Extraordinarul Daniel Barenboim - Discul de muzică clasică al anului 2016

Din fericire, am avut ocazia să-l vedem de mai multe ori la Bucureşti pe extraordinarul pianist şi dirijor Daniel Barenboim; la 73 ani, Daniel Barenboim pare neobosit şi veşnic tânăr - proiectele sunt multe şi împlinirile pe măsură. Pe 11 martie 2016, sub semnătura lui Daniel Barenboim au apărut două discuri. Pe primul dintre ele evoluează ca pianist, pe al doilea ca dirijor.

Live from Buenos Aires

Nu doar un celebru nume de pianist găsim pe discul "Live from Buenos Aires", ci două: Daniel Barenboim apare alături de prietena sa, Martha Argerich, de care-l leagă multe puncte comune - sunt practic de aceeaşi vârstă (Martha Argerich are 74 ani), s-au născut amândoi în Argentina, la Buenos Aires, au debutat amândoi foarte devreme, la vârsta copilăriei, au dezvoltat amândoi cariere impresionante muzicale şi sunt implicaţi amândoi şi în proiecte sociale şi umanitare. Apropo de proiecte deosebite, să marcăm şi faptul că la Concursul Enescu de anul acesta, un tânăr violonist are şansa de a câştiga o bursă constând în posibilitatea de a studia la Academia Barenboim-Said de la Berlin.

Personal, am participat la concertul susţinut în 2013 de Daniel Barenboim şi Radu Lupu în deschiderea Festivalului Enescu - şi am putut vedea pe viu rodul excepţional al colaborării dintre doi artişti de foarte mare calibru, cu temperamente însă sensibil diferite. De aceea, pot să-mi imaginez entuziasmul trezit în vara lui 2015, la Buenos Aires, de recitalul la două piane susţinut de Daniel Barenboim şi Martha Argerich, personalităţi cu temperamente asemănătoare, cu o istorie comună; şi în înregistrare se simte comunicarea extraordinară dintre cei doi, colaborarea empatică ce conduce la un rezultat artistic absolut excepţional.

Programul prezentat în 2015 de Barenboim şi Argerich la Teatrul Colon din Buenos Aires a inclus trei lucrări interpretate în versiunea pentru două piane: Studiile op.56  în formă canonică de Robert Schumann, Suita "În alb şi negru" de Claude Debussy şi Sonata pentru două piane şi percuţie de Bela Bartok, aceasta din urmă prezentată alături de doi muzicieni din Orchestra West Eastern Divan înfiinţată de Daniel Barenboim. Un program dificil, dens, prezentat rar pe scenele de concert şi de aceea, cu atât mai interesant; apreciez că momentul de climax al recitalului a fost interpretarea Sonatei de Bela Bartok, o lucrare inovativă din 1937 în care regăsim o tratare a pianului însuşi ca instrument de percuţie, capabil, însă să producă emoţie...

Acest album este al doilea apărut la casa Deutsche Grammophon, cu Daniel Barenboim şi Martha Argerich în recitaluri live la două piane - primul a fost lansat în 2014, şi cuprindea lucrări de Mozart, Schubert şi Stravinski. Şi sper că vor mai urma şi altele...

Discul apărut pe 11 martie 2016 semnat de Martha Argerich şi Daniel Barenboim poate fi ascultat oricând pe site-ul campaniei Votează discul de muzică clasică al anului 2016.

Elgar cu Daniel Barenboim dirijor

Tot pe 11 martie 2016 a fost lansat de casa Decca un disc semnat,  de data aceasta, de dirijorul Daniel Barenboim; este continuarea unui proiect început tot în 2014, acela de a înregistra simfoniile lui Edward Elgar alături de Capela de Stat din Berlin, unde Barenboim este director din 1992 şi dirijor pe viaţă din 2000. Capela de Stat din Berlin este una dintre cele mai vechi orchestre ale Europei, cu o istorie de 450 ani; funcţionează ca orchestră a Operei Germane din Berlin, însă susţine anual şi un număr important de concerte simfonice. De altfel, am putut asculta această orchestră şi la Bucureşti, ultima dată, în 2013; concertul despre care am amintit în debutul articolului, cu Daniel Barenboim şi Radu Lupu, a fost susţinut atunci tocmai alături de Capela de Stat din Berlin.

În tinereţea sa, Daniel Barenboim a studiat dirijatul, printre alţii, şi cu reputatul Sir John Barbirolli, un foarte bun cunoscător şi promotor al lucrărilor lui Edward Elgar, unul dintre cei mai cunoscuţi compozitori britanici ai tuturor timpurilor şi un nume important al componisticii de la sfârşitul secolului al XIX-lea şi începutul secolului XX. În Londra acelui timp, Edward Elgar a fost o veritabilă vedetă: la premiera primei lui simfonii, aplauzele nu mai conteneau - şi nu doar la final, aşa cum era de aşteptat, ci chiar după partea a treia, cea lentă.

În urmă cu 40 ani, Barenboim a mai înregistrat cele două simfonii de Elgar; iată că revine cu o nouă viziune acum, încărcată de experienţa importantă acumulată în această lungă perioadă de timp. Astăzi Daniel Barenboim este unul dintre cei mai influenţi şi importanţi muzicieni ai timpurilor noastre, o personalitate în adevăratul sens al cuvântului.

Simfonia I de Elgar, aşa cum poate fi ascultată pe albumul lansat pe 11 martie 2016, cu înregistrări realizate în timpul unor concerte live în sala Filarmonicii din Berlin, sună majestuos, matur, cu linii clar individualizate. Este o construcţie potrivită pentru o simfonie a cărei primă audiţie a avut loc în 1908 şi care portretizează foarte bine spiritul britanic al acelui timp.

În 2014, tot sub semnătura lui Daniel Barenboim şi a Capelei de Stat din Berlin a apărut şi Simfonia a II-a de Edward Elgar, disc care a primit numeroase premii, ceea ce nu mă îndoiesc că va dobândi şi actualul disc, cu Simfonia I. În 2013, Simfonia a II-a de Elgar a răsunat în interpretarea Capelei de stat din Berlin, condusă de Daniel Barenboim, în deschiderea Festivalului Enescu.

Simfonia I de Elgar poate fi ascultată oricând pe site-ul campaniei Votează discul de muzică clasică al anului 2016.