miercuri, 1 iulie 2015

Erotismul dinaintea morţii


Motto: „În definitiv, a trăi înseamnă a muri cîte puţin”.
(Maupassant)

În memoriile în care şi-a adunat experienţele din războiul ruso-japonez, un chirurg militar de naţionalitate rusă povesteşte un episod interesant. Era chiar înaintea unei mari bătălii decisive. Regimentul lui urma să fie printre primele ce aveau să se îndrepte spre măcel, dis-de-dimineaţă.
Soldaţii chinuiţi de nesomn se înghesuiau în jurul cortului său, cu rugămintea de a primi un medicament care să-i scape de erecţiile dureroase. A fost nevoit să le recomande purgative puternice pentru a direcţiona hiperemia înspre intestine.
Observaţii similare au fost consemnate în timpul cutremurului ce a avut loc la Messina. Pe cînd casele se prăbuşeau şi flăcările izbucneau peste tot, amorul se deda celor mai nestăvilite orgii. Nici o fecioară neprihănită, nici o nevastă respectabilă nu s-a gîndit să opună rezistenţă dorinţei bărbaţilor înnebuniţi. Apropierea morţii le trezise tuturor instinctele vitale.
Recent, ziarele au publicat o poveste impresionantă. O fată rănită mortal i-a spus unui muncitor care trecea pe lîngă ea: „Sărută-mă! Să ştiu şi eu cum este iubirea, înainte de a muri!”. Acestea au fost ultimele ei cuvinte.
Acolo unde se întrezăreşte moartea, sporeşte şi instinctul vital. În basmul în care un vraci îi cere Morţii o nouă flacără pentru a înlocui focul tot mai firav al vieţii sale, ce-i răspunde Moartea? „Nu pot să-ţi dau! O flacără trebuie să se stingă pentru ca alta să se aprindă”.
WILHELM STEKEL

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu