marți, 1 martie 2016

Pe marginea prapastiei

Institutional si politic, Romania joaca iarasi la limita. Ne indreptam in mare viteza catre un dezastru greu de evitat in ultima clipa asa cum s-a intamplat in ultimii ani, cand un miracol ne-a salvat de la prabusire. In acest peisaj sumbru, si-a facut aparitia o noua specie, care se naste de regula inaintea marilor tragedii din viata unui popor: defazatii. Ei, defazatii mari si mici, se ocupa cu orice altceva inainte de cataclism: pactizeaza cu inamicul, se remarca prin prostul obicei de a trage in tinte false sau pur si simplu isi pierd vremea luptand pentru cauze minore. Urmeaza descrierea apocalipsei in detaliu.

1. Cel mai mare pericol il reprezinta azi acapararea tarii,
dupa alegerile locale si generale din acest an, de catre singurul partid care a facut din coruptie o virtute si criteriu de promovare. Riscul revenirii la partidul-stat este real, major si incepe cu Bucurestiul. Toate sondajele indica in acest moment ca PSD castiga indiferent pe cine arunca in lupta, daca alegerile se vor desfasura intr-un singur tur. Liberalii au facut totul pentru a le netezi calea. Mai intai au ofensat electoratul cu Busoi, apoi l-au retras pentru a face loc unui perdant cu vocatie. Oferta la sectoare se anunta la fel de proasta.

Daca se vor tine intr-un singur tur, alegerile locale vor reconfirma in proportie covarsitoare primarii alesi in 2012, cand USL a castigat masiv. Cu Bucurestiul adjudecat, tavalugul pesedizarii tarii nu va mai putea fi oprit la alegerile din toamna. Criteriile de integritate adoptate de partid sunt o gluma proasta la care nu rade nimeni. PSD a ramas partidul crimei organizate, garantia mentinerii Romaniei in zona statelor subdezvoltate. Or, in guvernarile corupte si populiste, cetatenii nu platesc taxe la buget, ci taxe de protectie. Borfasii isi rezerva dreptul de a pradui bugetul si isi asuma obligatia de a arunca mici firmituri gloatei saracite care ii voteaza mereu fix pentru asta.

Iar aici apare o noutate. Celor indecisi daca sa emigreze acum sau peste cativa ani, prezentul  le mai aduce o veste incurajatoare: alternativa a disparut. Liberalii s-au pesedizat, experienta USL a desavarsit procesul de contaminare. Sigur, habotnicii partidelor liliput vor tipa ca ei sunt calea, adevarul si viata de dupa moartea partidelor mari. Adevarul il cunosc si ei foarte bine. S-au construit gresit, ca ambitii personale. Nu s-au coagulat, din pacate, ca energii pozitive in jurul unor idei. Au esuat si ratat sansa de fi altceva, iar marile partide n-au disparut, ci au devenit unul si acelasi Mare Partid.

Asa arata, in mare, dezastrul politic. La acest tablou se adauga resemnarea tuturor ca s-ar mai putea face mare lucru. Liberalii s-au impacat ca vom avea alegeri locale intr-un singur tur. Nimeni din PNL nu lupta in mod real pentru revenirea la doua tururi, desi exista o sansa mica, mica de tot dar reala, de a mai salva ceva. Nu mai revin asupra ei, cine doreste detalii sa intre aici. De ce nu lupta liberalii? Cei mai multi nu vor, ceilalti au inteles. Cam toata lumea e fericita cu locale intr-un singur tur, inclusiv presedintele inexistent. Reconfirmarea hartii din 2012 va avea, din pacate, efecte dramatice pentru business-ul local pe termen lung. Se inchide piata.

2. In privinta prabusirii institutionale, cea mai spectaculoasa cadere o inregistreaza Presedintia. Intr-un singur an, Klaus Iohannis a ajuns irelevant sau subiect de glume, un caraghios care "urmareste cu atentie" totul, dar nu misca nimic. Caderea acestei institutii-cheie a atras dupa ea o avalansa de alte abdicari institutionale, intr-o tara obisnuita sa execute ordinele venite de sus.

Cum singurul ordin clar venit de sus este "pe loc repaus", asistam la o demobilizare si confuzie institutionala fara precedent: nici externele, nici serviciile, nici alte institutii atente sa urmeze linia oficiala nu par sa mai stie exact ce au de facut, nici in interiorul tarii, nici in afara ei.

Iohannis a scos presedintia de pe lista institutiilor pe care se poate conta in ziua cand a luat apararea Antenei 3 in procesul de evacuare initiat de ANAF. Marele defazat, presedintele Klaus Iohannis n-a inteles nimic din ce se intampla in jurul sau, din miza simbolica majora a aplicarii pana la capat a hotararii judecatoresti pronuntate acum un an si jumatate in cazul lui Dan Voiculescu.

Intr-un gest de tradare fara precedent fata de publicul care l-a votat in 2014, Iohanis s-a coborat la aranjamente pe sub masa cu televiziunea lui Voiculescu. Blatul a devenit strident gratie omului sau de incredere, Dan Mihalache, co-autorul prabusirii Administratiei Prezidentiale in derizoriu. Iohannis a negat in mod explicit  orice intelegere cu Antena 3 cand era deja mult prea tarziu.

Simtind slabiciunea manifestata la varful puterii, avocatii borfasilor au profitat din plin pentru a reveni cu agresivitate in spatiul public. A fost nevoie de interventia atipica a ambasadorului american, Hans Klemm, pentru a incuraja autoritatile sa mearga mai departe cu procesul de evacuare. Numai ca incurajarile au fost adresate expresis-verbis premierului Dacian Ciolos. De ce si-ar mai bate cineva capul cu un defazat?

Imaginati-va cosmarul post-electoral cu un presedinte - marioneta la Cotroceni. Cu un PSD gata sa-l suspende in caz ca misca din sprancene (suspendarea e mult mai simpla acum cu cvorum de doar 30%), Klaus Iohannis isi va inghiti lungile taceri de frica sa nu-l auda cineva. Ani de zile de aici incolo va fi ca in bancul zilei publicat recent de HotNews.ro: La Cotroceni opreste o masina goala. Din ea coboara Iohannis.

3. Vi se pare prea pesimist si cam exagerat? Ce ziceti daca DNA-ul nu va mai fi ce-a fost? Curtea Constitutionala a decis, la jumatatea lunii februarie, ca o serie de prevederi din Codul de Procedura Penala sunt neconstitutionale, care prevad ca supravegherea tehnica dispusa de procuror poate fi efectuata nu doar de "organul de cercetare penala sau de lucratori specializati din cadrul politiei", ci si de "alte organe specializate ale statului".

Ce inseamna asta? Inca nu stim exact, pana cand nu apare  motivarea Curtii Constitutionale. Unii comentatori, ca Ioana Ene de la Ziare.com, se intreaba deja daca nu cumva bilantul glorios al procurorilor DNA este cantecul de lebada al Codrutei Kovesi? E cam prea devreme pentru a scrie necrologul institutiei, dar cert este ca avocatii dintr-o serie de cauze penale cu interceptari au introdus deja numeroase cereri de revizuire la instante.

De modul cum motiveaza Curtea aceasta decizie - care oricum pune in dificultate munca procurorilor - depinde viata sau moartea DNA. Judecatorii vor stabili in motivarea lor cat de mare va fi aria distrugerii sau daca vom avea o simpla reasezare institutionala.

Alti comentatori, usor defazati in raport cu realitatea dura, au identificat adevaratul inamic cu care trebuie luptat. Acesta este chiar DNA-ul si groaznicele lui defecte. El ne face, desigur, tuturor viata un iad. Intr atricolul intitulat DNA. Trezirea la realitate, Sorina Matei descrie  o institutie aflata in pragul imploziei, al carui bilant pe bune se rezuma la o abundenta de rateuri si erori. Azi, cand Voiculescu conduce tara din inchisoare si ingenuncheaza institutii.

Frauda comisa consta in generalizare abuziva, lipsa unei baze factuale precise si momentul prost ales pentru a face filozofia dreptului penal. Unele din aspectele sesizate se pot discuta punctual, dar nu asa, impingand munitie pe teava adversarilor DNA intr-un context negru pentru democratia romaneasca. In caz ca ati uitat contextul, revedeti punctele de mai sus.

Nu ma indoiesc ca Sorina Matei doreste binele unei institutii pentru care a luptat mereu. Textul ei se doreste poate a fi un avertisment, un apel la corectarea unor excese pentru a nu fi speculate de adversarii institutiei. Asa cum l-a scris si comunicat, a reusit doar sa le ofere detractorilor DNA argumente suplimentare. Nu se poate, totusi, sa nu amintesti nici un cuvant de raportul MCV scris la superlativ, de increderea masiva de care se bucura Kovesi in interiorul si in afara tarii, de faptul ca unii anchetati care au reclamat mari abuzuri la CEDO au pierdut glorios.

Cum un dezastru  nu vine niciodata singur, mai sunt cateva luni pana cand si Curtea Constitutionala se va afla in fata unei mari provocari. In iunie expira trei mandate de judecator. Din pacate, acest parlament si acest presedinte vor face noile propuneri. Tineti cont ca si pana acum deciziile in cauze delicate se adoptau uneori la limita, cu 5 la 4. Cum va fi din vara incolo? Curtea Constitutionala, va reamintesc, este institutia care in momente-cheie salveaza democratia de la lovituri de stat, ne salveaza de legi aberante votate de un parlament de inconstienti sau echilibreaza raporturile de putere. Sa ne rugam pentru ea.

4. In acest peisaj dezolant, singurele ancore de optimism raman publicul constient de gravitatea momentului, guvernul Ciolos, cu toate limitarile lui politice si cateva institutii inca functionale. Pariem mai departe pe sprijinul Statelor Unite, putem uita complet de Bruxelles-ul ocupat cu criza migratiei, Brexit si alte nenorociri infinit mai mari decat apetenta pentru auto-distrugere a unei tari din Est.

Este mai putin decat in 2012, decat in 2014 si mai rau ca niciodata. Romania a mai trecut prin situatii cand totul parea pierdut, cand USL intra in parlament cu 70% sau cand Victor Ponta se vedea jupanul Romaniei, dar s-au produs  miracole. Si de aceasta data, numai o minune ne-ar putea salva de anii de intuneric care vin peste noi. Luptati-va pana in ultima clipa pentru viitorul vostru, nu asteptati salvarea mereu de la altii. Miracolele nu s-au intamplat singure. Tot datorita voua, ele au fost posibile.


Citeste mai multe despre   

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu