Îţi mângâi mâna cu tandreţe
Şi fruntea ţi-o ridic spre zbor
La răsărit îţi dau bineţe
Şi la apus spun, somn uşor!
Fidel ca steaua de pe cer
Şi credincios ca luna plină
Pe mine însumi mă ofer
Să-ţi fiu balsamul ce te-alină.
Să-ţi iau durerile c-o mână
Cu alta părul să-ţi mângâi
Să-ţi fiu şi apa din fântână
Să-ţi fiu şi palme, şi călcâi!
Şi ţi-aş da tot, de nu mi-ai cere
Nepământesc necunoscut,
De n-ai să uiţi că în durere
Am moştenit un chip de lut.
Nu-ţi pot da glorii de la stele
Şi nici palate de cleştar
Dar pot să fac ce nu pot ele,
O viaţă dulce din amar!
Îţi fac palate din cuvinte
Ce nu s-au spus la vremea lor
Tăcerile ce ţipă-n minte
Ţi le fac uşă la pridvor,
Ca să auzi jocuri de iele
Pe câmp uitat , părăginit
Să sorbi tandreţea de la ele
Şi dorul meu nemistuit.
De mână s-alergăm prin stepe
Ţinut frumos, virgin, sălbatic
Un început pentru-a începe
Iubirea dansului tomnatic!
D. G.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu