În curând se va împlini un an de când prof. dr. Mencinicopschi se
află în spatele gratiilor. De când a ajuns la penitenciar, şi-a găsit
refugiul în cărţi. Atât în cele citite, pe care i le tot aduce familia,
cât şi în cele la care a lucrat. Două au văzut deja lumina tiparului –
despre boala celiacă şi despre afecţiunile cardiovasculare –, iar a
treia, despre carenţele nutriţionale, va apărea zilele acestea.
“Îl simt obosit pe tata. Cred că s-a grăbit să scrie cărţile şi asta l-a epuizat. Poate şi pentru că toţi scriu - este un fel de modă -, tata se teme că nu va mai avea voie să scrie cărţi. Se teme că va fi stigmatizat că încearcă să-şi reducă pedeapsa. Nu are siguranţa că munca lui îi va aduce reducerea pedepsei. Ar fi scris aceste cărţi şi dacă era în libertate, însă, în contextul actual, şi-ar dori să-i fie luate în considerare cărţile şi să-i fie redusă pedeapsa. Cărţile sunt viaţa lui. Întotdeauna ne cere să-i aducem cărţi. Lucrează mult, citeşte enorm şi scrie. De acasă avem voie să-i ducem doar hârtie. Pixurile este obligat să şi le cumpere din penitenciar”, ne-a mărturisit Ioana, fiica profesorului.
Adaugă părerea ta