Interviu cu Ioana Moldovanu: „Νu poți ajunge în vârf dacă nu crezi că poți face asta”

By Echipa SuperBlog On 29 februarie 2016 · 1 Comment

Pasionată de scris și de fizică în egală măsură, autoarea blogului ioanaspune.ro va împlini curând doi ani de blogging. Înainte însă de a se exprima în spațiul virtual, a scris epistole zilnic, timp de 25 de ani. Are la activ trei participări în competiția noastră, iar în SuperBlog 2015 s-a clasat pe locul al treilea, menționând despre parcursul său: „nu am prevăzut că va fi atât de greu, dar nici nu mi-am imaginat că va fi atât de frumos”. Doamnelor și domnilor, Ioana Moldovanu!

1. Te invităm să te prezinți. Cine este Ioana Moldovanu, online și offline?
Nu știu ce-aș putea spune despre mine însămi astfel încât să sune interesant pentru cineva. Sunt ardeleancă get beget, dar iubesc Bucureștiul, orașul în care se fac și desfac toate. Am lucrat 20 de ani într-o bancă iar momentul în care am reușit să mă desprind de acel sistem îl consider, deși poate părea ciudat, o mare realizare și punctul în care am început o nouă viață. Cu toate astea, nu am regrete și cred că tot ce se întâmplă pe lumea asta se întâmplă cu un anumit scop. Am o familie frumoasă, deși momentan suntem împrăștiați în toate colțurile lumii, dar viața mi-a demonstrat că nimic nu e veșnic și știu că, la un moment dat, ne vom reuni cu toții. Îmi place să cred despre mine că am o minte deschisă, accept tot ce este nou cu ușurință, urăsc prejudecățile și nu mă omor după tradiții.

2. Când și cum ai creat blogul ioanaspune.ro și de ce ai îmbrățișat această pasiune, bloggingul?
Blogul meu va împlini în curând doi ani de existență și l-am creat atunci când mi-am dat seama că există oameni cărora le place cum scriu. Participasem la câteva concursuri pe alte bloguri, concursuri la care câștigătorul era desemnat nu prin tragere la sorți, ci prin votarea sau desemnarea directă a celui mai bun comentariu și am câștigat de vreo 4-5 ori consecutiv. Mi-aduc aminte că, la un concurs organizat de o editură, trebuia să descriem în doar 10 cuvinte anul care trecuse și așteptările pentru anul următor, la un alt concurs, organizat de un producător de cosmetice, trebuia să scriem o scrisoare de dragoste și tot soiul de alte concursuri de acest gen. Recunosc că acest lucru mi-a adus o oarecare satisfacție și atunci mi-am spus că merită să încerc să am și eu blogul meu. O zi întreagă m-am chinuit să public primul articol pe Blogspot, dar nu am reușit din motive tehnice și era cât pe ce să mă las păgubașă spunându-mi că probabil acesta e un semn, când, la ora 00:00 a zilei de 18 mai 2014, am reușit, în sfârșit, să intru pe aceeași lungime de undă cu butonul ”publică” . De atunci scriu constant un articol la 2-3 zile.

3. Numeri deja trei participări în competiția noastră. De ce te-ai înscris în SuperBlog? Ce ți-ai propus inițial și în ce măsură ai reușit să-ți atingi obiectivul?
De fiecare dată m-am înscris ca să câștig și sunt convinsă că aceasta a fost mentalitatea tuturor celor care au fost premiați de-a lungul timpului. Nu ai cum să ajungi în vârf dacă nu crezi că poți face acest lucru și, cu toate că încă nu mi-am atins obiectivul, sunt foarte mândră de mine și de parcursul pe care l-am avut. Nu am prevăzut că va fi atât de greu, dar nici nu mi-am imaginat că va fi atât de frumos.

4. În interviul acordat la RadioLynx la finalul SuperBlog 2015 ne spuneai că, în cadrul competiției, ai avut niște trăiri foarte puternice, de bucurie sau de dezamăgire, în funcție de rezultatele obținute. Ce rol joacă această atmosferă antrenantă: consideri că stimulează creativitatea sau, dimpotrivă, inhibă evoluția în cadrul competiției?
Atmosfera competiției este mai mult decât ”antrenantă”, aș spune că este un fel de baie de adrenalină. Pe mine trăirile puternice mă fac să-mi doresc să merg mai departe și în special notele mici mă ambiționează enorm să arăt că pot mai mult și că totul a fost doar o greșeală. Sigur că prima senzație este de frustrare și dezamăgire, dar, într-o astfel de situație, eu nu ripostez prin abdicare. Adică să-mi iau jucăriile, să plec și să-i las pe toți acolo cu distracția și discuțiile nesfârșite fără ca cineva sa-mi simtă lipsa. Ce rost ar avea să ies din scenă ca o regină jignită făcându-mi iluzii că i-ar păsa cuiva? Odată intrată în joc, merg până la capăt.

5. „De câte ori mi-am schimbat stilul, am primit note mici”, ne mai ziceai în același interviu. Într-o lume în care mulți caută modele și „rețete” de urmat, ce rol crezi că joacă autenticitatea?
Autenticitatea este una dintre componentele principale ale succesului unui blog și sunt în continuare ferm convinsă de acest lucru. Totuși, aici este vorba despre o competiție în care trebuie să dai dovada de flexibilitate pentru a te adapta cerințelor probei, iar dacă juriul îți cere să fii pragmatic, nu prea ai șanse de succes cu povești emoționale și imagini metaforice. Sau invers. Dacă se cer Șeherezade, arome și arabescuri, descrierile tehnice nu au sorți de izbândă.

6. Ce condiții crezi că trebuie îndeplinite pentru a aspira la un loc pe podium, în competiția noastră? Ce le recomanzi bloggerilor aflați la prima participare?
Corectitudinea gramaticală a textelor, imaginația, cursivitatea, parcursul logic, pozele care însoțesc articolul, aranjarea în pagină, mesajul transmis, toate acestea sunt necesare pentru un loc bun în clasament, dar, ca întotdeauna, este nevoie și de un pic de noroc pentru a ajunge pe podium. Un punct sau două diferență dintr-un total de 1500 nu înseamnă nicidecum că un blogger a fost mai bun decât cel aflat imediat după el, înseamnă doar că aștrii i-au surâs mai tare

7. Ce probă ai propune participanților dacă ai fi juriu în SuperBlog și cum ai proceda la evaluarea articolelor? Ce sugestii ai pentru sponsori și pentru juriu, în general?
Dacă aș fi în juriu, aș propune o temă din realitatea înconjurătoare, legată de politică, sport, social, monden, finanțe… orice domeniu, dar, comentând evenimentul, bloggerii să vină cu soluții argumentate de rezolvare a situației sau de aplanare a conflictului, în functie de caz. De exemplu, criza refugiaților sau problema câinilor fără stăpân sau defrișările necontrolate sunt teme care ar genera ample motive de dezbatere. Iar articolele le-aș evalua în funcție de viabilitatea, ingeniozitatea și posibilitatea de aplicare în practică a soluțiilor găsite.
Nu cred că am sugestii pentru sponsori, dar mi-aș dori ca juriul să citească articolele cu mai mare atenție și să departajeze concurenții astfel încât să nu mai existe situații în care 99% dintre ei să aibă același punctaj. Asta denotă indiferență față de munca depusă de bloggeri și este un motiv de frustrare, chiar dacă acel punctaj înseamnă 90 de puncte pentru tot poporul participant.

8. La care probă ți-a fost cel mai drag să scrii și/sau ai fost cel mai mulțumită de articolul tău? Dar reversul? În general, ce ți-a plăcut şi ce ai schimba?
Îmi place să scriu despre orice are legătură cu experiențele mele de viață, despre impresiile proprii și despre ceea ce am văzut cu ochii mei. În schimb, mi-e foarte greu să scriu ficțiune și să inventez povești, deci nu cred ca as putea fi vreodată un scriitor adevărat. Sau poate că da, dar cu mari eforturi. De aceea cele mai grele probe mi s-au parut întotdeauna cele în care trebuia să spunem o poveste sau, mai rău, să scriem un scurt scenariu de teatru Proba propusă de MarketOnline, la care trebuia să creăm un dialog între componentele unui PC, mi s-a părut terifiantă. Ca să scriu 500 de cuvinte m-am chinuit o săptămână și mi-am agasat toți prietenii rugându-i să-mi dea idei.
Nu am articole de care să fiu pe deplin mulțumită și despre care să spun că nu aș schimba nimic. Din când în când mă uit pe statisticile blogului și văd că cele mai citite articole sunt unele la care nu mă așteptam deloc iar acest lucru mă intrigă și, drept urmare, merg pe mâna majorității, că doar nu scriu pentru mine, ci pentru cititori.

9. Pe blogul tău am citit și câteva texte semnate de tatăl tău („Pavel, copil fără înger„, „Nu trage, tată!”) și este ușor să intuim de la cine moștenești înclinația literară. Când ai scris primul tău text și în ce măsură te-a îndrumat familia în acest sens? Ai vreunul preferat?
Părinții mei au fost profesori, tata a predat limba română iar mama, franceza; deci, ambii au avut înclinații umaniste, dar nu știu ca ei să fi scris vreodată până acum, de curând, deși amândoi sunt înzestrați cu harul povestirii. Tata a început să scrie abia după ce a ieșit la pensie, pe la 70 de ani. Până să am acest blog, eu nu am scris decât scrisori, dar am făcut asta cu mare sârguință. Eram prin clasa a doua când mi-am dat seama că mi se potrivește stilul epistolar Până la apariția Internetului (deci, mai bine de 25 de ani) am scris, fără să exagerez niciun pic, cel puțin o scrisoare pe zi. Aveam prieteni în toată țara și le scriam tuturor iar cu cei mai mulți am corespondat ani la rând. Am și acum sute de scrisori primite pe care le păstrez cu sfințenie și, din când în când, le recitesc cu mare drag.

10. Cum trebuie să fie, în opinia ta, un text reușit? Ai reperat, printre contracandidaţi, vreunul sau mai mulți bloggeri pe care îl/îi recitești cu plăcere și după finalizarea competiției?
Pentru mine, un text reușit este cel care îmi place mie După cum s-a observat de-a lungul concursului, juriile au avut de multe ori opinii total diferite față de cele ale concurenților, așa că îmi este imposibil să spun ce înseamnă un text reușit. Sigur că am întâlnit bloggeri pe care îi citesc cu plăcere de când i-am descoperit și al căror stil îmi place foarte mult. Îi admir în mod special pe cei care au un stil total diferit de al meu, pe cei care creează crâmpeie de roman, adică exact ceea ce eu nu știu să fac, și, de asemenea, citesc cu mare plăcere poeziile scrise de unii dintre ei. Dacă aș avea suficient timp, aș citi tot ce scrie fiecare superblogger pentru că în fiecare găsești ceva frumos sau interesant, eu recunosc că nu m-am tras deoparte nici când a fost vorba de controversatul Gigiel (parcă așa îl chema), cel care scria articole la limita vulgarității. Dar mie mi s-a părut comic.

11. Pe blogul tău scrii așa: „Îmi plac cărțile, călătoriile, pisicile, cosmeticele, conversațiile cu persoane dragi, parfumurile, pădurile, marea, cățeii, vara, pantofii, poeziile, căpșunile… Nu neapărat în această ordine.” Ne poți dezvălui și alte dintre pasiunile tale?
Văd că am omis să spun că îmi place să scriu dar asta cred că este evident. Și ce îmi mai place să fac și nu am menționat în descrierea de pe blog este faptul că ador să merg la balet.

12. O calitate pe care te bucuri că o ai sau ți-ar fi plăcut să o ai este…
Mă bucur că Dumnezeu m-a înzestrat cu inteligență iar acest lucru m-a ajutat să realizez anumite lucruri mult mai ușor decât alții care au fost nevoiți să muncească din greu.

13. Te rugăm să ne dezvălui trei lucruri mai puțin cunoscute despre tine.
Am făcut 8 ani de pian și tot nu știu să cânt, la școală materia mea preferată a fost fizică și, drept urmare, mi-ar fi plăcut să fiu profesoară de fizică iar al treilea… nu m-am spovedit niciodată și nici nu cred că o s-o fac vreodată.

14. Ce planuri are Ioana Moldovanu (în blogging și nu numai)?
Planuri pe termen lung nu îmi fac pentru că viața mi-a dovedit că e mult mai ușor și mai amuzant să te lași purtat de vânt, dar mi-ar plăcea tare mult să pot trăi din scris.