marți, 31 ianuarie 2017

Aparat de 1 milion euro pentru depistarea dioxinei, aruncat


Aparat de 1 milion euro pentru depistarea dioxinei, aruncat

Autor: Adrian Stoica 31 Ian 2017 - 10:21
Aparat de 1 milion euro pentru depistarea dioxinei, aruncat Noel Hendrickson/Getty Images C, MR & PR, MR & PR | date created: 2006:08:30
Vezi galeria foto


Unicul aparat din ţară pentru determinarea dioxinei din carne, deținut de Direcția Sanitar-Veteriană și pentru Siguranța Alimentelor București şi pentru a cărui achizitionare s-au cheltuit 700.000 de euro în 2004, s-a stricat aşteptând să fie folosit. Mai mult, până în 2014, s-au mai cheltuit circa 300.000 de euro pe service, consumabile, cursuri pentru operatori etc. Acum aparatul este stricat definitiv şi trebuie casat, fără să fi scos vreodată un buletin de analiză.

Pentru orice ţară membră a Uniunii Europene, siguranţa alimentară este o componentă importantă a conceptului de siguranţă naţională. Coordonarea siguranţei alimentelor trebuie realizată printr-un control eficient în toate etapele lanţului alimentar, iar acest rol revine, în principal, Autorităţii Naţionale Sanitare Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor (ANSVSA) şi a unităţilor din subordinea acesteia. Ca orice treabă românească însă, între teorie şi practică este o diferenţă mare. Specialiștii în securitatea alimentară consideră necesară includerea ANSVSA în componenta de securitate naţională ca prin această măsură Consiliul Suprem de Apărare a Țării (CSAT) să analizeze cu celeritate problemele din acest sistem care are foarte multe puncte nevralgice ce pun în pericol sănătatea românilor.

Finanţare asigurată de UE
Prin programele europene preaderare, România a accesat în anul 2004 fonduri pentru înfiinţarea unui laborator de siguranţa alimentelor în cadrul Direcţiei Sanitar-Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor Bucureşti. Toate bune şi frumoase, dar pentru că interesele de clan erau mai importante decât interesul naţional, specialiştii din laboratorul DSVSA Bucureşti au fost îndepărtaţi pentru a face loc incompetenţei susţinute politic. Laboratorul „golit” de specialişti a fost dotat ulterior şi cu un aparat pentru determinarea dioxinei din carne. Costurile achiziţiei s-au ridicat la peste 700.000 de euro, aparatul urmând să fie utilizat în cadrul programului naţional de determinare a dioxinei din carne, un program pe care ţara noastră trebuia să-l pună în aplicare şi să îl raporteze funcţional,  conform directivelor Uniunii Europene.

Dioxina are un mare potenţial toxic şi cancerigen
Termenul de dioxină se referă la un grup de câteva sute de substanţe chimice, toate cu un imens potenţial toxic şi cancerigen. Dioxina este cea mai toxică substanţă din alimente, alături de metalele grele şi pesticide. Este prezentă în carnea animalelor datorită neglijenţei şi inconştienţei fermierilor care, prin metoda arderii resturilor vegetale din câmp, contaminează solul. Ea ajunge astfel în pământ şi prin metabolismul plantelor şi consumul acestora de către animale ajunge mai departe la om. În prezent, metoda curăţirii terenurilor prin arderea resturilor vegetale este interzisă în Uniunea Europeană, dar la noi încă se mai practică. De ce? Poate ar trebui să ne explice ministrul Mediului, Daniel Constantin (foto), care a fost şi ministrul Agriculturii şi are cunoştinţă de acest subiect. Ce a făcut pentru a stopa această practică? Nimic. Principalul pericol al expunerii la dioxină îl reprezintă riscul cancerigen, acesta fiind mai ridicat la copii. Cele mai multe astfel de substanțe sunt preluate din alimentație, peste 95% provenind din ingerarea grăsimilor de origine animală.

Pe aparat s-a pus praful
Problema este că acest aparat, unic în ţară, nu a funcţionat niciodată. “ Aparatul respectiv nu a funcţionat niciodată şi cu ajutorul lui nu s-a emis niciun buletin de analiză. S-au folosit de el doar pentru a raporta în fals la Bruxelles”, potrivit unor surse din ANSVSA. Mai mult, sursele susţin că a existat un interes ca aparatul să nu funcţioneze pentru ca programul de verificări să nu se realizeze, pentru că altfel s-ar fi descoperit ce consumă în realitate românii.

CE s-a sesizat în final
Într-un final, reprezentanţii Comisiei Europene şi-au dat seama că România nu are încă activ programul de verificare a dioxinei şi au notificat ANSVSA. Speriaţi de avertismentul venit de la Bruxelles şi pentru a evita riscurile declanșării procedurii de infringement, cei de la ANSVSA au transferat în 2015 de urgenţă către DSVSA Bucureşti peste 30.000 de euro pentru ca probele din programul obligatoriu de determinare anuală să fie duse în Austria la analize şi, astfel, cei de la ANSVSA să poată spună că au bifat şi această obligaţie. Mai mult, conducerea ANSVSA comandă în acelaşi an un audit pentru acest aparat, din care reieșea că el nu a funcţionat niciodată, nu a emis niciun buletin de analiză şi nu mai are nicio şansă să fie pus în funcţiune. Erau, de altfel, lucruri știute la nivelul conducerii ANSVSA.

DNA încă anchetează cazul
În urma auditului, ANSVSA decide să sesizeze Direcţia Naţională Anticorupţie (DNA), care deschide dosarul  nr. 5226/20.03.2015. De atunci, însă, procurorii DNA nu au mai dat niciun semn în legătură cu starea acestui dosar. Anul trecut, ANSVSA dispune din nou un control la laboratorul DSVSA Bucureşti, în urma căruia sunt constate grave abateri în întreaga activitate. Cei de la ANSVSA constată că, faţă de anul 2015, conducerea direcţiei nu a rezolvat nici problema veşnicului aparat stricat.

La Ministerul Agriculturii există o listă cu o serie de probleme în neregulă sesizate de Bruxelles, pe lista neagră aflându-se şi ANSVSA. Toate au un risc ridicat de declanşare a procedurilor de infringement împotriva României.

Am devenit cobaii Europei în materie de produse alimentare, dar am căpătat cunoştinţe noi: suntem experţi în chimie aplicată. Carne de pui injectată cu apă şi sare, carne de curcan şi porc cu antibiotice, laptele cu aflatoxină, fructe şi legume cu pesticide, prăjituri cu salmonella, caşcaval cu e.coli, alimentele bio cu etichete falsificate, pline de chimicale etc.

print
Publicat de la Niciun comentariu:

Top 5 zodii care pot fi genii

Semnul zodiacal sub influența căruia te-ai născut îți determină nu doar preferințele în viață și trăsăturile de caracter, ci și nivelul de inteligență. Există anumite zodii care au pur și simplu o minte sclipitoare. Iată care sunt geniile horoscopului!

Zodii cu minte sclipitoare: topul geniilor

5. Fecioară

Fecioarele sunt persoane extrem de inteligente. Puțini oameni pot să ajungă la nivelul lor. Ele sunt atente la detalii, au gândire analitică și sunt foarte bine organizate. Nu iau niciodată decizii fără să întoarcă o situație pe toate părțile. Noțiunile abstracte nu reprezintă o necunoscută pentru ele, iar calculele matematice și problemele din fizică și chimie nu sunt o provocare mare. Nativii reușesc să învețe repede tot felul de informații utile și au o ambiție cu care puțini oameni se pot lăuda.

4. Pești

Nativii din zodia Pești reușesc să impresioneze întotdeauna prin gândirea lor profundă. Nimeni din jurul lor nu poate să privească viața așa cum o fac ei. Cei născuți sub influența acestui semn astrologic dau dovadă de înțelepciune încă din tinerețe, când multe persoane sunt „necoapte” la minte. Sfaturile oferite de ei sunt adevărate lecții de viață. Iar soluțiile pe care le găsesc reprezentanții acestei zodii dovedesc că au o minte genială.

3. Scorpion

Printre zodiile care se nasc cu o minte sclipitoare se numără și Scorpionii. Nativii uimesc cu inteligența lor încă din copilărie. Ei au o gândire bogată, care abundă în simboluri, motiv pentru care nu mulți dintre cei din jur reușesc să îi înțeleagă. Astfel ajung să fie considerați misterioși și chiar ciudați. Reprezentanții acestei zodii sunt firi profunde, care încearcă mereu să găsească un sens ori o definiție pentru ceea ce îi înconjoară. Curiozitatea lor nu are limite, iar mintea lor pare să nu obosească niciodată atunci când vine vorba despre analizarea vieții.

2. Capricorn

Zodia Capricorn nu avea cum să lipsească din topul geniilor, având în vedere că nativii sunt considerați deștepți, capabili și cu o bogată cultură generală. Ei învață repede, gândesc logic și se informează întotdeauna. Setea lor pentru cunoaștere atinge cote înalte, motiv pentru care reușesc întotdeauna să îi impresioneze pe cei din jurul lor. Subiectele de discuție pe care le propun sunt antrenante și reprezintă o adevărată sursă de informații. Mintea lor este cu adevărat sclipitoare și puțini din jur pot să le facă față într-o discuție plină de provocări.

1. Vărsător

Vărsătorii ocupă primul loc în topul zodiilor care pot fi genii în viață. Ei sunt nativii neînțeleși ai horoscopului, având în vedere că nimeni nu poate să pătrundă în mintea lor complicată. Cei născuți în această zodie reușesc să descopere lucruri interesante acolo unde ceilalți nu văd nimic. Ei nu privesc existența umană cu superficialitate, ci încearcă să găsească un sens pentru tot ceea ce îi înconjoară. Dacă ar putea cineva să pătrundă în creierul lor, cu siguranță s-ar pierde în labirintul „construit” acolo.
Te numeri printre zodiile care merită să se afle în topul geniilor?
Publicat de la Niciun comentariu:

Zodii blestemate: aceștia sunt nativii care au o viață sortită eșecului!

„Eșecul este orgoliul hrănit cu nimicuri”, spunea Victor Martin. Acest lucru este universal valabil și toți avem momente în care preferăm să ignorăm realitatea și să ne hrănim cu iluzii. De cele mai multe ori, uităm de lucrurile cu adevărat importante și preferăm să alergăm după himere. Orgoliul este cel mai mare dușman al nostru, care ne îndepărtează de cei dragi și ne pune pe drumuri greșite.
Așa se întâmplă și în cazul zodiilor. Destinele zodiilor sunt influențate în primul rând de caracteristicile acestora, care nu le oferă de fiecare dată cea mai bună soluție atunci când vine vorba de luarea unor decizii importante. Anumite zodii uită de ce este esențial în viață și preferă să sacrifice totul pentru un vis de cele mai multe ori irealizabil. Altele, din cauza orgoliului lor, se îndepărtează de persoanele dragi și rămân singure toată viața.

Iată zodiile care au o viață blestemată!

Vărsător

Mândria unui Vărsător nu are limite. Ei sunt mândri chiar și de defectele lor! Aceștia sunt atât de încătâțânați atunci când vine vorba de luarea unei decizii, încât vor lua acea decizie chiar dacă îi rănește pe cei din jurul lor. Ei cred că au dreptate întotdeauna și de aceea rănirea persoanelor dragi nu pare un lucru atât de grav pentru aceștia. Spiritul lor independent și aventuros le va aduce eșecul, deoarece nu vor ține cont de părerea nimănui. Ei vor fi sortiți unei vieți singuratice și triste. Deși pe alte planuri vor reuși, încăpățânarea și mândria le vor aduce o soartă blestemată.

Pești

Peștii au o inimă de aur și vor mereu să între în grațiile tuturor. Însă ei se pot lăsa pradă părerii celorlalți și pot începe să se îngrijoreze despre ce spun ceilalți rău despre ei. Aceștia își fac mereu griji de ce spun greșit sau de cum pot ceilalți să le interpreteze vorbele și intențiile. Cel mai mare defect al Peștilor este că sunt prea sensibili, fapt ce le va aduce un destin nefericit. Aceștia nu vor înceta să fie dezamăgiți de ceilalți și deseori așteptările lor supraestimate îi vor răni.

Berbec 

Berbecii sunt lideri înnăscuți și reacționează foarte urât atunci când nimeni nu le ia în considerare opiniile sau atunci când nu îi apreciază ca fiind cei mai buni. Ei vor începe mereu o ceartă, neinteresându-i de sentimentele persoanei de lângă ei. Totuși nu temperamentul lor impulsiv le va aduce blestemul vieții lor, ci faptul că sunt în stare să se sacrifice pentru persoanele dragi. Ei nu se vor mai gândi la persoana lor atunci când vor lua decizia care le va schimba complet viața, iar asta le va aduce un destin mizerabil. Ei vor rămâne doar cu conștiința împăcată și cu ideea că au făcut cea mai bună alegere atunci când au pus binele familiei mai presus de binele lor.

Scorpion

Cea mai mare problemă a Scorpionilor este că nu găsesc un echilibru în acțiunile lor. Uneori își țin gândurile și sentimentele ascunse, fapt ce îi lasă pe cei din jurul lor într-o nebuloasă completă atunci când vine vorba să ghicească cine sunt aceștia cu adevărat. Alteori, aceștia își arată brusc adevărata față, fapt ce îi șochează pe ceilalți într-un mod negativ. Ceea ce le poate transforma viața este firea lor obsesivă, manipulatoare. Atunci când vor avea ceva în cap, vor abandona totul doar pentru a reuși să obțină acel lucru. Această cursă obsesivă se poate transforma într-o vânătoare a morilor de vânt, care îi va face să își irosească toată viața pe un lucru ce se poate dovedi imposibil sau neimportant.

Taur

Taurii nu trebuie subestimați, deoarece respectul lor de sine este foarte mare. Atunci când încerci să îi faci să se simtă mai prejos decât sunt, trezești fiara din ei, care îți va demonstra că nimeni nu se poate uita de sus la ea. Taurii sunt cei mai buni atunci când vine vorba de a le oferi oamenilor o lecție, iar asta este cea mai bună răzbunare pentru ei. Totuși acest bombardament pe care îl aplică tuturor, indiferent de relația pe care o au cu persoanele respective, îi va îndepărta de ceilalți, fiind sortiți astfel unei vieți singuratice, în care toată lumea se va feri de ei. Dacă nu vor reuși să își controleze firea răzbunătoare, mândria și egoul lor le vor aduce o viață nefericită.
Publicat de la Niciun comentariu:

luni, 30 ianuarie 2017

Un medic trage un semnal de alarmă

Un medic trage un semnal de alarmă

• sefa Sectiei oncologie de la Spitalul Roman refuză să mai asigure tratamentul cu citostatice • medicul Dorina Luchian a înaintat o adresă conducerii, în care face cunoscute motivele care o determină să facă acest lucru •

Medicul Dorina Luchian, sefa Sectiei oncologie a Spitalului de Urgentă Roman, atrage atentia pericolului aplicării tratamentului cu citostatice într-un compartiment în care 15 din 20 de bolnavi se află în stadii terminale si riscă infectii nosocomiale. „Trebuie să recunosc faptul că, în ultimul an, amenajarea Sectiei oncologie în interiorul spitalului si modernizarea acesteia au îmbunătătit conditiile în care lucrăm si cele pentru bolnavi. În felul acesta si pacientii pot beneficia 24 din 24 de ore de asistentă medicală multidisciplinară. Faptul că de jumătate de an am reusit să aducem la Roman un medic de specialitate, bine pregătit, este iarăsi un plus. Dar, trebuie să se stie faptul că un singur medic nu poate face fată volumului de muncă urias din sectie. De la o etapă la alta creste numărul de bolnavi de cancer. A intervenit o schimbare si în mentalitatea familiilor care nu-si mai îngrijesc bolnavul aflat în stadiu terminal acasă, ci îl aduc si-l trîntesc într-un pat de spital, emitînd pretentii de a fi îngrijit. Vin si fac reprosuri că pacientului nu i s-a schimbat pampersul de cîteva ore, în conditiile în care pe sectie tu ai o singură infirmieră pe tură si tu, apartinător, ai stat cu bolnavul cîteva zeci de minute. A lucra într-o sectie de oncologie este o mare, mare problemă. Un singur medic si el pensionar este si în policlinică. Teoretic, Sectia oncologie a spitalului este una de tratament cu citostatice a bolnavilor care se află în stadille I, II si III si care beneficiază de o polichimioterapie adjuvantă sau nu, în vederea pregătirii pentru interventiile chirurgicale ulterioare sau a radioterapiei. Din păcate, sectia s-a transformat, fără voia noastră, în sectie de paliatie. Oncologia medicală este sectie de sine stătătoare si nu trebuie să se ocupe de îngrijiri paliative. Eu am mai făcut un referat adresat conducerii spitalului, prin care am arătat că nu-mi pot asuma răspunderea tratamentului citostatic. La începutul săptămînii trecute, pe cele 20 de paturi erau 15 bolnavi care aveau nevoie de îngrijiri paliative. Acestia aveau stome (deschizături la nivelul colonului pentru evacuarea materiilor fecale n.r.), nefrostome, infectii cu bacteria Pioceanic, cu E-Coli sau stiu eu ce alte minuni. Eu, una, nu-mi pot asuma această răspundere“, a spus medicul Dorina Luchian, la recenta întîlnire a doctorilor cu primarul Lucian Micu. Toti medicii au căzut de acord că se impune o dezbatere urgentă cu parlamentarii de Neamt, care trebuie se implice în urgentarea înfiintării la Roman a unui sector specializat de paliatie si a unui spital de bolnavi cronici. Aceasta, în conditiile în care cele 10 paturi solicitate de conducerea institutiei sanitare si pe cale de a fi aprobate de Ministerul Sănătătii pentru îngrijirile paliative sînt absolut insuficiente pentru oras si cele 29 de comune. În zona Moldovei există un singur spital particular de paliatie la Pascani, absolut insuficient pentru Moldova.

Articol afisat de 787 ori  |  Alte articole de acelasi autor  |  Trimite mesaj autorului		 (Flora ORDEAN)
Publicat de la Niciun comentariu:

Tehnocraţii au devalizat la urgenţă RomâniaFilm

Autor: Cristian Anton 30 Ian 2017 - 12:34
Tehnocraţii au devalizat la urgenţă RomâniaFilm Z.Simonffy/Jurnalul National
Vezi galeria foto
Corina Şuteu, fostul ministru al Culturii, a cedat abuziv patrimoniul Regiei Autonome a Distribuţiei şi Exploatării Filmelor „RomâniaFilm” către autorităţile locale din ţară, în ultimele zile de mandat ale Guvernului tehnocrat.
Măsura a fost luată printr-o ordonanţă de urgenţă pe care conducerea regiei o consideră ilegală, după cum se arată într-un memoriu trimis Comisiei de Cultură din Camera Deputaţilor.
Din motive necunoscute, RomâniaFilm a pierdut dreptul de proprietate asupra sălilor de cinematograf şi a grădinilor de spectacol pe care le deţinea prin actul său constitutiv.

RomâniaFilm a rămas fără imobilele pe care le avea în proprietate încă din 1991, anul înfiinţării sale, prin Ordonanţa de Urgenţă nr. 91/2016 a fostului ministru al Culturii şi Cultelor din Guvernul condus de Dacian Cioloş. Actul normativ a fost publicat în Monitorul Oficial pe 12.12.2016, dar conducerea regiei, susţine că ordonanţa este ilegală. Aceasta acuză faptul că proiectul a fost elaborat de ministrul Corina Şuteu fără consultarea instituţiilor de interes naţional pe care le vizează- Centrul Naţional al Cinematografiei, Arhiva Naţională de Film şi RomâniaFilm. Mai mult, ordonanţa aduce atât de multe modificări în domeniu (modifică sau abrogă 60 din cele 77 de articole ale OUG 39/2005), încât era nevoie practic de o lege nouă a cinematografiei.
Ordonanţa modifică inclusiv schemele de acordare a ajutoarelor de stat aprobate de Guvern prin Memorandumul din 19.01.2016, valabile până în 2020 şi notificate la Bruxelles. Potrivit RomâniaFilm, ordonanţa blochează pentru cel puţin un an concursurile de proiecte cinematografice.

„În ordonanţa de urgenţă nu sunt cuprinse explicaţii pentru o mare parte din modificări, iar pentru altele justificarea este insuficientă şi absolut nesusţinută. Ordonanţa de urgenţă nu reflectă realitatea instituţiilor pe care le vizează, distorsionează situaţia fondului cinematografic, a patrimoniului cinematografic pe care îl tratează într-o dispozitie neclară.
Mai mult, ordonanţa de urgenţă nu conţine nici o reglementare cu privire la situaţia juridică, administrativă şi funcţională a sălilor şi grădinilor de cinematograf ce s-au aflat în patrimoniul Regiei”, se mai arată în raportul RomâniaFilm.
Transfer silit de proprietate
Ordonanţa ministrului Şuteu “realizează de fapt un transfer silit de proprietate, în condiţiile în care se prevede preluarea sălilor şi grădinilor de spectacol cinematografic, prin încheierea unui protocol între reprezentantul unităţii administrativ teritoriale şi reprezentantul subscrisei, în termen de 6 luni de la intrarea în vigoare a ordonanţei de urgenţă, în urma notificării adresate de către unitatea administrativ teritorială regiei”. Potrivit legii constitutive, RomâniaFilm este proprietara bunurilor din patrimoniul său, cu o valoare de 919.633.000 lei la nivelul anului 1991.

Ministrul preia o aberaţie
O ordonanţă din 2005 prevedea faptul că imobilele sunt în proprietatea privată a statului şi doar administrate de RomâniaFilm, dar Curtea Constituţională o declara neconstituţională. În 2008, o altă lege stipula din nou că bunurile RomâniaFilm sunt în proprietatea privată a statului şi sunt trecute în domeniul public al autorităţilor locale, dar aplicarea sa a fost blocată.
În aceste condiţii, asistăm din partea ministrului Corina Şuteu la perpetuarea unei “aberaţii din punct de vedere juridic. Se ajunge astfel ca bunuri din patrimoniul regiei să fie transmise (…) fără nicio despăgubire prealabilă”, după cum se explică în memorial regiei.

Clădirile şi terenurile din patrimoniul RomâniaFilm au reprezentat dintotdeauna o miză imobiliară serioasă pentru autorităţile locale şi clienţii acestora

Citeşte mai multe despre:   romaniafilm,   corina suteu
print
Publicat de la Niciun comentariu:

duminică, 29 ianuarie 2017

Deputatul Iulian Bulai în Gara Sinaia: „Mai sunt și parlamentari care merg cu trenul!”

Deputatul Iulian Bulai în Gara Sinaia: „Mai sunt și parlamentari care merg cu trenul!”

  • Tipărire
deputatul iulia bulai in gara sinaiaDeputatul Iulian Bulai, parlamentarul de Roman care a venit îmbrăcat în haine populare la Stejarul Unirii, pe 24 ianuarie, a postat recent pe pagina sa de Facebook o întâmplare din Gara Sinaia, cu funcționarele de la ghișeul de bilete.
„În gara la Sinaia:
Înmânez carnețelul de transport CFR funcționarei de la ghișeu.
Ea: Nu am mai văzut de foarte mult timp asa ceva. Eleno, vino fată să vezi un carnețel de transport de la Camera Deputaților ;)
Eu: Mai sunt si parlamentari care merg cu trenul.
Ea: Ultima data a venit doamna Mona Musca cu asa ceva.
Îmi zic în gând: cred ca o fi vreo 10 ani de cand nu mai este parlamentar doamna Muscă.
Concluzii:
1. Prea putini parlamentari folosesc transportul public, de aceea poate nici nu se îmbunătățește mare lucru.
2. Inca un motiv sa vreau sa ma întâlnesc cat mai curand cu doamna Mona Muscă.
3. Da, in general parlamentarii sunt destul de lipsiți de contact cu "talpa țării".
4. Funcționarii sunt mirați cand întâlnesc situații firești. Ceea ce nu e Ok.
5. E foarte foarte fain sa mergi cu trenul. Intri in contact cu România reala.”
Deputatul Iulian Bulai spune ca a mers la Sinaia la o întâlnire a Consiliului Tinerilor Instituționalizați.
„Câteva zeci de tineri din toată țara s-au întâlnesc pentru a discuta despre situația copiilor/tinerilor care trăiesc în centrele de plasament. Situația nu e roz deloc: 10% dintre tinerii care ies din centrele de plasament se sinucid, 60% devin infractori”, după cum spune deputatul Iulian Bulai.
Romanul Financiar
Publicat de la Niciun comentariu:

Agricultura va avea un buget cu 84% mai mare decât în 2016

Bugetul Ministerului Agriculturii va creşte în acest an cu 83,88% faţă de 2016, de la 9,453 de miliarde de lei, la 17,383 de miliarde de lei, conform proiectului de buget postat vineri pe site-ul Ministerului Finanţelor.
Agricultura va avea un buget cu 84% mai mare decât în 2016
Proiectul de buget făcut public anterior, pe 23 ianuarie, de Ministerul Finanţelor, indica o creştere a bugetului Agriculturii cu 83,4%, acesta urmând să ajungă în acest an, la 17, 337 miliarde de lei.
Ultima variantă a proiecţiei bugetare indică o majorare a cheltuielilor de personal cu 7,72%, astfel încât de la circa 559 de milioane de lei cât au fost alocate în 2016, se va ajunge la 602,34 milioane de lei.
Bugetul pentru bunuri şi servicii va fi mai mic cu 2% (114,3 milioane de lei în 2016 şi 112 milioane de lei în 2017).
Pentru proiectele cu finanţare externă nerambursabilă aferente cadrului financiar 2014-2020, sumele alocate se vor majora cu 137%, de la 5,68 de miliarde de lei în 2016, la 13,47 miliarde de lei anul acesta.
Citeşte şi: Studiu: Salariile angajaţilor români din corporaţii vor creşte anul acesta cu 5,7%
Citeşte şi: Turiştii străini au pus România în top zece creşteri în UE. Bulgaria conduce clasamentul
Citeşte şi: Bugetul Ministerului Afacerilor Interne, mai mic cu 3,33% în 2017 faţă de 2016
Citeşte şi: Airbus Helicopters a livrat peste 400 de elicoptere în 2016

Dacă ţi-a plăcut articolul, urmăreşte MEDIAFAX.RO pe FACEBOOK »
Publicat de la Niciun comentariu:

Marea Sfidare. E prea mult!

. -  „Domnul condamnat penal Liviu Dragnea”* se laudă că a primit amenințări cu moartea. Așadar victima e el, și nu poporul român pe care îl omoară lent și sistematic, de 27 de ani, partidul ctitorit de Iliescu, trecut prin haltele Năstase și Ponta, și la cârma căruia se află astăzi Liviu  Dragnea, victimă și erou deopotrivă. Amenințat cu moartea, domnul condamnat penal ne anunță că nu cunoaște frica și că e gata „să moară în picioare”.
Ceea ce par să nu-nțeleagă Dragnea și oamenii lui e că societatea română a ajuns din nou la un punct de fierbere la care, în curând, nu puțini vor fi dispuși să moară în picioare. Sfidarea acestor indivizi, care continuă, beți de cinism, să se pună, ca borfași, unii pe alții pe liste, în guvern, în parlament și-n toate funcțiile bănoase ale țării, readuce în starea de spirit a unei părți a populației acel grad de exasperare care i-a făcut pe oameni, în decembrie 1989, să strige în Piața Universității „Vom muri și vom fi liberi”.
… .-  Îl anunț pe domnul condamnat penal Dragnea că și eu sunt gata, ca și el, dar din motive diferite, să mor în picioare. Vreau cu orice preț, acum după ce i-am cunoscut gustul, să nu-mi mai pierd libertatea. Și asta vor toate acele zeci de mii (vor deveni, dacă e nevoie, sute de mii și milioane) care ies să-și strige indignarea în toate orașele țării. Nu-mi place prețul pe care, în bătaie de joc, oamenii ăștia l-au pus pe viețile noastre. Nu vreau să trăiesc în țara mea – acum când nu mai am căluș în gură – o viață cu reguli date de alde Tăriceanu, Nicolicea, Bănicioiu, Ponta, Ghiță, Vosganian, Olguța Vasilescu, Nicușor  Constantinescu, Bunea Stanciu și toată pegra politică a țării…. O viață nespus de ieftină, o viață pe care ți-e rușine s-o trăiești.
…. -  După ce a câștigat alegerile, coaliția PSD – ALDE a funcționat pe o ecuație simplă: „Întâi mituim toată țara (toate categoriile sociale), promițându-le că le dăm ce nu le putem da, și apoi (ne) dezincriminăm și (ne) grațiem, la grămadă cu 3000 de șuți și criminali”. Nu vedeți că, la o lună după ce au intrat la guvernare, nu sunt în stare să ofere un buget credibil țării?
…. -  Dar mă tem că ne zbatem degeaba câtă vreme mai mult de jumătate din populație stă pe perfuziile cu otravă administrate zilnic de Antena 3 și de RTV. Și-atunci ajungem la instanța care ocrotește rezervorul de puroi al României, la CNA**, unde chiar sper să ajung mâine, împreună cu cei care vor fi la Piața Universității la ora 17.
…. -  Punctul în care am ajuns: n-am nici o îndoială că Dragnea și ai lui, pentru a scăpa de ani de pușcărie și a-și salva căpătuiala, nu s-ar da înapoi nici de la a arunca planeta în aer, darămite România. De la Iliescu la Dragnea, trecând, cum ziceam, prin stațiile Năstase și Ponta, istoria noastră post-comunistă a desenat axa Răului. Au facut din România, jefuind-o sălbatic, cel mai mizer popor al Europei. Care hienă lasă prada din gură de bunăvoie? Și care animal prădător se bagă de bunăvoie în cușcă? Dar dacă nu vor de bunăvoie, să-i ajutăm. Pe mâine.
NOTE ____________________
* După cum bine a observat cineva pe facebook, de vreme ce politicienii noștri nu au nici o profesie clară și singura lor calificare atestată public este de inculpați sau condamnați penali, firesc ar fi să introducem în nomenclatorul de profesiuni al României „condamnat(ă) / inculpat(ă) penal” și, așa cum spunem „domnule doctor”, „domnule profesor”, domnule avocat” etc., să folosim în cazul acesta apelativul de politețe „doamnule (doamnă) condamnat(ă) / inculpat(ă) penal”. Așadar: „Domnule condamnat penal Liviu Dragnea”.
** S-a scris pe tema asta, în Forbes, un text care spune totul: Petre Barbu, Caut slugă fulltime.

Publicat de la Niciun comentariu:

Pastila fusibilă

În decembrie 1984 s-a născut fiica mea, Ana. A fost o iarnă foarte grea, cu temperaturi joase și multă zăpadă. Mai grea decât cea de acum și mult mai agresivă, pentru că lipseau mijloacele de a-i face față.
Coșmarul a început la scurt timp după ce am adus-o pe Ana de la maternitate. Locuiam într-o casă cu centrală termică proprie, cu calorifere. Treptat presiunea la gaze a scăzut tot mai mult, până la punctul zero. Nici centrala nu mai putea fi aprinsă, nici măcar un ochi de aragaz. Cele două dispozitive electrice pe care le aveam în casă, o aerotermă și un reșou, arzând în permenență în camera Anei, nu mai erau de ajutor. Să cumpăr altele era imposibil, magazinele fuseseră golite rapid de orice sursă posibilă de încălzire. Îmi făceam reproșuri că nu mă gândisem mai din timp la așa ceva. Să cer cu împrumut era inutil. Prietenii mei fie nu aveau nici ei cu ce se încălzi, fie aveau și ei în casă părinți sau copii cărora le duceau grija.
Într-o noapte a căzut și curentul electric. Adio aerotermă, adio reșou. Termometrul de interior din camera Anei scădea cam cu un grad în fiecare oră. Îmi amintesc că atunci când ajunsese la 12° C m-am gândit să-l ascund, să-l arunc, să nu-l mai văd.
În bucătărie, pe aragaz, era un morman imens de bețe de chibrit arse, de la nenumăratele încercări de a vedea dacă nu vin, totuși, gazele.
Mi-am scos din dulap primusul de vacanță, cu neofalină, și, la lumina lanternei, încălzeam apă cu care umpleam sticle pe care le vâram în patul Anei, sub pătură. Așa ne-au prins zorii. Mi-am spus atunci că trebuie să fac ceva, orice.
Auzisem că, la instalațiile de gaze, există o supapă de siguranță, menită să împiedice ca gazele din rețea să ajungă cu presiune prea mare la gurile de ardere. Se numea ”pastilă fusibilă”. Când presiunea scădea foarte mult pe conductă, pastila fusibilă bloca cu totul accesul gazelor către consumator. Așa. Dacă o scoteai, aveai șansa să te mai alegi cu ceva. Cică unii reușiseră. Numai că nu aveam habar cum să ajung la ea, cum să umblu la branșament. În plus, se spunea că e ilegal și că se anunțaseră pedepse dure pentru cei prinși asupra faptului. Deși alții ziceau că oameni cumsecade de la gaze, contra un șperț, te puteau ajuta.
M-am dus la sediul central. O curte înzăpezită, cu niște barăci răsfirate prin ea. M-am învârtit o vreme prin jurul porții, neștiind ce să fac mai departe. Am văzut un bărbat care se învârtea și el pe acolo, înăuntru, în curte. M-am dus la el, i-am povestit ce pățisem, ce voiam. M-a condus către una dintre barăci, mi-a deschis ușa și s-a retras.
Înăuntru, peisajul cunoscut al încăperilor din instituțiile publice: vrafuri de terfeloage grămădite peste tot, fișeturi metalice scorojite, câteva scaune cu tapiseria roasă, un birou grosolan în spatele căruia era un alt bărbat. În mijloc, pe podea, o imensă baltă de apă și noroi, de la zăpada de pe încălțările celor care pășiseră în încăpere. Îmi scutur cât pot de bine bocancii și intru. Îi spun bărbatului ce mai povestisem o dată. Se uită la mine și-mi zice: ”Așteptați vă rog o secundă.” Apoi se ridică din scaun și o ia spre ușă, o deschide și, spre groaza mea, îl aud urlând înspre curtea interioară: ”Cine i-a dat drumul tovarășului aicea?” Reapare omul care mă condusese, îmi face un semn, îl urmez către ieșire. În apropierea porții, ridică din umeri.
Mă opresc afară, în plină stradă, și plâng ca un idiot. Bine barem că nu sunt trecători. Cine să se mai fârțâie pe străzi într-o iarnă ca asta.
Am avut noroc. Chiar din ziua aceea a început dezghețul. A revenit curentul electric, apoi chiar și gazul. În orice caz, cu dezghețul, cu firicelul de gaz, cu reșoul și aeroterma, termometrul din camera Anei a început să urce. Încet, dar urcă.
Oricât de dură a fost experiența prin care am trecut, nu l-am putut urî pe omul care m-a dat afară. Cu siguranță m-ar fi ajutat, dacă ar fi putut. Avea însă și el ordinele lui și, cel mai probabil, i-a fost frică. Tuturor ne era frică. Poate n-am știut eu cum să procedez, poate omul se temea că erau puse microfoane în cameră, poate chiar erau.
I-am urât, în schimb, pe cei care făcuseră posibil ca așa ceva să se întâmple. L-am urât, ca mulți alți români, pe Ceaușescu, cu megalomania lui, cu Securitatea lui care ne vârâse frica în oase, până la a ne face neoameni, cu soția lui ”savant de renume mondial”. L-am urât pentru capacitatea lui fenomenală de a înrădăcina, prin dictatură, cinismul – ”să mai pună o haină pe ei” zisese la un moment dat Comadantul Suprem – și fărădelegea.
Am crezut și eu, ca mulți alți români, că odată cu căderea dictaturii lucrurile se vor îndrepta destul de ușor. Credeam că, dispărând tirania, am intrat în niște vremuri în care, dacă ar fi să se repete întâmplarea povestită, omul din spatele biroului mă va întâmpina cu un ”Bună ziua, domnule. Cu ce vă pot ajuta?” Azi cred însă că el ar zice: ”Ce dai, dom’le, buzna? Nu vezi că lucrez?”
Am uitat, într-adevăr, fărădelegea. Poate că, inconștient, chiar mi-am dorit să o uit. Pentru că, spre deosebire de tiranie, căreia i-am fost, cei mai mulți dintre noi, victime, fărădelegii i-am fost părtași. Inclusiv eu, atunci când m-am dus la gaze ca să cerșesc o favoare ca să nu-mi înghețe copilul, când am acceptat să mă duc împreună cu o prietenă la o vânzătoare de la Alimentara, oferindu-i în dar o carte de-a mea cu dedicație, ca să îmi pună și mie deoparte câte ceva din lucrurile care se vindeau, oricum, numai pe sub tejghea, când…
Uitându-mă acum îndărăt, îmi dau seama cât am fost de naiv, de naivi. După mai multe generații trăite în comunism, venind după o perioadă, cea interbelică, care n-a excelat nici ea prin respectul legii, după atâta amar de anomie penetrând tot mai adânc corpul social, ce ne-am fi așteptat să se întâmple? Am crezut că, odată câștigată libertatea, va înflori grija și respectul față de celălalt, și nu dorința de a-ți îndeplini dorințele, atâta vreme reprimate sau satisfăcute, în proporții jalnice, pe căi lăturalnice, jalnice și ele. Eu mi-am dorit o pastilă fusibilă, alții un iaht, sau măcar o șalupă, un BMW, un apartament cu fântână interioară, care să le amintească, așa cum îmi explica un producător de succes de asemenea dotări, de susurul nocturn al WC-ului din apartamentele de bloc de odinioară, cu flotorul veșnic stricat. Unii, odată cu libertatea dobândită, și-au dat libertatea să învețe să aibă dorințe. Lăcomia nu e doar un viciu, e un organ vital al naturii noastre umane. Unii zic că ar fi chiar motorul lumii moderne și că, tocmai de aceea, trebuie să avem grijă ca ea să nu fie lăsată să să-și facă de cap în afara regulilor jocului. Iar regulile jocului, aceleași pentru toți, asta ar trebui să prevină: ca lăcomia mea să nu se ostoiască pe seama celorlalți.
Ne-am trezit, debusolați, că ne preschimbăm într-o societate poate mai dură și în orice caz mai rapace decât cea pe care o lăsasem în urmă. Bruma de solidaritate în care mai putusem spera, chiar și fără sorți de izbândă, s-a evaporat. Ne-am uitat cum răsar peste noapte cartiere întregi de vile și cum clădirile din alte vremuri sunt lăsate să se prăbușască, roase de timp. Am asistat la coridele stradale în care posesorii de 4 x 4 trec nonșalant peste semafoare, peste pietoni, peste orice le stă în cale. Tot așa cum ne uităm la bătrânii care se calcă în picioare ca să prindă un bonus de 20 de lei la inaugurarea unui complex alimentar. Am văzut pescari cu găleata la conducta de benzină, uzine demantelate și date pe sub mână la fier vechi, convoaie de ofertanți de facturi contrafăcute, fluturându-le în nasul șoferilor de pe marginea bulevardelor, stațiuni turistice îngropate în jaf și ruină, nave topite în neant, păduri preschimbate în cioturi, autostrăzi înaintând cu viteza melcului prin hățișul speculanților de terenuri, sate depopulate prin exodul ”căpșunarilor”, spitale roase de suferințe endemice, bolnavi de boli incurabile atârnați de firul de păr al medicamentelor compensate care ba vin, ba nu vin. Am văzut și vom mai vedea încă multe, sub rânjetul mulțumit al celor care par să vrea să ne spună: ”N-ați vrut economie de piață? Așa-i în capitalism!” Pe naiba. Așa era poate acum câteva secole și așa continuă să fie în societățile cleptocratice. Altminteri, nu se bulucesc românii la vize nici pentru Coreea de Nord, nici pentru Cuba, nici măcar pentru China, cu tot fabulosul ei ritm de dezvoltare.
”Corupția ucide” – s-a ajuns să se strige după ”Colectiv”, după ororile din spitale care ies, tot mai des, la iveală. E, probabil, mai rău. Corupția omoară încrederea și speranța, naște morți vii, ”suflete moarte”, cum a zis cândva Gogol.
”Sculați, voi morți, sculați / Că-i timpul să votați” – s-a mai strigat cândva, după ce pe listele electorale s-au descoperit semnături ale unor persoane decedate.
Am avut, în 2016, după mai bine de două decenii și jumătate de la căderea comunismului, prima rundă de alegeri ”curate”, necontestate de niciuna dintre părți, lucru cu totul excepțional în România de azi. Și, la numai câteva săptămâni de la alegeri, ne trezim cu câștigătorii că vor să treacă rapid pe sub ușă niște măsuri juridice care stârnesc cel puțin contrarietate. ”E dreptul nostru! L-am câștigat prin alegeri cinstite!” – par să vrea să ne spună, cu dezinvoltură, aleșii.
Poate așa înțeleg ei democrația, în numele unei majorități proclamate triumfalist, care adună, dacă pui creionul pe hârtie, 1 din 5 români adulți, iar dacă mai scazi și electoratul captiv, cel al persoanelor îndatorate față de partid cu slujba, cu poziția socială, împreună cu familiile lor, ajungi probabil cam la jumătate din atâta. Poate așa înțeleg ei democrația, ca pe consultări publice cu ușile închise, rezervate ”simpatizanților”. Dar statul de drept, respectul față de lege, nu poate fi înțeles ca batjocură la adresa actului legiferant și a acelora pe care el, într-un fel sau altul, îi atinge. Pe noi toți.
Ni se mai spune că cei care sunt indignați de felul în care guvernanții pretind că vor să rezolve chestiunea supraaglomerării penitenciarelor ar fi lipsiți de omenie. Cât tupeu! Când știi că până și în închisoare unii locuiesc în bordei și alții la vilă, să ți se țină predici de echitate și de omenie!
După atâta anomie, totalitară și democratică, lupta cu corupția pare a fi devenit o luptă cu noi înșine.
Eu unul îmi doresc să nu mai ajung vreodată să mă rog de cineva ca să mă scape de pastila fusibilă. Pentru că nu mai vreau să mă întreb cum va reacționa omul din spatele biroului. Pentru că nu mai vreau să contez pe noroc și nu mai sunt capabil, la peste dublul vârstei pe care o aveam în 1984 și la aproape trei decenii de la căderea comunismului, să învăț să ”mă descurc”. Și nici nu-mi doresc așa ceva.
Publicat de la Niciun comentariu:

Din februarie 2017 se pot deduce abonamentele medicale la calculul impozitului pe salarii. Studiu de caz pentru un salariu brut de 2500 lei.

Din februarie 2017 se pot deduce abonamentele medicale la calculul impozitului pe salarii. Studiu de caz pentru un salariu brut de 2500 lei.

de Adrian Benta     Consultant fiscal
Duminică, 29 ianuarie 2017, 16:47 Economie | Finanţe & Bănci

Adrian Benta, consultant fiscal
Adrian Benta, consultant fiscal
Foto: Hotnews
Domnul Geambilica Sictirescu este angajat ca bucatar la carciuma Adio Mama SRL cu un salariu brut lunar de 2.500 lei. Salariatul a achizitionat un abonament de servicii medicale, facturat lunar la pretul de 30 euro/luna, la cursul valabil la momentul emiterii facturii. Cunoscand faptul ca in luna februarie 2017, persoana fizica a lucrat intreaga luna - 160 ore, ca nu are alte persoane in intretinere, respectiv a achitat factura lunii februarie 2017 in data de 28 februarie pentru abonamentul medica, cursul fiind de 1 euro = 4,5 lei, ce salariu net va incasa aceasta persoana?

Din punctul de vedere al noutatilor fiscale, incepand cu 01 februarie 2017, apare o deducere suplimentara la calculul impozitului pe venitul din salarii, respectiv o persoana fizica din Romania are dreptul sa isi deduca abonamente medicale in suma de 400 euro anual, la calculul venitului din salarii, conform art. 78 alin. (2) lit. a) pct. (iv) din Codul fiscal, adoptat prin Legea nr. 227/2015, astfel:

"78 (2) Impozitul lunar prevazut la alin. (1) se determina astfel:
a) la locul unde se afla functia de baza, prin aplicarea cotei de 16% asupra bazei de calcul determinata ca diferenta intre venitul net din salarii calculat prin deducerea din venitul brut a contributiilor sociale obligatorii aferente unei luni, datorate potrivit legii in Romania sau in conformitate cu instrumentele juridice internationale la care Romania este parte, precum si, dupa caz, a contributiei individuale la bugetul de stat datorata potrivit legii, si urmatoarele: (...)
(iv) primele de asigurare voluntara de sanatate, precum si serviciile medicale furnizate sub forma de abonament, definite conform Legii nr. 95/2006, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare, suportate de angajati, astfel incat la nivelul anului sa nu se depaseasca echivalentul in lei al sumei de 400 euro;"

Din analiza temeiului normativ, retinem urmatoarele aspecte principale:
  •  Abonamentul medical este suportat de salariat din fondurile personale; acest lucru inseamna ca salariatul va prezenta angajatorului documentele ce atesta plata abonamentului, iar angajatorul va tine evidenta sumelor deduse la calculul impozitului pe venitul din salarii; in mod normal, luna in care s-a efectuat plata abonamentului va fi luna in care se acorda deducerea.
  •  Aceasta suma de 400 euro nu se suporta din impozitul pe venit, ci reprezinta o alta deducere a persoanei fizice, luata in calcul cand se determina impozitul pe venit.

In ce priveste celelalte taxe si contributii obligatorii, pentru anul 2017, nu avem modificari semnificative, respectiv:
a) contributia individuala la pensii este in procent de 10,5%;
b) contributia individuala la asigurarile de somaj este in procent de 0,5%;
c) contributia individuala la asigurarile sociale de sanatate este in procent de 5,5%;
d) impozitul pe venitul din salarii este in procent de 16%.

Deducerea personala este reglementata de OMFP nr. 52/2016, iar pentru salariul brut de 2.500 lei, valoarea deducerii este de 100 lei. Incepand cu 01 februarie 2016, se revine la neplafonarea bazei de calcul a asigurarilor sociale.

Determinare salariu net:
Salariu brut = 2.500 lei
Contributia individuala la pensii = 2.500 lei x 10,5% = 263 lei
Contributia individuala la asigurarile de somaj = 2.500 lei x 0,5% = 13 lei
Contributia individuala la asigurarile sociale de sanatate = 2.500 lei x 5,5% = 138 lei
Total contributii individuale obligatorii = 263 lei + 13 lei + 138 lei = 414 lei.

Venit net = Salariul brut - contributii obligatorii = 2.500 lei - 414 lei = 2.086 lei.
Deducerile la venitul din salarii:
a) deducere personala = 100 lei, conform tabel OMFP nr. 52/2016;
b) deducere pentru abonamente medicale = 30 euro x 4,5 lei = 135 lei.
Total deduceri = 100 lei + 135 lei = 235 lei.

Baza de calcul impozit pe venitul din salarii = Venit net - total deduceri = 2.086 lei - 235 lei = 1.851 lei.
Impozit pe venitul din salarii = 1.851 lei x 16% = 296 lei.

Salariul net = Venit brut - contributii obligatorii - impozit pe venitul din salarii = 2.500 lei - 414 lei - 296 lei = 1.790 lei.

Nota: in stuatia noastra, salariul net creste cu suma de 22 lei, fata de cat ar fi fost in lipsa abonamentului medical. Acest articol restilizat va fi publicat in revista Prietenii Contabilitatii.
Publicat de la Niciun comentariu:

E prea mult, Gabriel Liiceanu et comp!

Autor: Serban Cionoff 29 Ian 2017 - 14:28
Citește și:


Prezent, mereu, la datorie atunci când marile evenimente i-au cerut-o, iată că și acum, în preajma mitingului programat pentru astăzi la orele 17 în Piața Universității, Gabriel Liiceanu dă un mesaj răspicat, de o înaltă ținută culturală, politică și morală. Atunci, în decembrie 1989, Gabriel Liiceanu lansa faimosul,,Apel către lichele’’. De data asta, el dă publicității un nou text incendiar:,,Marea sfidare. E prea mult!’’
 În realitate, fiind vorba despre o diatribă adresată liderilor PSD, în primul rând lui Liviu Dragnea. Pe care, cu o formulă care se vrea zdrobitoare dar nu este decât o mitocănie crasă, îl numește ,,domnule condamnat penal Liviu Dragnea’’. Diatribă a cărei concluzie este că acest partid reprezintă ,,axa răului’’și este singurul vinovat pentru tot ceea s-a întâmplat în România  în ultimii 27 de ani.
 Rămâne de datoria celor vizați să stabilească dacă trebuie și dacă vor  să răspundă acuzelor lui Gabriel Liiceanu, dar, întrucât constat că au și apărut comentarii care exprimă înflăcărata adeziune la cele scrise de domnia sa, socotesc a fi, în egală măsură, loc și pentru alte opinii care iau distanța cuvenită față de susținerile acestei marcante personalități a GDS. Mai corect spus, Grupul de Diversiuni Sorosiste!
Așadar:
-1) Gabriel Liiceanu are vorbe grele împotriva lui Ion Iliescu,  pe care îl acuză că a ctitorit partidul care astăzi este PSD, uitând (sau doar făcându-se că a uitat?!) că printre primele dovezi ale noului curs democratic în care se înscria România se numără și constituirea Grupului de Dialog Social, ca entitate a societății civile. Dovadă că noile autorități, fie ele și provizorii, ale puterii, între care, evident, se afla și Ion Iliescu, au recunoscut și au susținut  această primă entitate a societății civile constituind-o faptul că la acel moment de început GDS a fost onorat de Silviu Brucan, membru al CPUN. Ceea ce reprezenta și un gest de aprobare și de încurajare. Așa după cum , pentru mulți oameni de bună credință, prezența lui George Soros la festivitățile de ctitorire a GDS era un alt semnal , și el frumos și încurajator, de susținere, venit, de data asta, din partea Statelor Unite- care, la acea vreme , nu erau încă ,,Licuriciul cel Mare’’!- a primilor pași ai țării noastre pe cale dezvoltării democratice.  Ceea ce, însă, cei mai mulți dintre noi nu știam era adevărul despre intențiile magnatului american, pe care, cu o mare doză de bună credință (dacă nu chiar de naivitate) îl consideram un filantrop generos și altruist din speța Unchiului Sam.
- 2) Aș fi foarte interesat să cunosc opinia lui Gabriel Liiceanu despre modul în care a evoluat- mulți spun că a involuat !- GDS, care, dintr-o entitate reprezentativă a elitelor intelectualității românești, a ajuns acum doar un cerc închis, cu violente puseuri resentimentare, care, preluând exemplul euro-pârâcioasei Monica Macovei, merge cu jalba în proțap pe la anumite foruri europene, așa după cum, odinioară, se mergea, tot cu jalba în proțap, la Înalta Poartă. Cât despre maniera în care corifeii de ultimă oră ai GDS înțeleg să practice dialogul social rămâne de discutat dacă și în ce măsură interzicerea accesului reporterilor postului Antena 3 la o manifestare care îl avea ca invitat pe Dacian Cioloș, la acea vreme, premierul în exercițiu al României, poate fi considerată un etalon în materie de toleranță, transparență și deschidere…
-3) Tot pentru Ion Iliescu pentru care Gabriel Liiceanu nu are, acum, decât o nedisimulată aversiune, este cel care a aprobat decizia lui Andrei Pleșu, ministrul culturii în guvernul provizoriu, prin care Gabriel Liiceanu era numit director la nou înființata editură ,,Humanitas’’. Editură care, nu se spune pe atunci, prelua patrimoniul fostei Edituri Politice. În realitate, editura nou înființată nu prelua, în mod direct, zestrea fostei edituri a CC al PCR, ci, printr-un flagrant abuz, capitalul material și bănesc al Editurii ,,Nicolae Bălcescu’’, pe care salariații Editurii Politice au decis să o înființeze imediat după 22 decembrie 1989.
- 4) A propos de același subiect ,cam incomod, recunosc, pentru Gabriel Liiceanu et comp, poate ne spune, măcar de data asta, domnia sa unde se află și care mai este soarta arhivei fostei Edituri Politice? Pun această întrebare, încurajat de sintagma ,,gestionarea memoriei comunismului în perioada post-comunismului’’, lansată în revista ,,22’’, oficios al GDS. Pun întrebarea, dar opresc, deocamdată, aici discuția pe acest subiect, deși sunt foarte curios să aflăm ceva mai multe despre care ar fi fost profilul și cine urma să fie coordonatorul colecției,,Cogito’’, prevăzută în planul editorial pentru anul 1990 al fostei Edituri Politice?
-5) Gabriel Liiceanu declară, sub proprie semnătură, că nu mai vrea să ducă ,,o viață dictată de pegra politică a țării’’, enumerând și câteva persoane pe care, evident, domnia sa le include în categoria ,,nominaodiosa’’. Nu intru în detalii, dar țin să îi precizez că, poate nu chiar în mod întâmplător, dosarul Liei Olguța Vasilescu (pe care domnia sa o vrea trecută la index), tocmai a fost retrimis la DNA pentru refacerea anchetei. După aceea, l-aș mai întreba dacă a simțit aceeași voință de igienă morală și politică l-a călăuzit și atunci când  președintele Traian Băsescu trimitea un elicopter ca să îl aducă la discuții, undeva la mare, pe el și pe alți lideri marcanți ai GDS-ului? Traian Băsescu fiind una și aceeași persoană cu cel despre care Gabriel Liiceanu avea să scrie-evident după ce respectivul părăsise Palatul din Dealul Cotrocenilor-, în acești termeni:,,Odată ajuns jos, la picioarele scenei, Traian Băsescu a redevenit  ceea ce pesemne fusese  înainte de a începe urcușul: un contorsionist’’. Când a fost, totuși, sincer Gabriel Liiceanu, atunci sau acum?
-6) Vroind să dea o lovitură decisivă adversarilor, de fapt dușmanilor săi jurați, Gabriel Liiceanu aruncă pe piață întrebarea nimicitoare: ,,Nu vedeți că de o lună, după ce au intrat la guvernare nu sunt în stare să facă un buget credibil țării?’’ Întrebare la care sigurul răspuns corect și cinstit nu poate fi decât acela că nu guvernul și premierul Sorin Grindeanu , dimpreună cu PSD-ul și cu Liviu Dragnea, sunt cei care au creat și întrețin acest periculos impas pe tema bugetului, ci numai președintele Klaus Iohannis și ambițiile sale. Președinte în a cărui barcă au și sărit , se vede treaba, Gabriel Liiceanu și sorosisto-gedesiștii.  Care este, atunci, adevărul: Gabriel Liiceanu vrea să ne înșele?–și asta este grav sau Gabriel Liiceanu se înșeală sau a fost el însuși înșelat?- iar asta este și mai grav!
- 7) Undeva către finalul diatribei sale, Gabriel Liiceanu își ia o măsură de precauție, scriind:,,Mă tem că ne batem degeaba câtă vreme mai mult de jumătate a României stă pe perfuziile cu otravă administrate  zilnic de Antena 3 și RTV’’. Trec peste amănuntul (dacă numai un amănunt poate fi considera?...) că și scrierea domniei sale este tot ,,o perfuzie cu otravă’’, pentru a-l întreba direct dacă acest procent nu îi spune nimic despre cota de credibilitate publică a mesajelor sale și ale co-militanților gedesiști? Cotă de credibilitate care este dată de impactul devastator pe care l-au avut și, din păcate îl mai au, asupra traiului marii majorități a românilor, autocratismul cu care și-a exercitat mandatul prezidențial Traian Băsescu. Autocratism pe care, după cum se vede treaba, l-a preluat și îl continuă Klaus Iohannis.
- 8) Două vorbe aș mai avea de adăugat despre limbajul eminamente elevat  pe care îl folosește Gabriel Liiceanu atunci când se adresează lui Liviu Dragnea, care nu este doar președintele PSD ci și președintele Camerei Deputaților și căruia i se adresează: ,,domnule condamnat penal’’. Mai mult, vroind  să fie vitriolant și neiertător până la capăt, acuzatorul public de certă descendență stalinistă propune să fie inclus în nomenclatorul profesiunilor sintagma ,,condamnat(ă)/ inculpat(ă) penal’’. Pe bună dreptate, ne-a putem întreba ce formulă de adresare ar putea să folosească, la rândul său, Liviu Dragnea? Fără a avea pretenția de a da răspunsul în locul celui direct vizat, îmi permit să sugerez o recitire a faimosului ,,Apel către lichele’’cu care, în acel fierbinte decembrie 1989, Gabriel Liiceanu și-a făcut debutul pe scena politică și social-civică, după care, firește, fiecare este liber să decidă.
 În ceea ce mă privește , ca simplu cititor sau, dacă vreți, ca ,,spectator angajat’’(așa cum am încercat să deprind lecția genială a lui Raymond Aron), nu mai am de spus decât atât: E prea mult, Gabriel Liiceanu et comp!
Citeşte mai multe despre:   Gabriel Liiceanu
Publicat de la Niciun comentariu:
Abonați-vă la: Postări (Atom)