• Aceasta poveste te cutremura in totalitate • Viata este
uneori prea aspra cu unele persoane, fara ca acestea sa isi imagineze ce
pacate au de spalat • "Din cauza ca am trait mult timp departe de casa,
de ai mei, inca mai simt lipsa unor anumite lucruri...", a declarat
M.B., o ieseanca ce lupta de 58 ani cu o boala necrutatoare • A gasit
taria de care avea nevoie pentru a depasi orice obstacol in viata
Viata oamenilor care sunt sortiti sa traiasca cu o boala incurabila poate fi prelungita cu ajutorul medicamentelor care sunt descoperite de mai marii cercetatori. In ultimele decenii, tot mai multe persoane cu varste fragede ajung sa fie diagnosticate cu cea mai necrutatoare boala: cancerul. Aceasta femeie din Iasi duce pe umeri o povara foarte grea, inca de cand s-a nascut si a fost de acord sa vorbeasca cu reporterii cotidianului BUNA ZIUA IASI despre toate problemele cu care s-a confruntat de-a lungul vietii, insa a dorit sa-si pastreze anonimatul. In varsta de 58 ani, M.B. a fost diagnosticata la doar trei luni de la nastere cu poliomielita, denumita adesea si paralizie infantila, o boala infectioasa virala acuta.
Din cauza acestui diagnostic, viata M.B. si-a schimbat cursul complet. Copilaria pentru M.B. a insemnat doar etapa trecatoare in viata sa, pentru ca toti copiii o dadeau la o parte si nu voiau sa stea in jurul ei. A trebuit sa urmeze cursurile unei scoli pentru copiii la fel ca ea, cu handicap, pentru ca se simtea mai bine inconjurata de persoane care trec prin aceleasi probleme. "In '57 cand m-am nascut, a fost o epidemie de poliomielita, care era confundata foarte usor cu raceala. Voiau sa imi faca o injectie cu penicilina si o asistenta de origine evreiasca si-a dat seama ca nu aveam nicio reactie pe partea stanga. A realizat ca nu e raceala si a trimis-o pe mama la alt medic, care imediat m-a dus la izolare. Mana, fata si organele interne din partea stanga mi le-au salvat, dar la picior am ramas cu sechele, asa e diagnosticul. Ce a ramas nevindecat, e trecut ca sechele", povesteste femeia.
A urmat ani la rand tratamente pentru a se putea vindeca, insa nu a reusit. A ramas cu diferenta de lungime la piciorul stang de 15 cm, care nu ii permite sa duca o viata normala, ca toti ceilalti. "Boala se trata cu impachetari de parafina si niste fiole ce se faceau doar la Bucuresti, dar ghinionul meu a fost ca ultima fiola, care era speranta sa ma vindece, nu a putut fi gasita nicaieri. Am facut fractura de sold, operatii peste operatii si tot asa. Chinuiala mai mult", marturiseste femeia. Desi a ramas cu sechele pentru toata viata din cauza poliomielitei, M.B. sufera si de diabet de tipul II, insulino-dependent.
Boala a recidivat dupa 12 ani, desi credea ca este vindecata
In urma cu un an, femeia a fost diagnosticata cu cancer ovarian, insa recunoaste ca dupa toate cate le-a tras in viata, nu a avut nicio reactie la aflarea vestii. Totul a pornit de la o tumora ovariana pe care a avut-o in urma cu 12 ani si a tratat-o, insa a recidivat. Abia dupa cateva zile, a inceput sa se informeze mai profund despre aceasta boala, pentru a putea sti ce va urma.
"Mi-am zis ca o duc si pe asta, la cate am avut, ce e una in plus. Totul a pornit de la o tumora ovariana, chiar daca m-au operat acum 12 ani si au scos tot ce era rau, se pare ca a revenit. Si in plus stresul, mancarea plina de chimicale care se fabrica acum, sunt factorii care au condus la reaparitia bolii, ma gandesc", povesteste M.B. Femeia face, o data la trei saptamani, citostatice si mereu dupa ce iese de la Institutul Regional de Oncologie (IRO) Iasi prefera sa stea pe o banca la aer sa isi revina pana sa mearga acasa. Locuieste singura si nu are pe nimeni care sa o insoteasca de fiecare data cand vine la tratament. "Din cauza ca am trait mult timp departe de casa, de ai mei, inca mai simt lipsa unor anumite lucruri...", povesteste ingandurata M.B. Nu gaseste raspuns la faptul ca tot mai multi tineri sunt napustiti de aceasta boala necrutatoare, mai ales ca acum se pot face din timp orice tip de analize pentru a diagnostica diferite boli.
"Iti plange inima in tine, tu ai trecut prin viata, dar ei saracii sunt la inceput. Noi cei in varsta am fost altfel. Ne era rusine sa ne expunem ca daca descopar cine stie ce, nu am fost educati in spiritul asta, sa faci controale, de doua ori pe an. Noi munca, munca, pe timpul lui Ceausescu, de luni pana duminica si de duminica pana luni", continua femeia.
Chiar daca a fost diagnosticata cu o asemenea boala, M.B. a fost casatorita si are un baiat, care in prezent locuieste in Germania, unde munceste si joaca intr-o echipa de handbal masculin. Femeia incearca sa se gandeasca la viitorul ei, dorindu-si sa nu ajunga o bataie de cap pentru copil sau pentru cei putini din jurul ei.
Viata oamenilor care sunt sortiti sa traiasca cu o boala incurabila poate fi prelungita cu ajutorul medicamentelor care sunt descoperite de mai marii cercetatori. In ultimele decenii, tot mai multe persoane cu varste fragede ajung sa fie diagnosticate cu cea mai necrutatoare boala: cancerul. Aceasta femeie din Iasi duce pe umeri o povara foarte grea, inca de cand s-a nascut si a fost de acord sa vorbeasca cu reporterii cotidianului BUNA ZIUA IASI despre toate problemele cu care s-a confruntat de-a lungul vietii, insa a dorit sa-si pastreze anonimatul. In varsta de 58 ani, M.B. a fost diagnosticata la doar trei luni de la nastere cu poliomielita, denumita adesea si paralizie infantila, o boala infectioasa virala acuta.
Din cauza acestui diagnostic, viata M.B. si-a schimbat cursul complet. Copilaria pentru M.B. a insemnat doar etapa trecatoare in viata sa, pentru ca toti copiii o dadeau la o parte si nu voiau sa stea in jurul ei. A trebuit sa urmeze cursurile unei scoli pentru copiii la fel ca ea, cu handicap, pentru ca se simtea mai bine inconjurata de persoane care trec prin aceleasi probleme. "In '57 cand m-am nascut, a fost o epidemie de poliomielita, care era confundata foarte usor cu raceala. Voiau sa imi faca o injectie cu penicilina si o asistenta de origine evreiasca si-a dat seama ca nu aveam nicio reactie pe partea stanga. A realizat ca nu e raceala si a trimis-o pe mama la alt medic, care imediat m-a dus la izolare. Mana, fata si organele interne din partea stanga mi le-au salvat, dar la picior am ramas cu sechele, asa e diagnosticul. Ce a ramas nevindecat, e trecut ca sechele", povesteste femeia.
A urmat ani la rand tratamente pentru a se putea vindeca, insa nu a reusit. A ramas cu diferenta de lungime la piciorul stang de 15 cm, care nu ii permite sa duca o viata normala, ca toti ceilalti. "Boala se trata cu impachetari de parafina si niste fiole ce se faceau doar la Bucuresti, dar ghinionul meu a fost ca ultima fiola, care era speranta sa ma vindece, nu a putut fi gasita nicaieri. Am facut fractura de sold, operatii peste operatii si tot asa. Chinuiala mai mult", marturiseste femeia. Desi a ramas cu sechele pentru toata viata din cauza poliomielitei, M.B. sufera si de diabet de tipul II, insulino-dependent.
Boala a recidivat dupa 12 ani, desi credea ca este vindecata
In urma cu un an, femeia a fost diagnosticata cu cancer ovarian, insa recunoaste ca dupa toate cate le-a tras in viata, nu a avut nicio reactie la aflarea vestii. Totul a pornit de la o tumora ovariana pe care a avut-o in urma cu 12 ani si a tratat-o, insa a recidivat. Abia dupa cateva zile, a inceput sa se informeze mai profund despre aceasta boala, pentru a putea sti ce va urma.
"Mi-am zis ca o duc si pe asta, la cate am avut, ce e una in plus. Totul a pornit de la o tumora ovariana, chiar daca m-au operat acum 12 ani si au scos tot ce era rau, se pare ca a revenit. Si in plus stresul, mancarea plina de chimicale care se fabrica acum, sunt factorii care au condus la reaparitia bolii, ma gandesc", povesteste M.B. Femeia face, o data la trei saptamani, citostatice si mereu dupa ce iese de la Institutul Regional de Oncologie (IRO) Iasi prefera sa stea pe o banca la aer sa isi revina pana sa mearga acasa. Locuieste singura si nu are pe nimeni care sa o insoteasca de fiecare data cand vine la tratament. "Din cauza ca am trait mult timp departe de casa, de ai mei, inca mai simt lipsa unor anumite lucruri...", povesteste ingandurata M.B. Nu gaseste raspuns la faptul ca tot mai multi tineri sunt napustiti de aceasta boala necrutatoare, mai ales ca acum se pot face din timp orice tip de analize pentru a diagnostica diferite boli.
"Iti plange inima in tine, tu ai trecut prin viata, dar ei saracii sunt la inceput. Noi cei in varsta am fost altfel. Ne era rusine sa ne expunem ca daca descopar cine stie ce, nu am fost educati in spiritul asta, sa faci controale, de doua ori pe an. Noi munca, munca, pe timpul lui Ceausescu, de luni pana duminica si de duminica pana luni", continua femeia.
Chiar daca a fost diagnosticata cu o asemenea boala, M.B. a fost casatorita si are un baiat, care in prezent locuieste in Germania, unde munceste si joaca intr-o echipa de handbal masculin. Femeia incearca sa se gandeasca la viitorul ei, dorindu-si sa nu ajunga o bataie de cap pentru copil sau pentru cei putini din jurul ei.
Urmareste BZI.ro pe FACEBOOK.COM
Sponsored by 
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu