Enormitatea situației a fost prea bine explicata de Florin Negruțiu în editorialul Profesori care se prostituează (aici): “În chestiunea deținuților care scriu „lucrări științifice” pentru a-și scurta pedeapsa, […] mulți dintre ei analfabeți învederați care se exprimă prin scuipați și emoticoane, sigur că este de teatrul absurdului ca niște condamnați penal pentru furt din banul public să producă într-un timp record „analize” cu morgă științifică despre legislație și Justiție. Noul val al scriitorimii române nu face în pușcărie altceva decât făcea în libertate: caută portițe de scăpare în legi special construite anapoda”.
Doamna ministru se opune situației descrise de Negruțiu, o are în vedere, o are pe agendă și va face ceva pentru a o îndrepta. Asta e bine. Cum va face însă nu este bine, în sensul că nu este eficient și nu este suficient de repede. Mai multe voci din societatea civilă i-au cerut o ordonanță de urgență pentru tăierea rapidă din rădăcină a posibilității ca infractorii să se folosească de acestă portiță legislativă care le scurtează pedeapsa. Deci idea este să eliminăm rapid portița legislativă care face ca actul de justiție (care include și componenta punitivă) să nu fie dus până la capat. Și nu cred că astfel știința va fi văduvită de contribuția unor infractori care publică astăzi mai mult decât institutele noastre de cercetare.
Doamna ministru a făcut un apel la înțelegerea noastră explicându-ne că ordonanțele de urgență trebuie ținute pentru urgențe și că nu trebuie să continuăm practica ordonanțelor de urgență, așa cum au făcut toate guvernele anterioare. Cu alte cuvinte doamna ministu este de acord pe fondul chestiunii cu noi, dar preferă ca lucrurile să fie rezolvate acolo unde de drept ar trebui rezolvate, în Parlament. Problema este că noi știm că acolo nu vor fi rezolvate. Acesta este parlamentul cu cel mai mic grad de încredere din istorie, de când se măsoară încrederea în Parlament, acesta este parlamentul căruia i se mai spune și Parlamentul Penalilor. Iar acestui parlament i se termină mandatul anul acesta, atunci când se termină și mandatul guvernului Cioloș. Din punctul meu de vedere nu putem să avem astfel de așteptări de la acest parlament.
Întâmplare face ca tot doamna ministru (care, subliniez, are meritul că s-a autosesizat și a insistat pe chestiune) să ne fi dat argumentul urgenței care să motiveze emiterea unei astfel de ordonanțe. Ne-a citat o statistică interesantă din care reiese că “din 2007 până în 2010 am avut o lucrare pe an. În 2011 sunt trei lucrări, în 2012 șase, în 2013 sunt 11 lucrări, în 2014 sunt 69 și în 2015 se atinge un vârf – 331 de lucrări științifice.”
Din punctul meu de vedere numărul de cărți publicate de deținuți se corelează cu vârful de activitate al DNA. Dacă cineva ar face o cercetare cred că ar releva cu ușurință și cauzalitatea, nu doar corelația. Se vede cu ochiul liber raționamentul descris de Negruțiu: tertipuri găsite de oameni corupți pentru a-și scurta pedeapsa.
Și așa ajungem la urgență. Caracterul de urgență al unei situații este dat și de amploarea unui fenomen și de importanța acestuia. În acest moment imaginea sistemului de justiție, în întregul său, are de suferit și oamenii simt că nu se face dreptate până la capăt. Cum încrederea în justiție este esențială într-un stat de drept, fenomenul care subminează această încredere trebuie stopat. De urgență! Mai mult, m-aș mira ca acst aspect să nu apară și în următorul raport MCV.
Guvernul Cioloș nu are mult timp la dispoziție, toată lumea vorbește despre acest lucru și despre multele sale urgențe și nevoia de prioritizare corectă. Dar Guvernul de tehnocrați nu a fost adus pe valul protestelor populare doar pentru a guverna tehnic corect, pentru a mai pune o piuliță colo, să mai strângă un șurub dincolo. Evident și la asta ne aștemptăm dar Guvernul Cioloș, sprijinit de Președintele Johannis (ambii cu legitimitate și în stradă și în proteste) trebuie să-și asume gesturi simbolice care poate n-ar fi pe placul PSD și PNL. Ne datorează asta nouă. Acesta ar fi un puternic gest simbolic. Dar asta doar dacă sunteți de acord cu raționamentul cum că încrederea în justiție a devenit astăzi, acum, în acest moment o urgență.
Guvernele de tehnocrați, venite la sfârșit de ciclu electoral, au câteva posibile ieșiri de la guvernare, dat fiind că nu sunt legitimate direct prin alegeri. Cineva tot va trebui să capitalizeze electoral activitatea lor. (1) Guvernează ca și cum nu ar fi ziua de mâine, asumându-și orice risc politic (inclusiv acela de a fi demise), așa cum spunea mai ieri Dan Tapalagă; (2) Capitalizează în interes propriu guvernarea urmând să deconteze spijinul popular câștigat într-o mișcare politică proprie; (3) Se topesc într-unul dintre partidele politice existente cu intenția de a le revigora; (4) Guvernează cuminte, pun o șăibă aici, strâng un șurub dincolo, asigurând o tranziție lină către următoare guvernare.
În orișicare dintre primele trei variante nu înțeleg ce ar opri Guvernul Cioloș să atace de urgență acest subiect cu mare potențial electoral. Punctul patru este cel mai problematic, așa cum se vede dinspre mine, pentru că nu propune și nu asumă schimbare reală. Este vorba de acea schimbare curajoasă pe care o așteptăm cu toții.
Doamna Raluca Prună spunea spre sfârșitul emisiunii că una dintre țintele personale ale domeniei sale este să producă schimbări ireversibile în justiție, să seteze sistemul pe baze solide și juste. Ireversibil. Dar nu va reuși acest lucru fără gesturi curajoase pe care trebuie să le facă rapid pentru că fereastra de oportunitate este într-adevăr scurtă.
Ai informatii despre tema de mai sus? Poti
contribui la o mai buna intelegere a subiectului? Scrie articolul tau si
trimite-l la editor[at]contributors.ro
Citeste mai multe despre: carti scrise de detinuti, guvernul Ciolos, justitie, Raluca Pruna
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu