de Dorin G.
Dintr-un azur înalt pictat in epopee
Coboară-ncet pe-o geană de lumină
Un chip angelic cu părul de femeie
Şi c-un buchet de maci aprinşi in mană.
Văzduhul adia de-un calm nemaiştiut
Şi pajiştea pe culmi fierbea in aburi
Mlădiul trup pe jos şi-a aşternut
Şi parul lung i se-mpletea cu ierburi
Nu m-a lăsat să-i mângâi fruntea albă
Nici părul mătăsos de ierburi să-l desplet
Mi-a luat-o mână-n mâna ei cea caldă
Fiori tăcuţi ne străbăteau încet.
M-a fermecat complet cel înger de faptură
Cu buza arcuită, cu ochii în lumini
Cu zâmbetul săgalnic, ispititoarea-i gură
Şi macii ei şi-ai mei prinsese rădăcini.
Vibra în fiecare un anotimp fierbinte
Şi glasurile-adânci ni s-au topit in şoapte
Tresar! Un greier a-nceput să cânte
Şi n-am simţit când se făcuse noapte.
Pierduţi în noi priveam tăcuţi la stele
Iar greierii au început să cânte-n cor
Suspin! Încătuşez voit visele mele
Şi mă opresc aici căci mi se face dor!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu