Dintotdeauna mi-a placut sa calatoresc si sa cunosc locuri si oameni noi. Calatorind, descopeream fascinanta noi lumi, noi universuri, noi culturi. Absorbeam ca un burete tot ce se putea absorbi din ceea ce aparea si se petrecea in jurul meu. M-a ajutat mult si faptul ca parintii mei erau pasionati de calatorii, fiind geografi de profesie.
M-ar fi tentat, la randul meu, sa pot sa ii port si pe alti prieteni prin locuri de vis si de poveste, sa facem excursii impreuna, sa le pot povesti cat de mult despre locurile prin care trecem, despre istorie si oameni, despre natura si cultura. Cine stie? Poate ca acest vis s-ar putea implini intr-o zi.
Mi-ar placea sa (re)vad cat mai multe locuri din tara. Dar mi-as dori sa calatoresc si pe meleaguri straine. Nu neaparat prin tinuturi exotice; nu as vrea sa ma rezum doar la peisaje superfascinante, desi nu le-as ocoli. Mi-ar placea sa merg prin locuri pline de istorie, de cultura, de creatie umana.
Unul dintre multele locuri pe care as vrea sa le vad, sa le simt, sa le cuprind in suflet, ar fi batrana Rusie: patria vechilor tari si cneji, care au ridicat tara de-a lungul secolelor, patria literaturii, a muzicii si dansului, patria lui Tolstoi si Puskin, patria lui Ceaikovski si Rahmaninov... Si multi, multi altii... Inttr-una sau mai multe vacante speciale as simti nevoia sa strabat Moscova dintr-un capat in altul.
Moscova[3] (rusă Москва / Moskva, pronunțat în rusește /mɐ.ˈskva/) este capitala Rusiei, un oraș cu 11,5 milioane locuitori, aflat pe râul Moscova, și cu o suprafață de 878,7 km². Este orașul cu cea mai numeroasă populație din Rusia și cel mai populat subiect federal al Rusiei. Este un centru politic major, economic, cultural, științific, religios, financiar, educațional și de transport al Rusiei și al întregului continent. Moscova este orașul cel mai nordic cu o populație care depășește 10 milioane de locuitori, orașul cu cel mai mare număr de locuitori din Europa și al șaselea din lume. Populația sa, conform rezultatelor preliminare ale recensământului din 2010, este de 11.514.330.[2] Conform listei miliardarilor întocmită de revista Forbes, Moscova avea în 2011 79 de miliardari, detronând astfel New York-ul și devenind orașul cu cel mai mare număr de miliardari.[4]
Moscova este situată pe râul Moscova, în Districtul Federal Central al Rusiei europene. În decursul istoriei orașul a servit drept capitală unei succesiuni de state, de la medievalul Cnezat al Moscovei și urmașul său, Țaratul Rusiei, și până la Uniunea Sovietică. Moscova este gazda Kremlinului, o fortăreață străveche care este astăzi sediul Președinției Rusiei și al ramurii executive a guvernului Rusiei. Kremlinul este, de asemenea, și unul din cele câteva locuri din Patrimoniul Mondial pe care le găzduiește orașul. Ambele camere ale parlamentului rus (Duma de Stat și Sovietul Federației Ruse) funcționează și ele în Moscova.
Orașul este deservit de o rețea de transport extinsă, care include patru aeroporturi internaționale, nouă terminale feroviare și una din cele mai adânc construite instalații de metrou din lume, Metroul din Moscova, al doilea doar după cel din Tokyo în privința numărului de pasageri și recunoscut drept unul din simbolurile Moscovei datorită bogăției și varietății arhitecturale ale celor 185 de stații.
Numele orașului provine de la numele râului Moscova, care a purtat acest nume cu mult înainte ca să apară locuitorii. Sunt multe teorii despre apariția hidronimului «Москва». O versiune este că numele provine dintr-un grup de limbi fino-ugrice. În rusește «ва» vine de la «вода», «река» sau «мокрый» (în traducere apă, râu sau ud), iar rădăcina «моск-» poate avea sensul de «тёлка» sau «корова» (vacă). Altă versiune este că numele provine tot de la grupul de limbi fino-ugurice, mai bine spus din limba merianschii, de la cuvântul маскá, care înseamnă «медведь» (urs).[5]. După versiunea slavă rădăcina «моск-» înseamnă «вязкий, топкий» или «болото, сырость, влага, жидкость» (în traducere vâscos sau mlaștină, ud, umed, lichid). Mai există versiunea că numele provine de la denumirea baltică a râului.
Prima referință este din 1147, când era un orășel obscur într-o mică provincie, cu populație predominant fino-ugrică numită Merya.
Moscova a supraviețuit mai multor dezastre printre care se includ incendiile, revoltele, ocupațiile străine. În septembrie 1812, în perioada războaielor napoleoniene, orașul a fost ocupat de armatele lui Napoleon. Patrioții ruși au dat foc orașului curând după intrarea sa și rezultatul a fost retragerea armatei Franței din Rusia, lucru care a contribuit mult la căderea lui Napoleon.
După revoluția din octombrie 1917 Moscova a devenit capitala Rusiei. O mare parte din oraș a fost modernizată după victoria bolșevică. A fost capitala Uniunii Republicilor Socialiste Sovietice până la sfârșitul acesteia în 1991. În decembrie 1941, în perioada celui de al doilea război mondial, puternicele armate germane au fost decisiv învinse în apropierea Moscovei.
În 1991 orașul a fost centrul discuțiilor și luptelor politice care au dus la dizolvarea URSS.
În Moscova se află mai mult de 75 de instituții importante de învățământ, printre care și faimoasa Universitate de Stat. Aproximativ 700 de instituții științifice își au reprezentanțele principale în Moscova. În această capitală se află un număr impresionant de muzee, printre care: Galeria de Artă „Tretiakov”, Muzeul de Artă „A. S. Pușkin”, Muzeul Central „V. I. Lenin”, Muzeul Oriental al Culturii, Palatul cu Fațete din Kremlin, Tezaurul Țarilor din Kremlin, catedralele din Kremlin și biserica „Vasili Blajenâi” din Piața Roșie. Expoziția Realizărilor Economice include 72 de pavilioane care se ocupă cu industria, agricultura, știința și cultura. O altă importantă instituție din Moscova este Grădina Botanică a Academiei Științei Rusești.
Teatrul Bolșoi, în traducere Teatrul Mare, este reprezentativ printre teatrele moscovite.
In acelasi sejur as putea vizita si Sankt Petersburg. Ar fi o experienta fascinanta, data fiind istoria bogata a orasului.
Sankt Petersburg (în rusă Санкт-Петербу́рг, transliterat Sankt-Peterburg, cunoscut în limbajul colocvial ca Питер — Piter, ca Petrograd — Петрогра́д, 1914–1924 — și în perioada sovietică sub numele de Leningrad — Ленингра́д, 1924–1991) este un oraș din Rusia. Se află în Rusia de nord-vest, în delta râului Neva, în partea de est a golfului Finic al Mării Baltice.
A fost fondat de țarul Petru cel Mare, în 1703, ca o "fereastră către Europa", fiind de la acea dată capitală a Imperiului Rus până în 1918. Cu cei aproape 4,5 milioane de locuitori (2002), este în ziua de azi cel de-al doilea oraș ca mărime al Rusiei, al patrulea oraș ca mărime al Europei, un centru european de cultură extrem de important și cel mai important port rusesc la Marea Baltică.
Sankt Petersburg este cel mai nordic oraș european cu peste 1 milion de locuitori. Centrul orașului este unul dintre siturile protejate de UNESCO ca parte a patrimoniului universal. Orașul, care a fost pentru mai bine de două secole centrul politic și cultural al Rusiei, este și în zilele noastre extrem de important și, pentru a-l onora, oamenii îl mai numesc, deseori, "Capitala Nordului" ("Cеверная Cтолица", Severnaia Stalița).
Sankt Petersburg este centrul administrativ al Regiunii Leningrad și al Districtului Federal Nord-Vestic (Северо-западный федеральный округ, Severo-zapadnîi federalnîi okrug).
Imaginea maiestuoasă a orașului este datorată detaliilor arhitecturale variate: bulevarde lungi și drepte, spații vaste, grădini și parcuri, garduri decorative din fier forjat, monumente și sculpturi decorative. Râul Neva, cu multele lui canale, poduri și cheiuri din granit, dă orașului o notă aparte, de neconfundat. Numeroasele canale au făcut ca orașului să i se dea supranumele de "Veneția Nordului".
Sankt Petersburg este cunoscut şi pentru cele 300 de poduri.
