Eu te-am ranit prinţesă ,te-am rănit
Cu vorbe calme care-au scos scântei
Acum îndur, îndur un chin cumplit
Nu merit să mă uit în ochii tai.
Visam cândva să ne plimbăm pe-o alee
Suspin să-mi fii si zâmbet dat de Dumnezeu
Din inger bun tu deveneai femeie
Ne tachinam ,ne alintam mereu
Visam că cerul nu poate cuprinde
Atât de multe şi dulci mângaieri
Visam in par buchete sa-ţi pot prinde
Si timpul azi, să nu devină ieri.
Dar te-am rănit printesa, te-am rănit
Tăcerea ta ce dureros mă ceartă
Un gând ascuns şopteste tânguit
Fii inger bun, fii inger bun şi iarta!
Nu imi goli fiinţa păcătoasă
De vise şi speranţe ne-împlinite
Tu intr-un colţ al inimii mai lasă
Acele vorbe dragi, dar nerostite
Câmpul cu maci acum a înflorit
Mi-a înroşit fiinţa sângerândă
Iar inima te cheamă tânguit
De tine e-nsetată şi flămândă.
M-apasa greu un spirit eminescian
Nu-s vorbe mari, e-un chin care mă doare
Ai fost o “Veronica” care n-o mai am
Si mai întunecat, tu raza mea de soare.
Fiinţa s-a facut mii de farâme
Si fiecare poartă cate-un dor
Se risipesc, te caută pe tine
Sa te aducă l-al dragostei izvor
Acum te rog ,tu lasa-te aflată
E ultima dorinţă, te implor
Si fă-mă-ntreg, bucata cu bucata
Lipindu-le, c-o lacrima de dor.
Dorin G.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu