CALENDAR ZODIACAL - VĂRSĂTOR (20 ianuarie - 18 februarie)

 

Prezentare generală

În general, oamenii se mărginesc să înveţe regulile care domnesc în familie, în şcoală, în societate, iar apoi le urmează, pentru că aşa face toată lumea. Dar din când în când apare cineva care are curajul să pună aceste norme sub semnul întrebării. Să se gândească, de exemplu, de ce n-ar avea femeile dreptul să voteze, dacă tot sunt în majoritate pe pământul acesta, sau de ce să fie vânaţi delfinii, care ne sunt egali, fiind cele mai inteligente mamifere marine, în timp ce noi pre­tin­dem a fi cele mai inteligente mamifere de pe sol? Ele nu ne vânează pe noi, atunci de ce le-am vâna noi?! Acest cineva care-şi pune asemenea probleme este, în cele mai multe cazuri, Vărsătorul, care a fost croit şi creat anume pentru a pune în altă lumină rea­lităţile, privite până atunci ca fiind de la sine înţelese.
Lumina aceasta nouă şi foarte puternică vine de la planeta guvernatoare a celui de-al unsprezecelea semn zodiacal, Uranus, zeul cerului şi stăpânul iniţial al tu­ne­telor şi fulgerelor. Când Uranus îşi concentrează energia sub formă de fulger, iar acest fulger cade în­tr-un loc anume, lumina devine atât de intensă, încât ne obligă să vedem lucruri care se aflau, poate, sub nasul nostru tot timpul, dar cărora nu le-am dat atenţia cuvenită. Ori ne poate face să descoperim realităţi despre care nici nu ştiam că există. Evident că le vom percepe altfel sub lumina puternică a fulgerului, decât luminate de un bec de 40 W. În plus, rea­lităţile dezvă­luite de fulgerul uranian nu mai pot fi ig­norate şi vor sfârşi prin a se impune tuturor.
Deci, ne-am lămurit că Vărsătorul este un avangar­dist, un excentric, oricum, o persoană pentru care realitatea îmbrăţişată de marea majoritate nu e decât un punct de plecare pentru o nouă realitate, pe care o întrezăreşte sau în care chiar trăieşte (se spune, adesea, că Vărsătorul trăieşte cu două sute de ani înainte în timp, anticipând progresul ca nimeni altul).
Personajul mitologic care ilustrează cum nu se poate mai bine personalitatea Vărsătorului este Pro­me­teu (nume care înseamnă gândire prevăzătoare). Acest descendent al titanilor a pre-văzut (a văzut îna­inte) că omul pământean stătea pe loc în evoluţia sa, nu-şi împlinea potenţialul şi, revoltat de faptul că zeii nu se implicau în emanciparea omenirii, a furat un căr­bune din forja lui Hefaistos (după alţi autori, o fă­râmă din roata soarelui) dăruindu-le umanităţii, care, astfel, a putut să facă un mare salt evolutiv. Prometeu a trebuit să plătească pentru gestul său, fiind înlănţuit de o stâncă şi având ficatul sfâşiat, în fiecare zi, de vul­turul trimis de Zeus. Dar când şi-a ispăşit vina faţă de zei, răzvrătitul Prometeu a fost răsplătit de către centaurul Chiron, care i-a dăruit nemurirea. Mitul lui Prometeu poate fi recunoscut în biografia Vărsătorului Abraham Lincoln, cel de-al 16-lea preşedinte al SUA. Născut într-o familie nevoiaşă, dar înzestrat cu o inteligenţă neobişnuită şi în mare măsură autodidact, a reuşit să devină mai întâi avocat, apoi po­li­tician şi, în fine, preşedinte. SUA îi datorează abolirea sclaviei şi menţinerea uni­tăţii unei Americi dezbinate de războiul de secesiune. Se spune că i-a povestit soţiei sale despre un vis în care se vedea întins pe catafalc la Casa Albă (previziune specifică multor Văr­sători), la scurtă vreme înainte de-a fi fost asasinat.
Cel mai mare risc pentru Vărsător este să se lase pradă radicalismului, să se identifice atât de mult cu un principiu sau o idee, încât să piardă din ve­dere realitatea mai largă. Mai există şi Vărsă­torii care sunt rebeli fără vreo cauză, genul supărat pe lu­me, care se consideră mari neînţeleşi şi a căror excen­tri­citate este menită doar să şocheze.
Şocante prin complexitatea şi originalitatea lor sunt şi personalităţile unor genii muzicale, ca Wolf­gang Amadeus Mozart sau John Lennon, a unor scri­itori cu o vi­ziune de excepţie, ca Jules Verne sau James Joyce, sau oa­meni de ştiinţă Vărsători, care au schimbat prin per­cepţia lor vechea imagine asupra lumii, ca de exem­­plu, Charles Darwin.

Bărbatul Vărsător

 

Aceasta este specia de bărbat cea mai puţin în­cli­nată către mariaj sau, cel puţin, către o căsătorie în sensul convenţional al cuvântului. Pentru bărbatul Vărsător, iubirea conjugală vine cel mai adesea pe locul doi după sentimentul de prietenie (pe care-l consideră mai nobil), iar dacă este cumva pasionat de vreo cauză socială, dragostea poate ateriza cu uşurinţă pe locul trei sau mai jos.
Înzestrat cu o inteligenţă ascuţită, prietenos dar distant, într-un fel greu de catalogat, Vărsătorul e altfel. Poate trăi (şi stâr­ni) pasiuni fulge­ră­toare (până şi la acest capitol se face simţită energia ful­gerului), dar acestea sunt adesea ur­mate de o că­dere în in­di­fe­renţă, până când ceva (sau alt­cineva) le declanşează din nou pa­siunea. Poveş­ti­le in­tense de amor ale băr­ba­tului Vărsător pot fi dintre cele mai neobiş­nu­ite şi dem­ne de po­ves­tit sau de scris, dar de regu­lă nu du­rează. Doar prima iubire este trăită la cote dem­ne de Romeo şi Ju­lieta, şi niciun Vărsător care se respectă nu va su­porta ca prima persoană care l-a cu­cerit afectiv să fie cri­ticată sau mini­ma­lizată vreo­­dată, ea va ră­mâ­ne bine fixată, un­deva, pe un pie­des­tal. Vărsătorii care se căsătoresc cu prima lor iubire ră­mân, de cele mai multe ori, alături de ea. Ceea ce poate fi derutant la Vărsător este felul în care ştie să fie atent. Să spu­nem că vă întâlniţi în oraş şi staţi de vorbă. Este to­tal prezent (dacă îl interesează persoana sau conversaţia), de aşa manieră încât orice femeie se simte flatată. Şo­cul poate urma la plecare, când ob­servă că Vărsătorul acordă aceeaşi atenţie chel­neriţei care a servit la masă sau maidanezului care stă trist lângă o pubelă.
Semnul Vărsătorului este reprezentat de un tânăr fru­mos care poartă pe umăr un vas, din care toarnă, simbolic de­sigur, cunoaştere de ordin superior, pe care o revarsă asupra omenirii. Aces­ta este un job destul de sin­guratic şi puţini pot să înţeleagă această nevoie a Vărsătorului. Dar dacă printre acei puţini se găseşte o persoană anume, care-i împăr­tăşeşte ideile şi-i sus­ţi­ne aspiraţiile, acea persoană poate, trecând prin­tr-o etapă pregătitoare de prietenie, să ajungă la inima Vărsătorului. Aceste relaţii construite în timp, cu o ba­ză de prietenie, se vor dovedi, în majoritatea cazurilor, trainice.
Marea specialitate a Vărsătorului este să facă sur­prize - e felul lui de-a spune "Te iubesc!", pentru că nu se simte în largul său să-şi manifeste altfel senti­mentele. Surprizele pot fi neplanificate de Vărsător - de exemplu, că iar a uitat aniversarea căsătoriei (sur­prize nedorite) sau plani­fi­cate în detaliu (pe care le vreţi neapărat). De exem­plu, ajungeţi acasă obosită du­pă o zi de muncă şi găsiţi nu doar reparată hota de la bucătărie (pe care l-aţi rugat de luni bune s-o re­pare), ci şi o bucătărie cu totul nouă, dotată cu ulti­mele şme­cherii tehnice. Şi asta nu e o invitaţie să gătiţi, căci masa e deja pusă, în mod festiv, şi sticla de şampanie pusă la rece.

Femeia Vărsător

 

Bărbaţii şi femeile au pus la punct, în decursul veacurilor, un sistem de comunicare numit în zilele noastre "semnale". Des­ci­frând corect aceste sem­na­le: mimică, priviri, lim­baj corporal, am putea să ne dăm seama dacă cine­va vrea să ne atragă aten­ţia şi putem proceda în con­secinţă. Ei bine, în ca­zul acestei femei neo­biş­nuite, ne putem înşela foar­te uşor. Când se uită cu atenţie la un bărbat, e po­sibil să-i studieze cu­loa­rea părului, pentru că i se pare că i-ar sta bine şi ei şi vrea să-i spună coafezei cât mai exact cum arată. Şi pentru că teoria semnalelor e clară în acest sens, bărbatul nu poate interpreta altfel privirile insistente decât ca fiind interes faţă de pro­pria persoană. Atunci se poate apropia de ea într-o ma­nieră care pe Vărsătoare s-o agaseze. Iar Vărsătoarea va reacţiona fără ezitare şi radical, iar bietul bărbat va ră­mâne confuz, neînţe­le­gând cu ce a greşit.
Ştim, deja, că avem de-a face cu cea mai inde­pen­den­tă dintre zodii şi că Văr­sătoarea are oroare de ba­nalităţi şi de dulcegării. Dar este dornică şi ca­pa­bilă de pasiune şi de căl­dură, ca orice altă femeie. Ceea ce o sperie este însă ideea că, în­tr-o legătură sta­bilă, şi-ar pu­tea pierde in­dividua­lita­tea, libertatea de-a fi ea însăşi, la care ţine enorm. Iată de ce, de multe ori inconştient, Vărsătoa­rea gravitează că­tre bărbaţi care sunt, dintr-un motiv sau altul, indis­po­nibili. Cele care-şi dau seama că nu sunt bine echi­pate să facă faţă, 24 de ore din 24, ce­rin­ţelor unei vieţi de cuplu, se pot decide să intre în relaţii la distanţă, în care se simt confortabil. La un moment dat, a existat şi un studiu astrologic făcut asupra soţiilor piloţilor mi­litari din armata americană, femei obligate să pe­treacă uneori perioade lungi în absenţa soţilor, plecaţi în diferite misiuni. Rezultatul a fost concludent, ară­tând un procentaj mult prea mare de caracteristici spe­ci­fice Vărsătorului în astrogramele respectivelor fe­mei, ca să poată fi vorba despre o simplă coincidenţă. Mai mult, îşi organizaseră atât de bine viaţa socială, încât aveau tot timpul câte ceva de făcut, şi sistemul de într-ajutorare prietenească era de asemenea cât se poate de bine pus la punct.
Există, sigur că da, o droaie de Vărsătoare căsăto­rite cu bărbaţi care nu pleacă periodic în misiuni, dar aceş­tia sunt cumva capabili să le ofere spaţiul psiho­logic de care au nevoie ca să nu se simtă sufocate. Ca toate semnele fixe, Vărsătorul, odată ce s-a implicat serios într-o relaţie, se străduieşte să o facă să func­ţio­neze cât mai bine. Iar femeia Vărsător ştie să-şi folo­sească inteligenţa şi capacitatea de-a se detaşa, pentru a face faţă dificultăţilor de care nu e ferit niciun cuplu. Însă oricât de lungă ar fi o relaţie a ei şi oricât de bine a ştiut să se implice în viaţa de cuplu, orice Văr­sătoare rămâne, în forul ei interior, un spirit liber. În­trebaţi-i partenerul.

Copilul Vărsător

Nimic nu este obişnuit la un copil născut sub in­flu­enţa lui Uranus, planeta guvernatoare a Vărsă­torului. S-ar putea să vorbească de la 9 luni sau de abia de la patru ani, dar în cel de-al doilea caz, prima lui propoziţie ar putea fi: "Mama, ce sunt fractalii?" Pot fi copii neastâmpăraţi, într-o continuă trepidaţie (aceştia au nevoie să fie trimişi la sport, de exemplu la baschet sau la patinaj) sau copii interiorizaţi, care se simt singuri, pentru că nu găsesc pe ni­meni cu care să împărtăşească lu­mea lor interioară. În cazul aces­tora, părinţii ar face bine să îi supună unui test de inteligenţă, pentru că s-ar putea să afle că se înscriu printre copiii supradotaţi (pen­tru care, în România, nu există încă nicio posibilitate de promovare rapidă în cadrul sistemului de învăţământ, deşi se ştie că avem un număr deosebit de mare de copii cu aptitudini ieşite din comun). Mulţi din­tre ei au o culoare neobişnuită a ochi­lor şi pri­vesc cumva dincolo de rea­litatea ime­diată, văd lucrurile altfel decât oamenii obişnuiţi. Tocmai de aceea e bine ca pă­rinţii să-i înveţe să se ancoreze în rea­litate, pentru că fără a o stăpâni pe acesta, aptitu­dinile lor speciale se pot irosi. Wolfgang Amadeus Mozart, poate cel mai celebru dintre Vărsători, a învăţat să compună înainte de-a scrie, şi anume, la vârsta de 5 ani, şi spunea că nu el com­pune, ci vede partitura cu ochii minţii, dar era incapabil să se descurce cu banii. Pentru că priete­nia şi rolul jucat într-un grup social au o mare importanţă pentru ei, tinerii Vărsă­tori ar trebui să fie puşi în contact cu cercuri sociale diverse, pentru a le putea alege pe cele în care se înca­drea­ză cel mai bine.

Profesii şi vocaţii

 

În horoscop există doar trei semne zodiacale re­prezentate sub formă umană: Gemenii, Fecioara şi Vărsătorul. Acesta din urmă, după cum am mai spus, apare sub reprezentarea simbolică a unui tânăr fru­mos, purtând pe umăr o amforă, din care toarnă cu­noaştere superioară asupra umanităţii. Acest ultim semn de aer este deci chemat să răspândească cu­noaş­­terea. Într-adevăr, găsim destui Vărsători printre pe­dagogii inspiraţi, excentrici sau boemi, îndrăgiţi de ti­ne­rii pe care îi formează pentru originalitatea gân­dirii lor şi pentru mintea lor cuprinzătoare. Pentru că omul şi umanitatea îi interesează în cel mai înalt grad şi sub toate aspectele, un număr mare de Vărsători se îndreaptă către antropologie, psihologie, astrologie sau sociologie, unde adesea descoperă noi metode de abor­dare, cum a făcut-o, de exemplu, marele psiho­log C.G. Jung. Alţii, mânaţi de nevoia de acţiune, devin asistenţi sociali, militanţi pentru cauze uma­ni­tare sau lideri sindicali, fondează ONG-uri desti­nate protejării speciilor pe cale de dispariţie sau conservării pădurilor tropicale. Pot fi atraşi, în egală măsură, de cercetarea ştiinţifică, având un talent aparte pentru inovaţii şi invenţii, ajunge să ne gândim la Thomas Edison, căruia îi datorăm becul.
În orice domeniu de avangardă, Vărsătorul îşi găseşte locul cu naturaleţe, simţindu-se acolo mai aproape de viitorul căruia îi aparţine, de fapt.

Şeful Vărsător

 

Da, există şi zodii cărora nu le place ipostaza de şefi, iar Vărsătorul este una dintre acelea. De ce nu-i surâde ideea unei funcţii executive? Simplu, ea este opusul egalitarismului, în care Văr­­să­torul crede cu atâta determinare. I se pare aiu­­rea (deşi din afară, acest lucru s-ar putea să nu se vadă) să ia de unul singur decizii care să in­fluenţeze în mod semnificativ viaţa altor oameni. Îşi va face la fel de multe probleme dacă e vorba de disponibilizarea vreunui curier sau a unui angajat dintr-o poziţie mai importantă, şi va ţine seama, în ambele cazuri, cu toată obiectivitatea de care e ca­pabil (şi e capabil) de toate datele fiecărui caz. Dacă nu se poate decide, va cere informaţii şi sfaturi de la ceilalţi. Nu se sfieşte să solicite opiniile celor din subordinea lui şi, dacă e un Vărsător tipic, va recu­noaşte cu sinceritate că se află în impas şi nu prea ştie ce să facă. Faptul că este prietenos nu înseamnă, însă, că nu e exigent. Va considera orice sarcină de serviciu neîndeplinită corespunzător ca fiind ceva inacceptabil şi va lua măsurile de rigoare. La prima abatere, îl va mustra doar pe vinovat, dar a doua oară, se poate lăsa cu o penalizare. Dar va fi la fel de prompt în răsplătirea celor care au pus suflet în re­zol­varea problemelor ce le-au fost încredinţate. În ciuda aerului său ab­sent, acestea sunt aspecte care nu-i scapă.
Sunt două lucruri care trebuie ştiute despre şeful Vărsător, pentru ca relaţia să meargă bine: angajaţii pot fi puşi, pe neaşteptate, să facă ceva fără întârziere şi fără a-şi ne­gli­ja celelalte atribuţiuni şi problemele din viaţa personală nu au voie să afec­teze performanţa profesională. Acest al doilea aspect pare puţin dur, dar un şef Vărsător este de obicei atent la viaţa personală a celor din echipa sa şi le va fi de folos în mo­mentele grele. Preferă, însă, să le dea concediu (chiar plătit) atunci când nu dau randament, decât să vină şi să nu facă treabă ca lumea.

Angajatul Vărsător

 

Dincolo de faptul că memoria îi joacă uneori feste cu privire la numele colegilor, Vărsătorul este un coleg de nădejde. Sare în ajutorul celor care se împotmolesc cu treaba, indiferent dacă relaţiile cu aceştia sunt de amiciţie sau de simplă colegialitate. Pentru Vărsător, colegialitatea implică nişte principii etice foarte stricte şi nu consideră că dacă te-a ajutat, îi rămâi dator cu ceva. Orice Vărsător care se respectă e un om de echipă şi, nu de puţine ori, e cel care dă tonul şi imprimă atmosfera de muncă cea mai po­trivită, pentru ca proiectele să se desfăşoare cu mi­nimum de frecuşuri. Pentru ceilalţi colegi, el poate fi uneori o enigmă, pentru că are perioade când interac­ţionează cu toată lumea, povesteşte şi glumeşte, şi perioade în care nu bagă pe nimeni în seamă, atunci când este adâncit într-un proiect. O problemă a lui este că, pe cât de dispus este să-şi ofere sfatul sau ajutorul concret celor care au nevoie de el, pe atât este de recalcitrant în a-i primi ajutorul oricui, atunci când ajunge el să fie presat de timp.

 

• Tana Rosca