***

Clipă de liniște,
Vino discret când cerul e albastru
Și frunzele se-neacă în smarald,
Privirea ta – sclipirea unui astru –
Ascunde-o-n stelele ce-n noapte cad…

Și las-o fără teamă-n strălucire
Pe cumpeni de-amintiri, lângă-un zenit…
Parcă n-auzi… te strigă în neștire
Și ne-nțeles e timpul, azi, mâhnit!

Vino cu drag ca totul să renască
Dintr-un senin la porți de greu lăsat,
Nu te sfii, un nor de-o să umbrească,
Drumul spre soare… mereu e-ntortocheat!

Vino acum și porți spre nou deschide,
Ești mângâierea timpului strivit…
Fă-ți vremea ta și-apoi te du oriunde…
Nu te-aș chema, dacă n-aș fi iubit!
L. L.