări necunoscute:”Am presentimentul că era ecranelor tactile și a terminalelor inteligente schimbă radical nu doar modul nostru de informare curentă, ci însăși sintaxa noastră mentală”. Alerte similare lansa în urmă cu două decenii Giovanni Sartori în Homo videns.Imbecilizarea prin televiziune și post-gândirea, arătând că televiziunea sărăcește radical aparatul cognitiv al lui homo sapiens, fiindcă preponderența imaginii în actul cunoașterii compromite formarea gândirii abstracte. Sartori se referea polemic și la falsa educare prin televiziune creatoarea unui homo insipiens, incult și ignorant, precum și la riscurile politicii emoționale, la videoliderul ales de o mulțime prost alimentată cu informație și manipulabilă. Deși criticat pentru a fi ”apocaliptic”, Sartori a prevăzut fenomene amplificate mai târziu prin dominația Internetului.

Teodor Baconschi refuză să fie apocaliptic în cartea sa despre lumea virtuală, dar semnalează destule îngrijorări. Ce se va întâmpla cu educația confruntată cu scăderea capacității de concentrare a tinerilor și impinsă spre superficialitate, cum se va gestiona în viitor memoria colectivă, dar și cea culturală, adunată în cărți și arhive, stocabilă digital dar slăbită în autoritate în contextul dezmățului informațional, ce-i de făcut pentru a aduce cetățeanul virtual, numit și netizen, cu picioarele pe pământ, la o mai bună conștiință civică, și, până la urmă, încotro ne grăbim, sunt câteva din întrebările pe care scriitorul le pune, analizând cu atenție și stil fiecare fațetă a fenomenului. Exemplificările pentru omul nou 2.0, pentru reducerea limbajului virtual la interjecții și emoticoane, pentru falsele identități de pe rețele sau pentru goana după celebritate, au umorul lor. Umblat prin lume și prin cărți, autorul își îngăduie și un strop de jovialitate, atât timp cât a fost și este părtaș, în rețea, la aventura digitală.

După un scurt și amar excurs în politica reală, care îi va fi facilitat cunoașterea din interior a pestriței lumi politice românești, Baconschi nu are sfieli să descrie falsa noastră sincronizare cu progresul lumii, sincronizare doar tehnologică, nu și culturală, portretizând tipul uman care domină azi scena socială și politică, adică”arivistul semi-urbanizat, necioplit și agresiv, din pricina complexului său de inferioritate. E Omul Nou, în toată desfășurarea sa mitocănească, stimulat de libertăți pentru care nu s-a luptat, hoț de diplome, de poziții nemuncite, de faimă nemeritată, de putere cu care nu știe ce să facă. Acestui tip uman parvenit, obținut printr-o continuă contraselecție, îi surâde tehnologia, la care occidentalii au ajuns după sute de ani de muncă specializată, creativitate și disciplină comunitară”. Accesul facil la tehnologie în partea asta a lumii (fiindcă în alte părți accesul e prohibit, producându-se ”fractura digitală” a civilizației globale), hrănește iluzii și fantasme, poate terapeutice pentru angoasele omului modern, dar nu-i schimbă limitele biologice, condiția de muritor. Departe de a glorifica progresul tehnologic, dar recunoscând confortul adus de acesta, sentențios, dar cu o argumentație convingătoare, eseistul conchide că ”supraviețuirea pe FB este o fata morgana” . Salvarea vine din noul umanism al autolimitării, din reasimilarea trecutului, din împăcarea cu natura și cu Dumnezeu.

Articol apărut și în revista ”22”

Ai informatii despre tema de mai sus? Poti contribui la o mai buna intelegere a subiectului? Scrie articolul tau si trimite-l la editor[at]contributors.ro