Stefan Budace
• Acest barbat a trait cea mai frumoasa, tumultoasa, dar si
sfasietor de tragica poveste de dragoste! • Ajuns la venerabila varsta
de de 76 ani, Stefan Budacea continua sa fie in verva, sa aiba o gandire
extrem de lucida si un spirit de lupta inconfundabil • Trei sferturi
din viata sa i-a oferit marei sale "iubite" si "prietene": Fabrica
Nicolina • Dincolo de toate acestea, in spatele lui nea Fanica se afla o
fermecatoare si savuroasa poveste de viata
Reporterii cotidianului BUNA ZIUA IASI (BZI) au stat de vorba cu originalul si hatrul personaj Stefan Budacea - directorul Fabricii Nicolina intre 1987 si 1992. Desigur, ceea ce a trait si vazut ar incapea, probabil, abia intr-o carte de cateva sute de pagini. Totusi, jurnalistii va prezinta, intr-un reportaj succint, cateva fragmente valoroase din viata unui om care a contribuit decisiv la istoria Iasului din ultima jumatate de secol!
Citeste si: Dezvaluirea zguduitoare a unui iesean celebru. A fost surprins cu lacrimi in ochi - GALERIE FOTO, VIDEO
O copilarie chinuita la tara, in plina colectivizare
Stefan Budacea s-a nascut in 1939, tocmai in comuna Deleni din judetul Vaslui. De mic copil, traind vremuri istorice extrem de grele si cu profunde schimbari, micul Stefan a fost nevoit sa participe la muncile dure ale pamantului, alaturi de fratii si familia sa! "Era tare greu acasa, deoarece trebuia sa muncim infernal la pamantul familiei... De zi si pana noaptea trudeam din greu... Totusi, intr-un an, asta undeva prin '54, i-am zis tatei ca vreau sa merg la scoala... Zis si facut, si asa am ajuns in 1954 la Scoala Profesionala de la Nicolina. Vreau sa va spun ca, pe atunci, aceasta era ca o adevarata cazarma si ca parca eram in armata. Am invatat mult si in anul al II-lea am ajuns primul pe clasa, iar pe al III-lea l-am terminat ca primul pe scoala. Totusi, sincer sa va spun, in primele zile la scoala am avut momente extrem de grele. Vazandu-i pe muncitori cum erau negri de praf, vaselina sau funingine sau cum stateau sub locomotive naclaiti de ulei, mi-am pus mainile in cap si mi-am spus: Doamne, unde am ajuns! Am plecat de acasa, unde era munca grea si am ajuns aici, unde era la fel? Totusi, nu mai puteam da inapoi si am spus ca trebuie sa merg inainte", isi incepe povestea nea Fanica.
Citeste si: EXPLOZIV! Dispare un mare brand al Iasului! Americanii demoleaza cea mai veche fabrica din oras - FOTO
Ori la Securitate, ori la Politehnica!
Dupa terminarea scolii, cum nu a putut fi admis la un mare liceu din Barlad, acesta s-a intors la Iasi si a fost angajat la Fabrica Nicolina. "Da, faptul ca am terminat primul scoala profesionala a insemnat si un premiu pentru mine: o excursie de doua saptamani in fosta Cehoslovacie, la Karlovy Vary. Acolo am si cunoscut o frumoasa cehoaica, a carei poza o mai pastrez si acum... Dupa asta, am mers sa dau admiterea la Barlad pentru liceu, doar ca era tare greu de intrat pe atunci, deoarece erau preferati coreenii sau vietnamezii, care erau in numar mare in tara la acele vremuri. Drept urmare, am ajuns angajat la Nicolina si, in paralel, intre 1957 si 1960, am facut liceul la seral, la Alecsandri. Alte clipe grele, deoarece, de dimineata si pana la patru munceam in fabrica, iar seara la cursuri, in timp ce noaptea invatam. Totusi, avand si o trupa de colegi extraordinara, am facut-o si p-asta. Acuma, trecand mai departe, la terminarea licelui ne doream sa mergem la facultate, la Mecanica, in Iasi. Si aici am avut momente speciale: pe de-o parte, veneau cei de la Securitate sa ne racoleze, iar pe cealalta, noi ne doream sa mergem la Institutul Politehnic! Alaturi de colegii mei, intr-o seara, la un restaurant pe Lapusneanu, am jurat cu totii sa mergem la facultate. Vreau sa va marturisesc ca i-am avut pe cei mai mari si duri profesori ai fostului Institut Politehnic, de la Gaiginschi la Gafitanu si pana la marele Mangeron. Ei au facut oameni din noi, aici facand scoala adevarata si nu ceea ce se face acum", mai rememoreaza Budacea.
Citeste si: Povestea magica a celui mai important loc din Iasi. Odata pe an romanii traiesc aici cele mai intense emotii - GALERIE FOTO
Cum a ajuns director la Nicolina
Dupa finalizarea studiilor universitate, Stefan Budacea a ajuns unul dintre cei mai importanti si valorosi oameni din Fabrica Nicolina. Dand dovada de profesionalism, corectitudine si respect fata de angajati, acesta avea sa ajunga inclusiv director al uzinei. "Eu, atunci cand era vorba de munca si de fabrica, nu aveam mama, tata sau frate... Mereu mi-a placut sa am respect fata de oamenii pe care ii coordonam si, daca-i ceream ceva cuiva, atunci eu trebuia sa fiu primul care sa stiu ceea ce solicit. Ei, dupa asta, sa stiti ca s-au facut multe lucruri deosebite in fabrica si am fost trimis in diverse tari pentru a face colaborari si semna contracte... Totusi, Ceausescu se temea mult de Nicolina, pentru ca eram considerati o fabrica revolutionara si care punea mereu probleme... Cat despre momentul in care am ajuns director, asta era prin ianuarie - februarie '87, cand a fost o mare greva la Nicolina! Eu nu mi-am dorit asta, insa, pana la urma, am acceptat sa ocup aceasta functie grea", spune fostul director.
Citeste si: Povestea femeii din spatele unui mare om de stiinta iesean - FOTO, VIDEO
Invitat la orgiile bahice de ziua lui Nicolae Ceausescu
O alta istorioara extrem de incitanta si picanta din viata lui Budacea a fost si cea din 1988, an in care a fost invitat special la Bucuresti, pentru a participa la aniversarea a 70 ani, chiar de catre Nicolae Ceausescu. "Da, atunci a fost ceva tare de tot... Ne-au dus la Bucuresti, cu covorul rosu si ne-au cazat la Nord Hotel. Eram din toata tara si a fost o saptamana greu de descris... Acolo am vazut ceea ce inseamna «elita» conducatorilor nostri... Adica, am vazut oameni beti si care nu erau in stare sa ajunga pana la lift! Stateam si ma gandeam la acestia si la halul in care arata asa-zisa elita a conducerii tarii noastre in teritoriu! Amuzant a fost ca am mers inclusiv la striptease, iar amintirea de la aniversarea lui Ceausescu de la Sala Palatului a fost unica... Atunci, delegatia Iasului a stat chiar langa masa lui Ceausescu si am avut un invitat special: pe astronautul Dumitru Prunariu, cel care a marturisit ca datoreaza mult Iasului pentru ceea ce a facut", isi aminteste acesta.
Citeste si: EXCLUSIV! Jurnalul secret al unui faimos profesor de la Universitatea Cuza! Detaliile sunt incredibile - GALERIE FOTO
"Distrugerea Nicolinei a fost planificata"
Un alt moment greu a fost anul 1989, clipa in care si-a dat seama ca Nicolina va disparea, in urma unui plan bine pus la punct. "Nu a fost nicio Revolutie in 1989, a fost o lovitura de stat... Mi-am dat seama inca inainte de 22 decembrie 1989... Si atunci au fost clipe grele, insa cele de dupa '90 au fost si mai grele! Vreau sa va spun ca atunci, Nicolina avea foarte multi bani in cont, anume peste trei milioane de dolari. Totusi, chiar daca am fost inclusiv la Moscova sau in Germania sa semnam contracte pentru a continua activitatea cu bine, lucrul acesta nu s-a vrut. Dupa aceea, in 1992, cand mi-am dat demisia ca director, am facut-o pentru ca lucrurile devenisera prea urate. Consider ca a fost un plan bine gandit de distrugere al Nicolinei... Eu nu mi-am permis sa plec cu un cui acasa, de la fabrica, si am iubit oamenii si aceasta familie a Nicolinei, pentru ca asta a fost Nicolina, o familie. Tocmai pentru a-i salva pe oameni de la disponibilizare, eu am acceptat sa intru in somaj, asta ca sa se stie... Eh, in 2000, cand m-am pensionat, ultima mea zi in fabrica a fost una extrem de grea, zi in care nici sa plang nu am putut... Acum, cand ma uit ca nu a mai ramas nimic din Nicolina, am un sentiment imens de regret si o mahnire fara margini!", isi incheie amintirile nea Fanica.
Istoria tumultoasa si tragica a primei fabrici din Iasi
Fabrica Nicolina a fost una dintre marile companii producatoare de utilaje din România. Ea a fost înfiintata în anul 1892 sub numele Atelierele CFR Iasi (a fost prima ridicata in orasul Iasi - n.r.), având ca obiect de activitate reparatii de locomotive cu abur si vagoane de marfa. În 1912, unitatea adauga la obiectul de activitate si construirea de material rulant tip boghiuri CF si devine Atelierele CFR Nicolina. În 1967 se hotaraste reprofilarea pentru fabricarea utilajelor de constructii si lucrari de drumuri, iar unitatea îsi schimba numele în Uzina Mecanica Nicolina. In anul 2005, aceasta avea peste trei mii de angajati. Privatizarea companiei, in 2002, a insemnat vânzarea de catre actuala Autoritate de Administrare a Activelor Statului a pachetului majoritar de actiuni consortiului format din Mecanoexport SA si Asociatia Salariatilor Nicolina. Dupa acest moment, în martie 2004, consortiul a vândut un teren de 4.6 hectare unei persoane fizice din Bucuresti, la un pret mult subevaluat, de doar 1.68 milioane de dolari, vânzare facuta fara respectarea legii privind anuntul publicitar. La nici o saptamâna de la tranzactie, noul proprietar a vândut terenul cumparat de la Nicolina cu 4.2 milioane de dolari! Acum, doar un imens teren viran, plin de gunoaie si buruieni mai aminteste de prima fabrica a Iasului.
Reporterii cotidianului BUNA ZIUA IASI (BZI) au stat de vorba cu originalul si hatrul personaj Stefan Budacea - directorul Fabricii Nicolina intre 1987 si 1992. Desigur, ceea ce a trait si vazut ar incapea, probabil, abia intr-o carte de cateva sute de pagini. Totusi, jurnalistii va prezinta, intr-un reportaj succint, cateva fragmente valoroase din viata unui om care a contribuit decisiv la istoria Iasului din ultima jumatate de secol!
Citeste si: Dezvaluirea zguduitoare a unui iesean celebru. A fost surprins cu lacrimi in ochi - GALERIE FOTO, VIDEO
O copilarie chinuita la tara, in plina colectivizare
Stefan Budacea s-a nascut in 1939, tocmai in comuna Deleni din judetul Vaslui. De mic copil, traind vremuri istorice extrem de grele si cu profunde schimbari, micul Stefan a fost nevoit sa participe la muncile dure ale pamantului, alaturi de fratii si familia sa! "Era tare greu acasa, deoarece trebuia sa muncim infernal la pamantul familiei... De zi si pana noaptea trudeam din greu... Totusi, intr-un an, asta undeva prin '54, i-am zis tatei ca vreau sa merg la scoala... Zis si facut, si asa am ajuns in 1954 la Scoala Profesionala de la Nicolina. Vreau sa va spun ca, pe atunci, aceasta era ca o adevarata cazarma si ca parca eram in armata. Am invatat mult si in anul al II-lea am ajuns primul pe clasa, iar pe al III-lea l-am terminat ca primul pe scoala. Totusi, sincer sa va spun, in primele zile la scoala am avut momente extrem de grele. Vazandu-i pe muncitori cum erau negri de praf, vaselina sau funingine sau cum stateau sub locomotive naclaiti de ulei, mi-am pus mainile in cap si mi-am spus: Doamne, unde am ajuns! Am plecat de acasa, unde era munca grea si am ajuns aici, unde era la fel? Totusi, nu mai puteam da inapoi si am spus ca trebuie sa merg inainte", isi incepe povestea nea Fanica.
Citeste si: EXPLOZIV! Dispare un mare brand al Iasului! Americanii demoleaza cea mai veche fabrica din oras - FOTO
Ori la Securitate, ori la Politehnica!
Dupa terminarea scolii, cum nu a putut fi admis la un mare liceu din Barlad, acesta s-a intors la Iasi si a fost angajat la Fabrica Nicolina. "Da, faptul ca am terminat primul scoala profesionala a insemnat si un premiu pentru mine: o excursie de doua saptamani in fosta Cehoslovacie, la Karlovy Vary. Acolo am si cunoscut o frumoasa cehoaica, a carei poza o mai pastrez si acum... Dupa asta, am mers sa dau admiterea la Barlad pentru liceu, doar ca era tare greu de intrat pe atunci, deoarece erau preferati coreenii sau vietnamezii, care erau in numar mare in tara la acele vremuri. Drept urmare, am ajuns angajat la Nicolina si, in paralel, intre 1957 si 1960, am facut liceul la seral, la Alecsandri. Alte clipe grele, deoarece, de dimineata si pana la patru munceam in fabrica, iar seara la cursuri, in timp ce noaptea invatam. Totusi, avand si o trupa de colegi extraordinara, am facut-o si p-asta. Acuma, trecand mai departe, la terminarea licelui ne doream sa mergem la facultate, la Mecanica, in Iasi. Si aici am avut momente speciale: pe de-o parte, veneau cei de la Securitate sa ne racoleze, iar pe cealalta, noi ne doream sa mergem la Institutul Politehnic! Alaturi de colegii mei, intr-o seara, la un restaurant pe Lapusneanu, am jurat cu totii sa mergem la facultate. Vreau sa va marturisesc ca i-am avut pe cei mai mari si duri profesori ai fostului Institut Politehnic, de la Gaiginschi la Gafitanu si pana la marele Mangeron. Ei au facut oameni din noi, aici facand scoala adevarata si nu ceea ce se face acum", mai rememoreaza Budacea.
Citeste si: Povestea magica a celui mai important loc din Iasi. Odata pe an romanii traiesc aici cele mai intense emotii - GALERIE FOTO
Cum a ajuns director la Nicolina
Dupa finalizarea studiilor universitate, Stefan Budacea a ajuns unul dintre cei mai importanti si valorosi oameni din Fabrica Nicolina. Dand dovada de profesionalism, corectitudine si respect fata de angajati, acesta avea sa ajunga inclusiv director al uzinei. "Eu, atunci cand era vorba de munca si de fabrica, nu aveam mama, tata sau frate... Mereu mi-a placut sa am respect fata de oamenii pe care ii coordonam si, daca-i ceream ceva cuiva, atunci eu trebuia sa fiu primul care sa stiu ceea ce solicit. Ei, dupa asta, sa stiti ca s-au facut multe lucruri deosebite in fabrica si am fost trimis in diverse tari pentru a face colaborari si semna contracte... Totusi, Ceausescu se temea mult de Nicolina, pentru ca eram considerati o fabrica revolutionara si care punea mereu probleme... Cat despre momentul in care am ajuns director, asta era prin ianuarie - februarie '87, cand a fost o mare greva la Nicolina! Eu nu mi-am dorit asta, insa, pana la urma, am acceptat sa ocup aceasta functie grea", spune fostul director.
Citeste si: Povestea femeii din spatele unui mare om de stiinta iesean - FOTO, VIDEO
Invitat la orgiile bahice de ziua lui Nicolae Ceausescu
O alta istorioara extrem de incitanta si picanta din viata lui Budacea a fost si cea din 1988, an in care a fost invitat special la Bucuresti, pentru a participa la aniversarea a 70 ani, chiar de catre Nicolae Ceausescu. "Da, atunci a fost ceva tare de tot... Ne-au dus la Bucuresti, cu covorul rosu si ne-au cazat la Nord Hotel. Eram din toata tara si a fost o saptamana greu de descris... Acolo am vazut ceea ce inseamna «elita» conducatorilor nostri... Adica, am vazut oameni beti si care nu erau in stare sa ajunga pana la lift! Stateam si ma gandeam la acestia si la halul in care arata asa-zisa elita a conducerii tarii noastre in teritoriu! Amuzant a fost ca am mers inclusiv la striptease, iar amintirea de la aniversarea lui Ceausescu de la Sala Palatului a fost unica... Atunci, delegatia Iasului a stat chiar langa masa lui Ceausescu si am avut un invitat special: pe astronautul Dumitru Prunariu, cel care a marturisit ca datoreaza mult Iasului pentru ceea ce a facut", isi aminteste acesta.
Citeste si: EXCLUSIV! Jurnalul secret al unui faimos profesor de la Universitatea Cuza! Detaliile sunt incredibile - GALERIE FOTO
"Distrugerea Nicolinei a fost planificata"
Un alt moment greu a fost anul 1989, clipa in care si-a dat seama ca Nicolina va disparea, in urma unui plan bine pus la punct. "Nu a fost nicio Revolutie in 1989, a fost o lovitura de stat... Mi-am dat seama inca inainte de 22 decembrie 1989... Si atunci au fost clipe grele, insa cele de dupa '90 au fost si mai grele! Vreau sa va spun ca atunci, Nicolina avea foarte multi bani in cont, anume peste trei milioane de dolari. Totusi, chiar daca am fost inclusiv la Moscova sau in Germania sa semnam contracte pentru a continua activitatea cu bine, lucrul acesta nu s-a vrut. Dupa aceea, in 1992, cand mi-am dat demisia ca director, am facut-o pentru ca lucrurile devenisera prea urate. Consider ca a fost un plan bine gandit de distrugere al Nicolinei... Eu nu mi-am permis sa plec cu un cui acasa, de la fabrica, si am iubit oamenii si aceasta familie a Nicolinei, pentru ca asta a fost Nicolina, o familie. Tocmai pentru a-i salva pe oameni de la disponibilizare, eu am acceptat sa intru in somaj, asta ca sa se stie... Eh, in 2000, cand m-am pensionat, ultima mea zi in fabrica a fost una extrem de grea, zi in care nici sa plang nu am putut... Acum, cand ma uit ca nu a mai ramas nimic din Nicolina, am un sentiment imens de regret si o mahnire fara margini!", isi incheie amintirile nea Fanica.
Istoria tumultoasa si tragica a primei fabrici din Iasi
Fabrica Nicolina a fost una dintre marile companii producatoare de utilaje din România. Ea a fost înfiintata în anul 1892 sub numele Atelierele CFR Iasi (a fost prima ridicata in orasul Iasi - n.r.), având ca obiect de activitate reparatii de locomotive cu abur si vagoane de marfa. În 1912, unitatea adauga la obiectul de activitate si construirea de material rulant tip boghiuri CF si devine Atelierele CFR Nicolina. În 1967 se hotaraste reprofilarea pentru fabricarea utilajelor de constructii si lucrari de drumuri, iar unitatea îsi schimba numele în Uzina Mecanica Nicolina. In anul 2005, aceasta avea peste trei mii de angajati. Privatizarea companiei, in 2002, a insemnat vânzarea de catre actuala Autoritate de Administrare a Activelor Statului a pachetului majoritar de actiuni consortiului format din Mecanoexport SA si Asociatia Salariatilor Nicolina. Dupa acest moment, în martie 2004, consortiul a vândut un teren de 4.6 hectare unei persoane fizice din Bucuresti, la un pret mult subevaluat, de doar 1.68 milioane de dolari, vânzare facuta fara respectarea legii privind anuntul publicitar. La nici o saptamâna de la tranzactie, noul proprietar a vândut terenul cumparat de la Nicolina cu 4.2 milioane de dolari! Acum, doar un imens teren viran, plin de gunoaie si buruieni mai aminteste de prima fabrica a Iasului.
Urmareste BZI.ro pe FACEBOOK.COM
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu