Despre Bach cu pianistul Murray Perahia şi alte cadouri de Crăciun - Discul de muzică clasică al anului 2016

Nu ştiu dacă există o perioadă mai potrivită pentru ascultarea muzicii lui Bach, decât înainte de Crăciun: în iureşul cadourilor, meselor, nervilor, traficului infernal din marile oraşe, lucrările lui Bach aduc acea stare de linişte sufletească cu care ar trebui să întâmpinăm, de fapt, Naşterea Domnului.

Mozart este cel mai vândut compozitor al anului 2016, din toate genurile muzicale, inclusiv pop-rock. Nu sunt puţine însă nici discurile cu muzică de Bach care au apărut anul acesta: şi unul dintre cele mai importante cred că este cel semnat de Murray Perahia pentru casa Deutsche Grammophon: integrala Suitelor franceze.

Murray Perahia, care va împlini anul viitor 70 ani, este recunoscut drept unul dintre cei mai importanţi pianişti ai timpurilor noastre; din fericire, a putut fi ascultat şi în România, la Festivalul Enescu pe care l-a vizitat de trei ori, ultima dată, în 2015.

Relaţia dintre Murray Perahia şi Bach este una cu totul specială: nu doar că Perahia a înregistrat şi cântat multe lucrări de Bach de-a lungul carierei sale, dar a şi studiat îndelung partiturile cantorului de la Leipzig, în perioada când, având o infecţie la o mână, nu putea să cânte la pian. Murray Perahia este deţinătorul unui premiu Grammy pentru un disc cu muzică de Bach, pe care se regăsesc Suitele engleze. Suitele franceze nu le-a înregistrat însă niciodată până la acest disc apărut pe 7 octombrie 2016, cu care Perahia inaugurează noua sa colaborare cu casa de discuri Deutsche Grammophon. Da, Perahia a avut curajul unei premiere în viaţa sa, la aproape 70 ani: aceea de a schimba casa de discuri cu care lucrează şi de a alege alta, aceasta după ce timp de 43 ani a colaborat exclusiv cu casa Sony.

Perahia nu este însă singurul pianist care a avut curajul acestei alegeri la o vârstă la care alţii aleg să se retragă: şi mentorul său, Vladimir Horowitz, a făcut-o, cu rezultate foarte bune. Iar Murray Perahia are deja certitudinea că alegerea sa a fost una bună: criticii internaţionali au apreciat la superlativ noul album cu Suitele franceze, considerându-l un reper în interpretarea acestui repertoriu despre care Perahia că reprezintă un "Bach de cel mai înalt nivel".

În 90 minute de muzică gravate pe un dublu CD, Murray Perahia face dovada unei măiestrii rezervate celor puţini aleşi: naturaleţe, eleganţă, fineţe, logică a construcţiei muzicale; şi, în plus, o atitudine pe care o simţi umilă a pianistului în faţa unei partituri care aparţine, indubitabil, unui geniu.

Este cu siguranţă un album care îndeamnă la reflecţie şi curăţenie interioară; poate fi ascultat în integralitate aici.

****

Gustavo Dudamel şi Tablourile sale dintr-o expoziţie

Are 35 ani, şi numele său este sinonim cu succesul: venezueleanul Gustavo Dudamel desfăşoară de 12 ani o carieră la cel mai înalt nivel. A rămas dirijorul principal al orchestrei de unde a plecat, Orchestra Simon Bolivar din Venezuela, dar este şi directorul muzical al Filarmonicii din Los Angeles şi colaborator al celor mai importante orchestre europene.

Gustavo Dudamel este dirijorul ales pentru Concertul de Anul Nou de la Viena 2017 susţinut de Orchestra Filarmonicii vieneze, cel mai mediatizat eveniment din lumea muzicii clasice, la nivel mondial. Este o dublă premieră: şi pentru Dudamel, care nu a mai dirijat niciodată acest concert de Anul Nou, şi pentru orchestră, care nu a mai avut niciodată un dirijor atât de tânăr la pupitrul concertelor de Anul Nou care au o istorie de 75 de ani.

Alegerea nu cred că a fost prea greu de făcut: în ultimii ani, Dudamel a realizat numeroase proiecte cu Filarmonica vieneză, unul dintre ele fiind legat de un disc lansat pe 2 decembrie 2016. Este albumul cu care Dudamel a ales să sărbătorească 10 ani de colaborare cu casa Deutsche Grammophon (nu mai puţin de 51 de titluri, CD-uri şi DVD-uri, au fost semnate de Dudamel în această perioadă).

Un album care are în centru Suita Tablouri dintr-o expoziţie de Modest Musorgski, în orchestraţia lui Maurice Ravel, un album cu o poveste adiacentă: este cunoscut interesul lui Dudamel de a promova muzica clasică în rândul tinerilor. Pe parcursul primăverii şi verii 2016, el s-a implicat la Viena în proiectul Superar, o replică la Viena a proiectului El Sistema dezvoltat în Venezuela, ceea ce înseamnă educaţie muzicală pentru tineri veniţi din zone sociale defavorizate. Copiii au cântat alături de membrii Filarmonicii vieneze şi de Gustavo Dudamel, au fost la concerte şi au făcut fotografii, acestea din urmă, incluse în bookletul CD-ului apărut pe 2 decembrie 2016.

Dudamel explică alegerea Tablourilor dintr-o expoziţie pentru acest disc tocmai prin faptul că această suită este una dintre cele mai cunoscute şi expresive lucrări din repertoriul muzicii culte, substratul programatic contribuind mult la posibilitatea publicului de a înţelege mai uşor mesajul muzicii. Alături de Tablourile dintr-o expoziţie, pe disc regăsim şi un vals din muzica baletului Lacul lebedelor şi poemul simfonic O noapte pe muntele pleşuv de Modest Musorgski, din nou o lucrare programatică, şi ea printre opusurile care se bucură de mare notorietate.

Gustavo Dudamel este un dirijor carismatic care s-a impus prin energia şi prospeţimea versiunilor propuse (în paranteză fie spus, unul dintre rolurile principale din serialul "Mozart in the jungle" a fost inspirat chiar de personalitatea lui Dudamel). Aşa cum sesiza şi un cronicar austriac, în interpretarea de pe discul lansat pe 2 decembrie 2016, Dudamel a adăugat şi maturitate în cocktailul calităţilor sale dirijorale. Efectul: îl vom urmări pe parcursul anului 2017, când Dudamel apare în turnee alături de Orchestra Filarmonicii din Viena şi Filarmonica din Berlin, adică două dintre cele mai importante orchestre ale lumii.

Discul lui Gustavo Dudamel poate fi ascultat aici.