Centrul istoric al Sankt Petersburgului, numit, uneori, și muzeul în aer liber al neoclasicismului,[necesită citare] a fost primul loc din patrimoniul rusesc înscris pe lista UNESCO a Locurilor din patrimoniul mondial.
Palatele
Sankt Petersburg a fost cunoscut ca un oraș al palatelor. Unul dintre cele mai vechi este Palatul de Vară, o casă modestă construită de Petru cel Mare în Grădina de Vară (1710–1714). Mult mai impozante sunt palatele baroce ale companionilor săi, așa precum este Palatul Menșikov, construit după planurile arhitectului Domenico Tresini, între anii 1710 – 1716. O anexă a acestui palat a fost reconstruită pentru Petru al II-lea și acum găzduiește Universitatea de Stat din Sankt Petersburg.Probabil cel mai cunoscut dintre palatele imperiale este Palatul de iarnă (1754–1762), o clădire uriașă, cu interioare de un lux orbitor, care este astăzi sediul Muzeului Ermitaj. Arhitectul Bartolomeo Rastrelli a mai proiectat trei reședințe nobiliare pe Nevsky Prospekt: Palatul Stroganov (1752–1754, azi Muzeul Figurilor de Ceară), Palatul Voronțov (1749–1757, azi școală militară) și palatul Anicikov (1741–1750, reconstruit de mai multe ori, azi palat al copiilor). Alte palate baroce includ casa Șeremetiev de pe splaiul Fontanka, (numită, de asemenea, Fontannîi dom), și palatul Beloselski-Belozerski (1846–1848) de pe Nevsky Prospekt, fosta reședință a marelui Duce Serghei Alexandrovici.
Muzeul Ermitaj având Palatul de iarnă în dreapta
Reședințe mai puțin importante au fost construite pentru copiii țarului Nicolae I: Palatul Maria (1839–1844), aflat peste drum de Catedrala Sfântul Isaac, sediu al consiliului municipal, Palatul Nicolae (1853–61) și Noul Palat Mihail (1857-1861).
Conform tradiţiei ruseşti, fiecare regiment al Gărzii Imperiale avea propria lui catedrală.
Catedralele și bisericile
Cea mai mare biserică este Catedrala Sfântul Isaac (1818–1858), care are una dintre cele mai mari cupole din lume, construită timp de 40 de ani, sub conducerea arhitectului Auguste de Montferrand. O altă biserică magnifică, (în stilul Empire), este Catedrala Kazan (1801–1811), situată pe Nevsky Prospekt, care este copiată după Basilica Sfântul Petru din Vatican. Nici un turist nu pierde ocazia să viziteze Biserica Mântuitorului Însângerat (1883–1907), un monument grandios, în stil vechi rusesc, care marchează locul în care a fost asasinat Alexandru al II-lea, țar al Rusiei. Cum Petru cel Mare a interzis construirea turlelor în formă de ceapă, această biserică este singura în oraș cu acest tip unic de cupolă.Catedrala Petru și Pavel, (1712–1732), simbolul orașului de foarte multă vreme, adăpostește cavoul lui Petru cel Mare și ale altor împărați ai Rusiei. În afară de aceste patru catedrale principale (care sunt, parțial, și muzee), se află alte biserici. Dintre construcțiile baroce, cea mai grandioasă este Catedrala Smolnîi, (1748–1764), un proiect îndrăzneț al lui Bartolomeo Rastrelli, niciodată terminată. Altă biserică importantă în același stil este Catedrala Marinei a Sfântului Nicolae, (1753–1762), o structură splendidă dedicată Flotei Rusești, pereții exteriori fiind acoperiți cu plăci memoriale închinate marinarilor pieriți pe mare. Biserica Sfinților Simeon și Ana (1731–1734), Catedrala Sfântului Samson (1728–1740), Biserica Sfântului Pantelimon (1735–1739) și Catedrala Sfântului Andrei (1764–1780) sunt mai rar menționate.
Bisericile neoclasice sunt prea numeroase pentru a fi enumerate. Multe dintre ele au fost menite să domine piețele publice, așa cum sunt Catedrala Sfântul Vladimir (1769–1789), alta decât biserica Sfântei Fecioare din Vladimir (1761–1783). Catedralele Schimbării la Față (1827–29) și a Sfintei Treimi (1828–1835) au fost, amândouă, proiectate de Vasili Stasov. Biserica Cesma (1780) este un exemplu rar al Renașterii gotice în Rusia. Pe Nevsky Prospekt se află și numeroase biserici și locuri de cult neortodoxe.
Mânăstirea Alexandr Nevski, care era menită, la început, să fie loc de odihnă a rămășițelor lui Alexandr Nevsky, are între zidurile sale două catedrale și câteva biserici mai mici, în diferite stiluri. Este remarcabilă și pentru Cimitirul Tihvin, unde sunt înmormântați mulți ruși celebri.
Orașul are două biserici mici în stilul Renașterii Gotice, aceea a Sfântului Ioan Botezătorul (1776–1781) și Cesmenskaia (1777–1780), amândouă proiectate de Georg Velten. Lăcașurile de cult construite la sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul secolului al XX-lea sunt toate construite în stilurile Renaștere rusă sau Renașterea bizantină. Moscheea din Sankt Petersburg (1909–1920), cea mai mare din Europa, este construită folosind ca model moscheile Timuride din Samarkand.
Un templu budist, construit cu banii din donațiile lui Dalai Lama și ale budiștilor ruși și mongoli, a fost terminată în 1914. Alături de casa de oaspeți și spitalul aflate în imediata vecinătate, templul a fost un reper important pentru buriații și calmîcii aflați în tranzit prin capitală în timpul Primului Război Mondial. A fost folosit ca lăcaș de cult până în 1935, când a fost desacralizat și transformat într-o clădire civilă, iar slujitorii templului au fost aruncați în Gulag. Templul a fost redeschis în 1991.
Clădirile publice
Turnurile aurite ale Catedralei Sfinţii Petru şi Pavel, care se află într-o fortăreaţă la malul râului Neva.
Fără îndoială, cel mai faimos muzeu este Ermitajul. Muzeul are una dintre cele mai bogate colecții de artă vest-europeană. Vastele lui colecții au fost pentru prima oară prezentate publicului în aripa construită în stil Renaștere greacă de Leo von Klenze (1838–1852), aripă numită acum Noul Ermitaj. Primul muzeu din oraș a fost fondat de țarul Petru cel Mare în Kunstkammer, ridicat în 1718–1734 pe malul opus al râului Neva, și care a adăpostit o vreme și Academia de Științe a Rusiei. Alte atracții turistice includ Muzeul de Arte Aplicate (1885–1895), Muzeul de Etnografie (1900–1911), Muzeul de Istorie Militară Suvorov (1901–1904) și Muzeul de Istorie Politică(1904–1906).
Instituțiile guvernului imperial au fost găzduite în clădirea Marelui Stat Major din Piața Palatului (1820–1827), având un Arc de trimf uriaș în centru. Clădirile Senatului și ale Sinodului se află în Piața Senatului (1827–1843), Cabinetul Imperial (1803–1805), este amplasat pe Nevsky Prospekt. Alte locuri de interes sunt Banca de Asigurări (1783–1790), Vama (1829–1832) și splendida Amiralitate (1806–1823). Cele mai multe dintre aceste construcții au fost proiectate de Giacomo Quarenghi sau Carlo Rossi.
Fosta capitală imperială are foarte multe și prestigioase instituții de învățământ și cultură: Universitatea de Stat din Sankt Petersburg ocupă câteva clădiri de pe insula Vasilievski, inclusiv uriașul edificiu baroc al Colegiului al Doisprezecelea (1722–1744); Academia de Artă din Sankt Petersburg (1764–1788) se ridică în fața unui chei împodobit cu grifoni și sfincși egipteni autentici; Institutul Smolnîi (1806–1808), la origini prima școală pentru femei din Rusia, a fost aleasă de Lenin drept cartier general în timpul Revoluției ruse, 1917. Institutul Caterina (1804–1807), proiectat de Quarenghi, a fost, la început, sediul Bibliotecii Naționale. O altă clădire neoclasică proiectată de Quarenghi este Școala de Călărie pentru Caii Gărzii Imperiale (1804–1807), ea fiind de curând desemnată ca sediu al Centrului Expozițional Central.
Unele dintre magazine și depozite sunt, pe bună dreptate, locuri demne de vizitat. De exemplu, monumentalul Arcul Noua Olandă (1779–1787) și zidurile adiacente ale Ostrovului Noua Olanda sunt ocupate de întreprinderi comerciale. Palatul Comercianților de pe Nevsky Prospekt (1761–1785), proiectat, de asemenea, de Jean-Baptiste Vallin de la Mothe, găzduiește un vast supermarket, mai multe cafenele și o stație de metrou. În apropiere se află Piața Circulară, ridicată în 1785–1790. Alte magazine universale, construite în maiestuosul stil Art Nouveau, mărginesc Nevsky Prospekt și includ Bazarul Eliseev emporium, Casa Cărților și magazinul Pasaj.
Sankt Petersburg este gazda mai multor teatre. Teatrul Alexandrinskii, construit în 1828–1832 de Carlo Rossi, care a fost botezat după numele soției țarului Nicolae al II-lea. Mult mai faimos în afara granițelor Rusiei este Teatrul Mariinski (cunoscut și sub vechiul nume Teatrul de Operă și Balet Kirov), care a transformat orașul în capitala mondială a baletului. Conservatorul din Sankt Petersburg, primul din Rusia, a fost deschis în 1862 și poartă numele numele lui Nikolai Rimski-Korsakov. Printre absolvenții Conservatorului orășenesc se numără Ceaikovski, Prokofiev și Șostakovici.
Monumente publice
Călăreţul de aramă învie și galopează pe străzile orașului în multe dintre operele literare rusești.
Piața Palatului este dominată de un monument unic, Coloana Alexandru (1830–1834), dintr-o singură bucată de granit roșu de Finlanda, cea mai înaltă coloană de acest fel din lume, atât de bine montată încât nu are nevoie de nici un adaos la baza sa pentru a-i asigura stabilitatea. Monumentul deosebit al Generalisimului Alexandr Suvorov, reprezentat ca un zeu tânăr al războiului, a fost ridicat, în 1801, pe Câmpul lui Marte, care fusese folosit, până la acea dată, pentru paradele militare și sărbători populare. Piața Sfântul Isaac este împodobită de monumentul țarului Nicolae I, care este singura statuie ecvestră cu două puncte de sprijin (picioarele din spate ale calului).
Printre monumentele publice ale orașului se află și statuia circulară a împărătesei Ecaterina cea Mare de pe Nevsky Prospekt, statuile unor cai din bronz de pe podul Anicikov, o statuie ecvestră, în stilul lui Rodin, a țarului Alexandru al II-lea și Monumentul tricentenarului - dăruit de poporul Franței și instalat în Piața Sennaia.
Câteva dintre cele mai importante evenimente din istoria orașului sunt reprezentate de monumente speciale. Victoria rusească asupra lui Napoleon este comemorată de două arcuri de triumf, unul fiind la Narva, alta la Poarta Moscova. În aceeași tradiție, Cimitirul Piskarevskoie a fost deschis, în 1960, ca monument al victimelor asediului de 900 de zile al Leningradului.
Orașele satelit
Sankt Petersburg este înconjurat de reședințe imperiale, unele dintre ele fiind descrise în lista patrimoniului universal. Printre aceste reședințe se află localitatea Peterhof, cu marele Palat de la Peterhof (Petrodvoreț), parcul și faimoasele fântâni în cascadă, localitatea Pușkin (fostul Țarskoe Selo) cu palatul baroc Ecaterina și cu palatul neoclasic Alexandru, și localitatea Pavlovsk, care conține palatul împăratului Pavel I (1782–1786) și una dintre cele mai vaste parcuri în stil englezesc din Europa.Cea mai mare parte din Peterhof și Țarskoe Selo a fost amplu restaurat după ce au fost dinamitate în timpul celui de-al Doilea Război Mondial de trupele germane aflate în retragere. Alte reședințe imperiale mai trebuie restaurate pentru a li se reda strălucirea de odinioară. Gatchina, aflată la 45 de km sud-vest de Sankt Petersburg, are un palat imperial cu 600 de camere și un parc foarte frumos. Oranienbaum, fondat de Prințul Menșikov, are un palat baroc și unul decorat în stil chinezesc. La Strelna se află o vilă de vânătoare a lui Petru cel Mare și un palat folosit de președinții ruși pentru întâlnirile cu oaspeți străini, Palatul Constantin.
Alte puncte de atracție sunt Shlisselburg, cu fortăreața sa medievală și insula Kronstadt, cu fortificațiile din secolul al XIX-lea și monumentele sale navale.
Țarul Petru cel Mare a fondat orașul pe 27 mai (16 mai stil vechi), 1703, după ce a recucerit Ingria de la Suedia. A botezat orașul cu numele sfântului său protector, Sfântul Petru. Inițial, orașul s-a numit Sankt Piterburh, (numele apostolului Petru în limba olandeză; viitorul țar a locuit și a studiat o vreme în Țările de Jos). În acest loc se aflau fortăreața suedeză Nyen, și mai nou Nöteborg, în zona mlăștinoasă pe care o traversa râul Neva către gurile de vărsare din Golful Finlandei. De vreme ce ridicarea orașului a început în timp de război, prima construcție a fost o fortificație. Cunoscută în zilele noastre ca Fortăreața Sfinții Petru și Pavel, a avut și ea, la început, numele de Sankt Piterburh. Fortăreața a fost ridicată pe insula Iepurelui, pe malul drept al Nevei, la aproximativ 3 km de vărsarea acestuia în mare. Mlaștinile au fost secate și orașul s-a întins în toate părțile, dezvoltarea noii localități fiind făcută sub conducerea inginerilor germani invitați de țar în Rusia. Petru cel Mare a interzis construirea clădirilor din piatră pe tot întinsul imperiului, cu excepția noii capitale, în felul acesta obligând toți meșterii pietrari să vină să lucreze în Sankt Petersburg. Iobagii au asigurat cea mai mare parte a forței de muncă.
Sankt Petersburg a fost gândit ca o nouă capitală a imperiului încă de la început. Pentru poziția sa la Marea Baltică,este considerat de Pușkin o fereastră spre vest.Rusia este un important partener de comerț pentru Marea Britanie pentru mulți ani. A fost o bază pentru navele lui Petru cel Mare,protejat de insula fortăreței sale,după care Peter a făcut actualul oraș după numele său.
De-a lungul secolelor al XVIII-lea și al XIX-lea, aristocrația rusă a construit numeroase palate care au rezistat până în zilele noastre. Orașul și monumentele lui au suferit însă din cauza inundațiilor teribile, una dintre ele fiind descrisă de Pușkin în Călărețul de aramă.
Mica biserică a Sfinţilor Simion şi Ana (1734) a fost dedicată sfinţilor proteguitori ai Împărătesei Ana.
Odată cu dezvoltarea industriei, au apărut și mișcările radicale. Organizațiile socialiste au fost responsabile pentru uciderea a numeroși funcționari țariști de rang înalt, inclusiv a țarului Alexandru al II-lea (1881). Revoluția rusă din 1905 a început în capitală și s-a răspândit rapid către zone tot mai îndepărtate ale imperiului. În timpul Primului Război Mondial, numele Sankt Petersburg a fost considerat ca având rezonanță germană șî, la inițiativa țarului Nicolae al II-lea, orașul a fost rebotezat Petrograd, pe 31 august stil nou (18 august stil vechi) 1914.
În 1917 a izbucnit Revoluția Rusă. Prima sa fază, Revoluția din Februarie, a dus la detronarea țarului și la apariția a două centre de putere: Guvernul Provizoriu și Sovietul din Petrograd. Guvernul Provizoriu a fost răsturnat în timpul Revoluției din Octombrie, iar la scurtă vreme după aceasta a izbucnit Războiul civil rus. Apropierea prea mare a orașului de bazele de acțiune ale armatelor contrarevoluționare (albii) și climatul politic instabil l-au forțat pe liderul bolșevic Vladimir Ilici Lenin să mute capitala la Moscova (5 martie 1918). Mutarea s-a dorit temporară, sau cel puțin așa s-a declarat în acele momente, însă Moscova a rămas de atunci capitală. În 24 ianuarie 1924, la trei zile după moartea lui Lenin, Petrogradul a fost redenumit Leningrad, în onoarea fostului conducător. Motivul invocat a fost faptul că Lenin a fost conducătorul Revoluției din Octombrie. Existau și motive mai profunde de simbolism politic: Sankt Petersburg fusese capitala Imperiului Țarist. După Moscova, era cel mai mare oraș din țară și schimbarea de nume dădea un prestigiu și mai mare lui Lenin. Rebotezarea orașului era un simbol al schimbării de sistem politic și social.
Mutarea guvernului la Moscova a produs și o schimbare a migrației populației la sfârșitul secolului al XIX-lea. Beneficiile de care se bucura Petrogradul, dat fiind statutul de capitală, au dispărut. Populația Petrogradului în 1920 era o treime din cât fusese în 1915.
În timpul celui de-Al Doilea Război Mondial, Leningradul a fost încercuit și asediat de Wehrmachtul german, în ceea ce avea să fie cunoscut drept Asediul Leningradului, începând cu 8 septembrie 1941 până pe 27 ianuarie 1944, 29 de luni în total. Peste Lacul Ladoga a fost creat un "Drum al vieții", în perioada lungă în care lacul era înghețat. Această rută de aprovizionare era însă supusă atacurilor aeriene germane, numai unul din trei camioane de transport reușind să ajungă la destinație. O altă rută de transport a fost deschisă în 18 ianuarie 1943, după ce Armata Roșie a reușit să creeze o spărtură în încercuirea germană. Aproximativ 800.000 din cei 3.000.000 de locuitori au pierit în timpul asediului. Pentru tenacitatea eroică a populației orașului, Leningrad a devenit primul oraș sovietic care a fost decorat cu titlul de Oraș Erou.
În centrul oraşului s-au păstrat numeroase case construite în stilul Art Nouveau
Războiul a adus mari distrugeri orașului și a ucis pe mulți dintre vechii locuitori ai Petersburgului care nu au fugit din țară după izbucnirea revoluției bolșevice și nu au pierit în epurările în masă interbelice. În ciuda tuturor acestor fapte, orașul a fost reconstruit în deceniile care au urmat, redându-i-se înfățișarea de odinioară. Deși rolul clasei muncitoare a crescut în tot acest timp, orașul a rămas un centru al științei și culturii.
După prăbușirea Uniunii Sovietice din 6 septembrie 1991, majoritatea populației (54%) a fost de acord cu revenirea la "numele original, Sankt Petersburg". La fel ca și în cazul orașului, 39 de străzi, șase poduri, trei stații de metrou și șase parcuri au fost rebotezate. Totuși, în special oamenii mai în vârstă mai folosesc denumirile mai vechi, de exemplu, folosind vechile denumiri ale străzilor pentru adresele poștale. În rândul tinerei generații, numele Leningrad este folosit ca un protest slab împotriva noii societăți.
În urma unui referendum, numele oblastului (regiunii administrative) a cărei capitală este Sankt Petersburgul, a rămas neschimbat – Leningrad.
Docurile din Sankt Petersburg în ceaţa dimineţii.
Populația
În conformitate cu rezultatele recensământului din 9 octombrie 2002, Sankt Petersburg are 4.159.635 locuitori. În oraș locuiește, astfel, aproximativ 3% din populația totală a Rusiei. Orasul cu împrejurimile sale are o populație estimată de aproximativ 6 milioane de oameni. Salariul mediu lunar în anul 2003 era de aproximativ 175 euro. In anul 2013 acesta a ajuns la aproximativ 800 de euro. Rata somajului atinge numai 1,5%.Saint Petersburg a fost întotdeauna populat preponderent de ruși , deși cuprinde mai multe minorități etnice considerabile, cum ar fi germanii, ucrainenii, finlandezi, și oameni din Europa de Est.
Cetățenii se pot muta în oraș numai dacă dovedesc că au unde locui și au o slujbă în Sankt Petersburg sau s-au căsătorit cu un locuitor care se află într-una dintre situațiile de mai sus. Se pare că există însă mulți oameni care nu îndeplinesc condițiile acestea și locuiesc ilegal sau semilegal și de aceea nu sunt incluși în rezultatele recensământului. Organizația Internațională a Muncii estimează că sunt aproximativ 16.000 de copii ai străzii.
Conform statisticilor oficiale, orașul este locuit de ruși – 89,1%, evrei – 2,1%, ucrainieni – 1,9%, belaruși, - 1,9%, tătari, uzbeci, finlandezi, vepși, precum și unii locuitori originari din Caucaz (mulți fiind emigranți ilegali).
Din punct de vedere religios, cei mai mulți credincioși aparțin bisericii ortodoxe ruse, există însă și numeroși atei.
Orice calatorie lasa amintiri de neuitat dar si o experienta unica in viata, o experienta ce se cere repetata si impartasita cu altii.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu