Judecatorii Mihai Alexandru Mihalcea si Georgiana Tudor
de la Sectia a II-a penala a CAB au redactat decizia data in dosarul
Rafo 2, de condamnare la zeci de ani de inchisoare a oamenilor de
afaceri Ovidiu Tender (foto) si Marian Iancu,
dupa un simulacru de proces care a atras indignarea conducerii Curtii
de Apel Bucuresti, satula de mascaradele judiciare puse in practica de
anumiti magistrati de la Sectia a II-a penala. Este vorba, asa cum ne
amintim, despre o hotarare pronuntata dupa un apel solutionat cu maxima
celeritate (in doar doua zile – 3 si 4 iunie 2015, cu sedinte de
judecata de 11-12 ore, intinse pana dupa miezul noptii) si intr-o
maniera care nu are nimic in comun cu ideea de proces echitabil, in care
cei doi judecatori au mimat cercetarea judecatoreasca, nu au audiat
nici macar un martor si au respins toate cererile de probatorii
formulate de aparare. Asta in conditiile in care presedintele de
complet, judecatorul Mihai Alexandru Mihalcea, era evident incompatibil
sa solutioneze apelul dosarului Rafo 2, pentru lipsa de impartialitate,
dupa ce tot el a judecat dosarul Rafo 1, solutionat alaturi de vestita
judecatoare Camelia Bogdan (recuzata cu succes in Rafo 2 tocmai din
acest considerent).
In cele 129 de pagini ale deciziei nr. 862/A/08.06.2015 (hotarare atasata la finalul articolului), judecatorii Mihalcea si Tudor explica, in esenta, de ce au dispus majorarea pedepselor aplicate de instanta de fond: „Curtea
constata ca 'zelul' cu care toti inculpatii din cauza au participat la
activitatea infractionala, avand ca unic scop acapararea unor resurse
extrem de valoroase sau a unor sume de bani, trebuie sa determine
aplicarea unor pedepse care sa fie proportionale cu gravitatea faptelor.
De asemenea, Curtea constata ca inculpatii
au demonstrat o atitudine de sfidare fata de actul de justitie,
inclusiv prin modul in care au inteles sa isi exercite drepturile
procesuale, formuland pe intreg parcursul procesului penal numeroase
solicitari de probatorii si varii cereri, invocand repetat si exceptii
de neconstitutionalitate, in puncte cheie ale procesului,
inclusiv la termenul la care urma a se acorda cuvantul in dezbateri,
majoritatea reiterate de mai multe ori si respinse motivat, toate
acestea conducand la tergiversarea solutionarii cauzei (inregistrata pe
rolul TMB inca de la data de 24.08.2006)”.
Conducerea Curtii de Apel Bucuresti a cerut desfiintarea deciziei
Asa
cum Lumeajustitiei.ro a dezvaluit intr-un articol publicat recent,
decizia pronuntata de judecatorii Mihai Alexandru Mihalcea si Georgiana
Tudor in dosarul Rafo 2 a fost aspru criticata de conducerea Curtii de
Apel Bucuresti, vadit ingrijorata de ceea ce se intampla la Sectia a
II-a penala dupa sosirea la aceasta instanta a judecatorilor Camelia
Bogdan si Mihai Alexandru Mihalcea – completul care a dispus condamnarea
inculpatilor din celebrul dosar Telepatia-Voiculescu.
Astfel,
la 24 iunie 2015, conducerea Curtii de Apel Bucuresti a transmis
Inaltei Curti de Casatie si Justitie un punct de vedere cu privire la
sustinerile facute de Ovidiu Tender si de Toader Gaureanu pe seama
manierei in care judecatorii Mihalcea si Tudor au solutionat apelul
dosarului Rafo 2. In raspunsul adresat - in temeiul art. 72 alin. (6)
Cpp - instantei supreme, vicepresedintele
CAB, judecatorul Daniel Gradinaru, sustine ca este oportun ca Inalta
Curte de Casatie si Justitie sa admita cererea de stramutare si sa
dispuna desfiintarea deciziei de condamnare cu rejudecarea apelului la o
alta instanta, numai astfel putand fi evitata o condamnare a Romaniei
la CEDO pentru incalcarea art. 6 din Conventie, privind dreptul la un
proces echitabil: „In
situatia de fata (hotararea ramanand definitiva), singurul mijloc
procedural prin care poate fi inlaturata starea creata ar fi admiterea
cererii, desfiintarea deciziei pronuntate si stramutarea cauzei altei
instante de apel, inlaturandu-se astfel orice suspiciune in legatura cu
impartialitatea judecatorilor de la instanta la care s-a solutionat
cauza in faza apelului. (...) Apreciem ca pentru a se evita o eventuala
condamnare la Curtea Europena a Drepturilor Omului pentru incalcarea
art. 6 din Conventie, urmata de revizuirea hotararii de condamnare, dupa
ce o mare parte din pedeapsa ar fi executata, ar fi mai eficient a se
aprecia ca acest mijloc este oportun”.
Cererea
de stramutare va fi examinata in sedinta de joi, 16 iulie 2015, iar o
eventuala solutie de admitere va duce automat la desfiintarea deciziei
pronuntate de judecatorii Mihai Alexandru Mihalcea si Georgiana Tudor,
in dosarul Rafo 2.
Prezentam
in continuare, din motivarea deciziei, pasajele in care judecatorii
Mihalcea si Tudor explica faptul ca inculpatii au beneficiat de un
proces echitabil (pag. 89-95):
„Referitor la motivul de apel formulat de catre inculpati in sensul ca acuzarea
se intemeiaza pe un raport de expertiza care a fost intocmit de un
expert incompatibil sau de catre experti necompetenti, Curtea
constata ca potrivit principiului liberei aprecieri a probelor, nicio
proba nu are o valoare dinainte stabilita iar instanta are vocatia de a
analiza fiecare mijloc de proba in raport de intregul material
probatoriu, putand inlatura sau mentine motivat valoarea probatorie a
acelei probe.
(...) Cu privire la sanctionarea expertului Bejinariu Valeriu Cristian,
Curtea constata ca actiunile acestuia prin care ar fi furnizat date si
informatii despre constatarile efectuate in dosar nu au nicio relevanta
asupra validitatii raportului de expertiza. Nerespectarea
de catre expert a unor norme regulamentare privind activitatea acestuia
nu atrage dupa sine concluzia incorectitudinii raportului de expertiza,
ci doar atrage sanctionarea disciplinara a expertului, ceea ce s-a si
intamplat.
Insa, sub aspectul temeiniciei raportului de expertiza, atat prima
instanta, cat si Curtea, au analizat materialul probatoriu depus la
dosarul cauzei stabilind ca acest mijloc de proba se coroboreaza cu
celelalte probe aflate la dosar si reflecta adevarul in cauza.
Curtea
considera ca principiul egalitatii armelor, la fel ca si cel al
garantarii dreptului la aparare al inculpatilor au fost respectate sub
toate aspectele de catre instantele de judecata, procesul penal avand un
caracter echitabil.
Referitor la motivele de apel privind faptul ca la judecata cauzei in fata primei instante completul de judecata nu a ramas acelasi in tot cursul judecarii cauzei, nu s-a facut dovada motivului pentru care acest fapt nu a fost posibil, iar judecatorul care a pronuntat hotararea atacata nu a administrat nicio proba pentru a-si forma propria convingere, Curtea
constata ca, intr-adevar, un aspect important al unui proces penal
echitabil este acela ca probele in cauza sa fie administrate nemijlocit
in prezenta judecatorului care, in cele din urma, se pronunta asupra
cauzei (CEDO, Hotararea Beraru contra Romaniei). In considerentele acestei decizii (n.r. - acestei hotarari), Curtea Europeana arata insa ca acest principiu trebuie nuantat,
in sensul ca pentru existenta unor proceduri echitabile este necesar ca
probele ce sunt importante, esentiale, sau pe care se bazeaza solutia
instantei sa fie administrate in prezenta judecatorului care, in cele
din urma, se pronunta asupra cauzei.
In
ceea ce priveste asa-zisa autoritate de lucru judecat pe care a
invocat-o inculpatul Iancu in raport de situatia de fapt retinuta in
cauza ce s-a finalizat prin Decizia penala nr. 1207/A/14.10.2014,
pronuntata de CAB-Sectia a II-a penala, in dosarul nr. 36794/3/2005, care ar atrage riscul pronuntarii unor hotarari contradictorii, aceasta
nu poate fi retinuta in cauza. In cadrul procesului penal anterior,
inculpatul a fost acuzat si condamnat pentru infractiunea de evaziune
fiscala.
(...) Acuzatiile aduse inculpatului in acel dosar nu au legatura
directa cu cele ce fac obiectul prezentei cauze, nefiind niciodata
negata existenta unor raporturi comerciale reale intre SC VGB IMPEX SRL
Bucuresti si RAFO Onesti.
Referitor la motivul de apel formulat de inculpatul Tender Ovidiu privind judecarea cauzei in conditiile in care la mai multe termene de judecata ar fi fost lipsa de procedura cu inculpatul Basaran, Curtea
constata ca sanctiunea ce ar putea interveni nu ar fi nulitatea
absoluta a procedurilor penale finalizate prin sentinta apelata, ci doar
o nulitate relativa, conditionata de o vatamare procesuala adusa
intereselor inculpatului care o invoca.
Notiunea de 'vatamare procesuala adusa intereselor inculpatului' nu
trebuie inteleasa in sensul nerespectarii unor dispozitii procesuale cu
ocazia efectuarii actului procesual sau administrarii mijlocului de
proba. Vatamarea procesuala invocata nu a fost dovedita de inculpatul
Tender Ovidiu, care a invocat nelegala indeplinire a procedurii de
citare fata de inculpatul Basaran. Faptul
ca la termenele de judecata indicate au fost audiati inculpati sau
martori nu justifica retinerea existentei unei asemenea vatamari, atat
timp cat inculpatii care au dorit sa dea declaratii au avut aceasta
posibilitate, fiecare inculpat a beneficiat de avocat ales sau desemnat
din oficiu, acestia – prezenti fiind – formuland diferite cereri si
propunand probe.
(...) Concluzionand, nelegala indeplinire a procedurii de citare poate
fi invocata ca motiv de apel doar de partea nelegal citata si doar daca
procedura nu a fost legal indeplinita la ultimul termen de judecata sau
daca la acest din urma termen de judecata partea legal citata a invocat
lipsa de procedura la termenele anterioare, dovedind si o vatamare a
drepturilor sale care nu poate fi inlaturata altfel decat prin
desfiintarea actelor efectuate, iar instanta i-a respins cererea de
amanare a judecatii.
In ceea ce priveste
legalitatea si temeinicia incheierilor din datele de 05.07.2012,
05.07.2013 si 05.11.2014 pronuntate de Tribunalul Bucuresti, Curtea
constata ca in cadrul acestor sedinte de judecata inculpatul Tender a
formulat mai multe cereri privind efectuarea demersurilor necesare in
vederea declasificarii mai multor documente aflate la dosarul cauzei, efectuarea unor expertize si reaudierea sau audierea mai multor martori. (...) Tribunalul
a analizat cererile de probatoriu formulate de inculpat, a motivat mai
mult decat corespunzator si suficient de ce a respins cererile de
incuviintare a acestor probe”.
Reamintim pedepsele aplicate celor 7 inculpati, in dosarul Rafo 2 (dos. nr. 28726./3/2006):
Ovidiu Lucian Tender – 12 ani si 7 luni inchisoare (11 ani si 4 luni la fond)
Marian Alexandru Iancu – 14 ani inchisoare (13 ani si 8 luni la fond)
Toader Gaureanu – 9 ani si 10 luni inchisoare (6 ani si 8 luni la fond)
Cicilia Dumitrescu – 7 ani inchisoare (5 ani si 8 luni la fond)
Marin Badea – 8 ani si 6 luni inchisoare (6 ani si 8 luni la fond)
Bogdan Salajan – 3 ani inchisoare cu suspendare (5 ani cu executare la fond)
Basaran Kadri Mazhar (judecat in lipsa) – 6 ani si 6 luni inchisoare (6 ani la fond)
Accesari:406
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu