luni, 31 octombrie 2016

“Lenea e cucoană mare”: Jumătate dintre beneficiarii cantinei sociale au renunțat la hrană când au aflat că trebuie să muncească în folosul comunității

tigan-2
Mai bine nemâncat decât ostenit de muncă. Așa pare să-și fi spus jumătate dintre beneficiarii candinei sociale din Deva.
După ce autoritățile locale au anunțat că cei care primesc mâncare în mod gratuit trebuie să ajute comunitatea, tiganii hunedoreni au preferat să găsească alte surse de venit ori să stea nemâncați.
Numărul de ore de lucru crește proporțional cu numărul de porții pe care le solicită beneficiarul. Pentru două porții cineva trebuie să lucreze 50 de ore, pentru trei – 75, iar pentru cinci sau mai multe se ajunge la 250 de ore prestate, echivalentul a 31 de zile lucrătoare la un program de 8 ore.
  Tu ce parere ai? Lasa un comentariu mai jos.
IN ATENTIA CITITORILOR: Comentatorii sunt raspunzatori in totalitate pentru continutul publicat. Rugam sa va exprimati civilizat si legal.
Publicat de la Niciun comentariu:

Corupţia, laşitatea, minciuna, frica ucid! - Un duşman al poporului la FNT, 2016

Henrik Ibsen, 1882, Norvegia. Arthur Miller, 1950, Statele Unite. Claudiu Goga, 2016, România. Genealogia spectacolului Un duşman al poporului de la Teatrul Naţional Vasile Alecsandri din Iaşi. 134 de ani de istorie. Dincoace şi dincolo de Ocean, în sudul şi în nordul Europei. Un mare text, două adaptări ale sale. Doi mari dramaturgi, un regizor inteligent, proaspăt, curajos.

Un bărbat, un doctor, descoperă un adevăr incomod: apa e otrăvită. Apa pe ale cărei calităţi se bazează staţiunea balneară ce asigură finanţele oraşului. Dacă apa e otrăvită, staţiunea se închide pentru doi ani şi oraşul redevine sărac. Adevăr sau otravă? Un om şi adevărul său dovedit ştiinţific sau o comunitate şi frica sa în faţa necunoscutului / schimbării / adevărului dovedită sociologic?

"Toţi cei care ţi-au arătat aseară cât te urăsc ştiu că ai dreptate!", îi spune socrul cel bogat doctorului cel însingurat. "Tu vrei să îţi trădezi familia de dragul unor principii?", îi aruncă ziaristul independent part-time aceluiaşi doctor.

Carevasăzică, poporul ştie care e adevărul, dar, de dragul propriului interes, alege să îl nege şi să îl sacrifice pe cel care îndrăzneşte să i se opună. Să fie o întâmplare că precedenta montare a lui Claudiu Goga la Naţionalul ieşean a fost Vizita bătrânei doamne a lui Dürrenmatt? Carevasăzică, atunci când nu e rost de argumente, se practică şantajul cu familia. Suntem morali, ne pasă de ceilalţi, credem în vreun Dumnezeu, dar toate până la, mă-nţelegi, familie. Vă sună cunoscut?

Părăsit de prieteni, abandonat de presa servilă, în război cu fratele primar, doctorul încearcă să-şi transmită mesajul într-o adunare publică. Printr-o mişcare de manual, adversarii îi deturnează intenţia şi transformă mitingul într-un prilej de linşaj public. Pâlcuri bine-organizate confuzează şi aţâţă mulţimea, televiziunile pun umărul la mistificare, individul altfel e acoperit de flegme. Va sună cunoscut?

Doctorul e şi directorul medical al staţiunii balneare. Descoperirea sa intră în contradicţie nu doar cu interesele financiare ale comunităţii în care trăieşte, dar şi cu cele ale firmei unde lucrează. S-ar cuveni să tacă. N-o face. E ameninţat cu demiterea. E un whistleblower. Un avertizor de integritate. Un om curajos, a cărui încercare de a-şi apăra demnitate şi de a rosti adevărul e plătită printr-o viaţă înţesată cu dificultăţi şi vidată de prieteni. Asta deşi în zilele noastre, în anumite ţări, whistleblower-ul e protejat de lege (Oameni obişnuiţi, excelentul spectacol de la TN Radu Stancu din Sibiu al Gianinei Cărbunariu, şi el prezentat în FNT 2016, e o referinţă consistentă pe acest subiect). Doctorul e demis, copiii îi sunt aruncaţi afară din şcoală. Agreate de massa furioasă, gestul demiterii şi cel al evacuării din şcoli sunt efectuate de oameni mărunţi, jenaţi, care spun că le pare rău, dar n-au ce face. Va sună cunoscut?

Doctorul e un om. Are slăbiciuni. Dubii. Şantajul cu familia aproape că îl îndoaie. Constantin Puşcaşu transferă personajului zbuciumul ce ne-ar putea face să înţelegem că nu e un robot acela pentru care viaţă unor necunoscuţi e mai importantă decât tihna vieţii propriilor copii. De partea cealaltă, cei doi mari exponenţi ai răului, primarul (Teodor Corban) şi socrul (Adi Carauleanu), emană forţă, încredere în sine şi în propriile metode. Cei doi actori au însă ştiinţa de a ne lasă de vedem dincolo de masca impozantă. Ambilor le e frică. Ambii se mint cu binele pe care îl fac oraşului, cu faptul că, dincolo de oarece potlogării mărunte, sunt, totuşi, nişte oameni buni, empatici, morali. Va sună cunoscut?

"Corupţia ucide!" urlă doctorul un adaggio preluat de Goga de pe străzile inundate de oamenii îngroziţi de Colectiv. Deseară, se împlineşte un an. O seară de vineri, tot pe vremea FNT-ului. Seara care a oprit 64 de vieţi, a distrus alte câteva sute şi a rostogolit la vale, printre urlete de groază, mii de întrebări. Unele dintre ele au rupt zidurile tăcerii şi minciunii. Dezinfectanţii diluaţi şi bacteriile ultra-concentrate sunt apa noastră otrăvită. Ne-am comportat altfel decât mulţimea de acum 134 de ani?

Regula nespusă spune că locul teatrului social este, în România momentului, mai degrabă în underground. Chiar şi când vorbim de spectacolele din portofoliul teatrelor de stat, regizorii preferă sălile mici, studio, unde se bazează pe apropierea mai mare de spectatori. Cu Un duşman al poporului, Claudiu Goga şi Naţionalul ieşean aduc revolta pe scena cea mare, în prime-time, în mainstream. Personajele mişcându-se în costume gri, printre mobile ca de Ikea, pot fi, sunt fiecare dintre noi. Efectele video ale lui Andu Dumitrescu dezvrajesc manipularea televizuală în ale cărei braţe ne ascundem seară după seară.

Subversiv, curajos, contondent, necruţător, Un duşman al poporului e marea revelaţie a acestui FNT. Alături de Oameni obişnuiţi, el formează binomul-omagiu pe care teatrul îl oferă memoriei celor 64 şi curajului celor care încearcă să dezvăluie minciunile, tăcerile, laşităţile, corupţia care au făcut posibile sinistrul din 30 octombrie 2015 şi altele multe, mute, tăcute, în desfăşurare. Cele două spectacole ar trebui incluse în programa obligatorie a oricărui liceu din ţară. Abia apoi vom putea vorbi de speranţă.
Publicat de la Niciun comentariu:

Necesar - Anul dispărut. 1989, la FNT, 2016

E atât de celebră revoluţia din '89, ca tranziţie dintr-o eră în alta, încât mulţi din cei care au prins-o vor să arate că au prins-o şi că au câte o amintire de atunci. Eu, de pildă, aveam 6 ani la revoluţie şi îmi amintesc că mama ne-a pus să stăm pe hol, că cică se trage în oraş; deşi, din câte ştiu, singurele arme de care s-a făcut uz, în istoria modernă a Sebeşului, au fost pistoalele noastre cu capse. Alea albe, din plastic. Şi îmi mai amintesc că o vecină a venit la noi plângând, fiindcă auzise de la nu ştiu cine că vin soldaţii să fure tablouri din case. Tot aşa, o verişoară de-a mea zicea că a fost rănită în revoluţie. Ieşise şi ea, în oraş, ca toată lumea, dar, când s-a întors acasă, maică-sa a luat-o la bătaie. Deci, rănită în revoluţie.

Anul dispărut. 1989

Mai în râs, mai în serios, cam aşa au stat lucrurile pentru mulţi dintre noi, în 1989, şi mi-am adus aminte de ele în timpul spectacolului Anei Mărgineanu, Anul dispărut. 1989. Produs de Teatrul Mic, e o reconstituire directă a acelui an şi a unor astfel de amintiri, trăite chiar de actorii care le joacă. De altfel, nici nu veţi vedea nume de personaje pe afiş, pentru că povestea este chiar a lor, a actorilor Visu, Ploae, Rădescu, etc., împărţită în câteva situaţii. Într-una, doi actori sunt luaţi la rost de directorul teatrului, fiindcă nu vor să iasă la aplauze. Ambii au motive fireşti şi întemeiate să n-o facă, dar, cum firescul şi temeiul sunt cuvinte străine în comunism, ei se lovesc de răutatea colegilor şi de prostia ordinelor "de sus". În altă situaţie, dispare un elev, motiv pentru care se convoacă rapid o şedinţă cu părinţii. În şedinţă, se iscă un conflict între un tată, care e secretar de partid, şi o mamă, care de durere pentru băiatul pierdut se descarcă şi spune tot ce crede despre sistem. O altă situaţie ne arată un apartament, în care certurile dintre soţul infidel şi soţia frustrată sunt amplificate de sora acesteia, o minoră gravidă care vrea să treacă Dunărea înot. Apar părinţii fetelor, se lasă cu plânsete, vorbe grele şi, mai ales, cu mult rachiu consumat. Ca la noi.




Povestit pe scurt, cum am făcut-o eu mai sus, spectacolul pare vesel şi, mai ales, uşor de digerat. Nu e nici una, nici alta. Nu e nimic vesel în felul în care erau aşezate lucrurile, înainte de '89. Poate pare vesel, dar de la distanţă, iar spectacolul vrea o apropiere a lupei, nu o distanţare relaxantă. Şi cu atât mai puţin plăcut e să-ţi dai seama, văzând pe scenă acele situaţii, că au rămas la fel după atâţia ani. S-au schimbat doar accesoriile, ţoalele, reperele; în rest, e acelaşi nărav de a fugi după funcţii, după avansări în funcţie, după "ciolan". Şi atunci, ca şi acum, peste tot unde e un pic de adevăr şi de căutare a dreptăţii, apar şefii. Autoritatea. Pumnul în gură, care scoate la iveală trista realitate: actorul care nu vrea să ajungă magazioner, turnătorul care vrea un post mai bun, şeful care nu vrea să fie doar adjunct, secretarul de partid care le ştie pe toate şi care nu poate trăi dacă nu e pupat acolo, diriginta care se îmbracă frumos la şedinţa cu părinţii, în cazul în care la şedinţă apare secretarul... E un lanţ de pupături - dar şi de frustrări, datorită pupăturilor -, care îi transformă pe toţi în mici dictatori, pe modelul marelui cârmaci. Elevul de clasa a IV-a, devenit comandant de detaşament, se crede ditamai autoritatea. Părinţii, care au la activ un avort în tinereţe, văd în asta un gest uman, o datorie a românului care trebuie să aleagă calea cea bună pentru familie. Un tată, activist de partid, vede în caseta video şi în ciocolata din străinătate nişte pericole naţionale, exact ca minerii din iunie '90, când au descoperit xerox-urile de la PNL.


Cât despre felul în care poate fi digerat, n-aş zice că spectacolul "curge ca uns". Scris ca o ieşire-intrare constantă în convenţia jocului de reconstituire, cu integrări mai mult sau mai puţin eficiente ale spectatorilor în spectacol, spectacolul creşte cu oarece dificultate. Nu există suficientă fluenţă a acţiunilor şi o expoziţie dramatică limpede, ca să poţi pricepe rapid banalul cine, ce, de ce. Iar asta se întâmplă din cauza excesului de întreruperi autoreferenţiale, de joc cu convenţia, pe care l-am constatat şi într-un mai vechi spectacol de Ana Mărgineanu, 89.89. Fierbinte după '89, pe texte de acelaşi Peca Ştefan (cu acea ocazie, alături de Ştefan Caraman, Petre Barbu, Paul Cilianu şi Călin Blaga). Şi aici, ca şi acolo, până să ajungi să vezi esenţa situaţiei, rostul personajul şi fapta de la care a pornit tot, trece mult timp şi se iroseşte energie performativă, consumată parcă de dragul imaginii scenice. Nu s-a vrut aşa, însă aşa pare.


Dar, din secunda în care situaţia se aşează şi începi să înţelegi povestea, nothing can stop the show. Actorii - indiferent că vorbim despre capetele de afiş sau despre tinerii Ilinca Manolache şi Viorel Cojanu - sunt incontestabil buni şi precişi ca asumări ale acestor roluri atât de româneşti. Sunt autentici, foarte credibili, nu-şi repetă soluţiile de umor, controlează aproape perfect ritmul scenic şi ştiu ce au de făcut în această poveste plină de tensiune. De fapt, prin ei, prin feţele şi gesturile lor, prin jocul furios-înţepat al lui Gheorghe Visu, prin intervenţiile milităreşti-plângăreţe ale Mariei Ploae, prin vivacitatea dezarmantă a Ilincăi Manolache, prin gravitatea ceremonială a lui Cuzin Toma, scena musteşte de românism vechi şi nou, de concepţii ridicole dar confortabile, de clişee "d-ale noastre" care doar credem că au dispărut, odată cu anii. Sunt detalii de coloratură care i se datorează, în acelaşi timp, dramaturgului Peca, dar şi scenografei Anda Pop, care a creat o scenă de zici că e sufrageria noastră de acasă. Un spaţiu închis, sec, înfrumuseţat inutil de mileuri şi bibelouri. Totuşi, finalul nu e tocmai pe măsura spectacolului. Prelungeşte redundant, explicit, neprofund, o poveste care până la urmă e înţeleasă cu vârf şi îndesat. Păcat.

Ca şi alte spectacole care dau de toţi pereţii cu nostalgismul românesc şi cu poziţionările radicale gen "înainte de '89 eram mai buni / înainte de '89 eram mai proşti" - iar aici aş aminti spectacolele O zi din viaţa lui Nicolae Ceauşescu, Vremea dragostei, vremea morţii şi Balul, pe care sper că aţi avut şansa să le vedeţi la vremea lor -, Anul dispărut. 1989 este important fiindcă recuperează memoria lâncezindă. Şi este doar o primă parte din aşa-numita trilogie a anilor dispăruţi, gândită de Peca Ştefan şi Ana Mărgineanu. O a doua parte se joacă la Piatra Neamţ (Anul dispărut. 1996, la Teatrul Tineretului) urmând ca anii 2000 să aibă parte în curând de un alt spectacol. Nu ştim unde şi când va fi, dar eu, unul, îl aştept. Cu adâncă preţuire şi viu entuziasm.

Regie: Ana Mărgineanu
Dramaturgie: Peca Ştefan / Scenografie: Anda Pop
Distribuţie (parţial): Gheorghe Visu; Maria Ploae; Cuzin Toma
Producţie: Teatrul Mic, Bucureşti
Vizionare: octombrie 2016, în cadrul Festivalului Naţional de Teatru, Bucureşti
Credite foto: Andrei Gîndac
Publicat de la Niciun comentariu:

Confortul nu a fost niciodată bun pentru arte - Temps d'Images, 2016

Magdalena şi Ludomir Franczak sunt un cuplu de artişti polonezi care lucrează interdisciplinar, îmbinând, în munca lor, artele vizuale şi performative, dar şi literatura sau istoria. Lexicon imaginar al Clujului este compus din două părţi: prima s-a desfăşurat în septembrie 2016, la White Cuib, în Cluj, constând într-o expoziţie al cărei scop principal l-a reprezentat colectarea poveştilor despre oraş de la înşişi locuitorii lui. Cea de-a doua parte a proiectului va fi inclusă în ediţia a noua a Festivalului Temps d'Images 2016 şi este descrisă drept o carte performativă, bazată pe istoriile personale şi locale colectate anterior.



Alexandra Dima: Cum v-a venit ideea Lexiconului imaginar? Povestiţi-ne câte ceva despre scopul proiectului şi despre modul în care ar trebui să se dezvolte în continuare.
Magdalena & Ludomir Franczak: Suntem mereu interesaţi de proces în sine - de felul în care opera ajunge să vadă lumina zilei. Adesea lucrăm cu proiecte site-specific, facem lucruri gândite pentru un anumit loc. Astfel, când am fost invitaţi la festivalul din Cluj, am venit cu o jumătate de an înainte pentru a realiza o cercetare pe teren. Eram interesaţi de istoria oraşului, de arhitectura lui, de diferitele etnii care l-au construit şi care locuiesc în el. Ne-am întâlnit cu o serie de persoane care aveau perspective diferite asupra Clujului: istorici, oameni de cultură, străini, arhitecţi; ba chiar ne-am apropiat de pietrele oraşului, pentru a ne face o imagine despre materialul fundamental pentru identitatea lui: piatra. La acel moment eram interesaţi de un produs performativ, poate o instalaţie în spaţiul urban. Dar ştiam deja că ar trebui să includem un fel de carte-ghid. Apoi, ne-am întors în Polonia şi am hotărât să demarăm o primă etapă în Cluj - aşa că am trimis piatra, o sculptură concepută de Magda. Este o piatră specială, fiindcă poţi să-ţi strecori mâinile în ea. Mâinile intră separat, dar în capătul cavităţilor vârfurile degetelor se ating. E şi un pic de apă acolo. Cumva, piatra asta şi contactul cu ea îi fac pe oameni să reacţioneze într-un mod special, să spună poveşti şi să dezvăluie sentimente. Am sperat că o să aibă acelaşi efect şi în Cluj. Şi aşa a şi fost. Ne-a surprins să vedem cât de multe materiale s-au strâns şi cât de profund s-au implicat oamenii în acest demers. Prin urmare, am hotărât că ar trebui să printăm o parte dintre ele, dar şi să le confruntăm cu propriile noastre poveşti bazate pe impresia pe care ne-au lăsat-o oraşul şi istoria sa. I-am spus Lexicon imaginar al Clujului, pentru că amestecă realitatea cu visele şi cu imaginaţia. De exemplu, mulţi clujeni tânjesc după mare, iar unii vorbesc despre un lac subteran - am inclus toate astea în lexicon, încercând să le găsim sursa în istoria oraşului. Lucrul la carte ne-a absorbit în mare măsură, aşa că am decis că ar trebui să capete întâietate. Am numit-o carte performativă, pentru că descrie oraşul, dar îi şi face pe oameni să caute urme lăsate de noi. Unele dintre ele sunt legate de istoria locală, precum un traseu al vechilor fântâni, altele sunt mai imaginative, ca sunetele din Grădina Botanică, sau bucăţi din piatra stelară, cu referire la meteoritul din Mociu păstrat în Muzeul de Geologie, care, în mod bizar, este şi piatra noastră...


A.D.: Cum s-a dezvoltat relaţia voastră cu Clujul?
M.&L.F.: Nu ştiam multe despre Cluj când am venit prima dată, dar am simţit foarte repede o conexiune puternică cu oraşul şi cu oamenii. E ceva în aer care îl face special. Poţi vedea asta şi în reacţiile oamenilor şi în poveştile pe care le-au scris pentru noi. Cei de aici sunt foarte deschişi şi au multe lucruri interesante de spus.

A.D.: Credeţi că există un specific local care face ca acest oraş să fie ofertant din punct de vedere performativ? Dacă da, care este acela?
M.&L.F.: Pentru noi, principalul aspect l-a reprezentat istoria oraşului şi mixtura de culturi şi, de asemenea, arhitectura. Uneori e un loc modern, alteori e de modă veche. Suntem interesaţi, mai ales, de această din urmă faţă a lui, motiv pentru care ne-am îndrăgostit iremediabil de Muzeul Grădinii Botanice şi de Hotelul Continental.

A.D.: Ce reacţii a stârnit această primă parte a proiectului?
M.&L.F.: Prima parte a proiectului a fost imersivă. Am adus sculptura din Polonia, iar oamenii au interacţionat cu ea, au putut-o atinge, ba chiar au putut pune mâinile înăuntru. Credem că a fost foarte important pentru public contactul direct cu opera de artă, acea imersiune pe care nu o poţi experimenta, în mod normal, într-o galerie de artă. Din altă perspectivă, sculptura Mănuşile de piatră este şi ea o bucată de natură şi, aici, ne putem întreba despre partea sălbatică a naturii noastre. Ce simţim când atingem apa din interiorul pietrei sau când degetele noastre se întâlnesc la capătul tunelului? Minunatul nostru mesager, care a strâns poveştile, este Oana Hodade - ea a fost, de la bun început, o persoană foarte importantă pentru acest proiect.


A.D.: Ce fel de poveşti aţi reuşit să strângeţi?
M.&L.F.: Pe de-o parte, avem poveştile adunate la expoziţia din septembrie, în urma contactului oamenilor cu piatra. Erau despre pietre, apă, locuri ascunse. Pe de altă parte, există şi poveştile ghizilor pe care i-am rugat să descrie oraşul. Ei reprezintă, de fapt, patru culturi diferite, care au construit oraşul: română, maghiară, evreiască şi germană. Iniţial, ne raportam mai ales la arhitectură, aşa că i-am rugat pe ei să ne ghideze din punct de vedere istoric. Am primit feedback de la trei dintre ei, iar modul lor de a privi oraşul a fost inclus în carte. Ne mai interesează şi elementele concrete, care au fost trasate de poveştile colectate în expoziţie - piatră, apă, plante şi sunet. Am scris şi noi înşine câteva poveşti, ce tratează în special istoria locală, care ne interesează pe noi cel mai mult, iar majoritatea sunt plasate în secolul XIX - inspirate de Grădina Botanică şi de plantele sale, de meteoritul din Mociu sau de o actriţă maghiară care s-a înecat în timp ce făcea un film. Am descoperit toate astea vorbind cu oamenii, dar şi cercetând pe internet şi pe străzile Clujului.

A.D.: Oamenii au fost, deci, dispuşi să vă împărtăşească bucăţi din vieţile lor?
M.&L.F.: Unii erau foarte deschişi, alţii nu, dar cei mai mulţi ne-au spus poveştile lor, până la urmă. A fost şi meritul Oanei, care a cules istorisirile oamenilor pentru noi. Ea a fost ca un fel de ghid spiritual al pietrei.

A.D.: Cum aţi descrie publicul din România, din perspectiva experienţei voastre de până acum?
M.&L.F.: Până acum a fost foarte cooperant, motiv pentru care am şi decis să mergem mai departe cu ideea cărţii. Am simţit că genul ăsta de experiment ar funcţiona aici. Înainte să venim la Cluj, auziserăm că aici e raiul pe pământ, că şi cele mai trăznite idei ar fi primite cu braţele deschise. S-a dovedit că aşa şi e - ha, ha, ha.

A.D.: Spuneţi-ne câte ceva despre starea artelor vizuale şi performative în Polonia contemporană. Este comună abordarea interdisciplinară?
M.&L.F.: Există o foarte mare diversitate în Polonia. Credem că ne aflăm într-un punct bun acum, din care poţi să-ţi croieşti singur calea prin artele performative. Poate că e ceva mai greu cu noua politică culturală a guvernului polonez, care se concentrează pe valori conservatoare şi pune sub semnul întrebării experimentele, dar, în acelaşi timp, confortul nu a fost niciodată bun pentru artele progresiste. Credem că mulţi oameni sesizează acum o problemă, şi anume că teatrul, în sine, nu prea mai funcţionează. Mergem la spectacole, îi auzim pe actori vorbind şi ne este greu să mai credem într-o lume astfel construită. De asta noi, şi mulţi alţii, încercăm să descoperim propriile noastre mijloace prin care să ne adresăm publicului. Există încă o problemă cu prezentarea acestui gen de proiecte. Cele mai multe festivaluri sau organizatori de festivaluri preferă "producţii normale". Dar situaţia se îmbunătăţeşte treptat - sperăm noi. În general, formele de exprimare în Polonia zilelor noastre sunt foarte variate. De exemplu, noi venim dinspre artele vizuale. Magda încă lucrează mai mult pentru galerii decât pentru teatre, iar Ludomir se concentrează, acum, pe performativitate. Dar, în acelaşi timp, amândoi folosim un limbaj comun diferitelor arte - vorbim despre lucrurile care ne interesează într-un mod benefic pentru ele. Câteodată e mai mult teatru, uneori e expoziţie, iar alteori este o carte...

Interviu realizat de Alexandra Dima
Festivalul Temps d'Images #9
7-13 noiembrie 2016, Cluj
www.tempsdimages.ro
Publicat de la Niciun comentariu:

DENTEXPERT Roman: cum îți dai seama că cel mic are nevoie de aparat dentar

DENTEXPERT Roman: cum îți dai seama că cel mic are nevoie de aparat dentar

  • Tipărire
poza stire dentexpertNu puține sunt cazurile când copiii au nevoie de aparat dentar, mai ales că lipsa acestuia le poate afecta masticația, dar poate favoriza și apariția cariilor și a unor imperfecțiuni de pronunție. În lipsa unui tratament corespunzător, copilul se confruntă de cele mai multe ori cu afecţiuni ale stomacului cauzate de o masticaţie defectuoasă, cu apariţia cariilor şi cu imperfecţiuni ale pronunţiei, dar şi cu alte probleme de sănătate.
Orice copil care nu poartă aparatul dentar la vârsta potrivită pentru a preveni o serie de anomalii dento-maxilare va ajunge la vârsta adultă cu probleme mult mai greu de corectat. Astfel, purtarea unui aparat dentar pentru copii este mai mult decât o necesitate estetică şi, deşi sunt situaţii în care este foarte clar pentru medicii stomatologi că cel mic are nevoie să poarte un aparat dentar, în cele mai multe cazuri acest lucru nu este evident pentru părinţi.
Puteți începe prin a face o vizită unui specialist în stomatologie generală, care va examina dantura copilului, va trata și rezolva eventualele carii și îl va sfătui despre igiena bucală. Dacă există semne de dezvoltare anormală, dentistul vă va îndruma către un specialist ortodont, care va știi cu exactitate dacă e sau nu cazul unui aparat dentar.
Există 2 tipuri de aparate dentare (fixe şi mobile), medicul ortodont fiind cel care stabileşte în urma consultului şi unui plan de tratament personalizat care este cel mai recomandat tip de aparat pentru copil. Aparatul ortodontic trebuie purtat între 1 şi 3 ani, în funcţie de fiecare copil în parte. Această perioadă variază în funcţie de vârstă, de starea de sănătate a dinţilor şi a gingiilor şi de gradul de severitate a problemei.
Iata care ar fi cele 10 semne care arată ca micutul tau are nevoie de aparat dentar:
1. Copilul pierde dinții de lapte prea devreme, prea târziu sau la intervale neregulate, altfel decât în schema de schimbare a dinților;
2. Dinții de lapte sau cei permanenți sunt strâmbi, încălecați sau prea rari (ca și cum ar avea un dinte sau mai mulți lipsă);
3. Mestecă sau mușcă din alimente cu dificultate;
4. Fălcile nu se suprapun corect una peste alta, par strâmbe sau produc sunete la atingere;
5. Copilul își mușcă adesea obrazul accidental;
6. Respirația este neregulată sau șuierătoare sau nu poate respira decât cu gura deschisă;
7. Își suge des degetele (mult timp după ce a depășit perioada de sugar);
8. Fălcile și dintii sunt mult mai mari și disproporționate în raport cu restul feței;
9. Suferă de bruxism (scrâșnește dinții în special noaptea);
10. Auzi cum mandibula pocnește când copilul deschide gura sau mănâncă.
Va asteptam cu micutul la DENTEXPERT unde echipa de medici specialisti este alaturi de dumneavoastra cu cele mai eficiente sfaturi, planuri de igiena dentara si solutii de tratament intr-o atmosfera placuta si confortabila, astfel incat vizita la medicul dentist a copilului dumneavoastra sa reprezinte o experienta placuta.
DENTEXPERT Roman
Romanul Financiar
Publicat de la Niciun comentariu:

LEOFARM Roman vă spune cum să pregătiți prietenii necuvântători pentru iarna

LEOFARM Roman vă spune cum să pregătiți prietenii necuvântători pentru iarna

  • Tipărire
poza stire leofarmAnotimpul rece a venit cu viteză, iar animăluțele din casă trebuie pregătite corespunzător.
Pregătește-ti cățelul pentru iarna, îmbracă-l
In cazul in care ai un caine fara blana sau cu blana foarte scurta este indicat sa il imbraci inainte de a-l scoate din casa, in zilele geroase de iarna sau in perioadele ploioase. Desi hainele pentru catei au fost create mai mult pentru „moda” ele pot fi folosite in favoarea animalului in sezonul rece. Alege o hainuta din fibra naturala sau fas de la magazinele de specialitate .
Pune-i sosetele sau papucei
La magazinele de specialitate se gasesc incaltari speciale pentru caini. Acestea sunt recomandate in special puilor care sunt mult mai sensibili, cainilor bolnavi sau celor batrani. Incaltarile vor impiedica udarea labutelor si ii vor tine de cald.
Redu durata plimbarilor
In zilele foarte friguroase nu tine patrupedul foarte mult afara. Scoate-l doar pentru a-si face nevoile.
Spala-i labutele
In cazul in care animalul nu suporta incaltarile speciale sau nu are astfel de incaltari, dupa fiecare plimbare, sterge-i cu atentie labutele folosind o carpa imbibata in apa calda sau lasa-l sa stea 1-2 minute cu labele in apa.
Foloseste antigelul cu precautie
In cazul in care pui antigel in masina, ai grija ca animalul sa nu fie prin preajma. Cainele poate fi foarte curios sa vada ce este, iar gustul dulceag al acestuia ii poate starni si mai mult curiozitatea. Deoarece antigelul este toxic, nu numai pentru caine, ci si pentru alte animale, in cazul in care curge pe jos, curata imediat locul respectiv.
Acorda mai multa atentie unui caine suferind de artrita. Odata cu inceperea sezonului rece, mergi cu el la un control si cere sfatul specialistuli. Este posibil ca medicul sa-i dea un tratament special pentru a preveni agravarea bolii.
Tine cat mai putin timp catelul afara si asigura-i toate conditiile in interior: caldura, hrana adecvata, ingrjiri zilnice, un loc special in care sa doarma, ferit de curent sau frig. Nu uita sa-l incalti si sa-l imbraci cand il scoti afara.
Pisica se pregăteşte şi ea pentru iarnă . Nu va ieşi din casă, dar aveţi grijă de obiectele din interior. Îi luaţi din toamnă litieră nouă, ideal una acoperită, care reduce atât cantitatea de nisip împrăştiat în jur, precum şi mirosul. Nisipul din literieră e de mai multe tipuri. Cel mai absorbant e cel pe bază de silicaţi. Nu miroase şi poate fi aruncat în toaletă. Tot din toamnă îi schimbaţi şi bolurile. Aveţi nevoie de trei recipiente dintre care unul stabil pentru apă.
Vine hibernarea! Dacă aveţi broaşte ţestoase, includeţi-le următoarele alimente în dietă: legumele cu frunze de culoare verde închis şi fructe şi legume de culoare portocalie. Şi tot pentru iarnă le pregătiţi dacă le daţi peştişori.
LEOFARM Roman
Romanul Financiar
Publicat de la Niciun comentariu:

Băcănie cu Dichis Roman recomandă: Cacao – 4 proprietăți extraordinare pentru sănătate!

Băcănie cu Dichis Roman recomandă: Cacao – 4 proprietăți extraordinare pentru sănătate!

  • Tipărire
poza stire cacao bacanie cu dichisMai stii cand erai copil si mama iti pregatea in fiecare dimineata un pahar de lapte de tara cu cacao? Ei bine, ar trebui sa reiei acest obicei sau cel putin sa savurezi zilnic o patratica de ciocolata neagra, pentru ca dincolo de aroma sa minunata, multe proprietati importante pentru sanatate se ascund in micutele bobite de cacao.
4 proprietati cacao, pentru pofta de viata
– Cacao, izvor de flavonoide: boabele de cacao se numara printre cele mai bogate surse de flavonoide, atat valoroase pentru proprietatile lor puternic antioxidante, care diminueaza riscul de aparitia a diabetului zaharat, a bolilor de inima sau a accidentului vascular cerebral, incetinind in acelasi timp procesul de imbatranire al organismului. Atentie, insa: daca doresti sa te bucuri de beneficiile bobitelor de cacao prin consumul de ciocolata, alege un sortiment cu minimum 70% cacao.
– Cacao – proprietati de reglare a tensiunii arteriale: daca suferi de hipertensiune, nu exista leac mai delicious decat putin praf de cacao amestecat cu lapte sau o bucatica de ciocolata neagra! Consumul regulat de cacao subtiaza sangele si relaxeaza vasele sanguine, scazand semnificativ riscul de boli cardiovasculare.
– Cacao, pentru a-ti pastra zambetul pe buze: cand simti ca te cuprinde tristetea, nimic nu poate egala o bucatica de ciocolata, nu-i asa? Compusii din cacao stimuleaza eliberarea de endorfina si de serotonina, hormoni ai fericirii. Deci bea o ceasca de cacao si vei privi lumea cu alti ochi!
– Cacao – proprietati excelente pentru pielea deteriorata: datorita continutului foarte mare de antioxidanti, cacaoa este un remediu natural perfect pentru repararea pielii, iar combinata cu miere sau iaurt, poate face minuni. Iata o reteta simpla pentru o lotiune homemade: amesteca o lingurita de cacao cu una de miere si una de iaurt, baga totul la cacao proprietatimicrounde 10 secunde si apoi aplica pe piele, lasand sa actioneze cateva minute.
Cacao – proprietati delicioase!
Asadar, de ce sa nu ne bucuram de beneficiile acestui remediu natural, extrem de aromat? Aminteste-ti gustul copilariei si profita de beneficiile minunate ale bobitelor de cacao!
Băcănie cu Dichis Roman
Romanul Financiar
Publicat de la Niciun comentariu:

Posturi libere în administrațiile locale din Neamț și în unitățile coordonate de acestea

Posturi libere în administrațiile locale din Neamț și în unitățile coordonate de acestea

  • Tipărire
Pentru săptămâna care urmează, portalul care centralizează funcțiile vacante din administrațiile locale, informează că există următoarele posturi libere, în Zona Roman și în Neamț:poza stire locuri de munca vacante
Toate detaliile referitoare la condițiile de angajare și desfășurarea concursurilor le puteți găsi accesând fiecare link.
Romanul Financiar
Publicat de la Niciun comentariu:

duminică, 30 octombrie 2016

Mâine, grevă generală în spitale. Se va opri activitatea medicală


spitalul judetean neamtToate spitalele din țară intră, luni, 31 octombrie, în grevă generală, potrivit Federației Sanitas. „Ne cerem scuze anticipat faţă de toţi pacienții care într-un fel sau altul vor fi afectați de acțiunile noastre şi facem apel la fiecare dintre aceștia să aibă minimă răbdare şi înțelegere faţă de colegii noştri care nu doresc decât să reclădească demnitatea lucrătorilor din sistemul sanitar public de stat.
În același timp facem un nou apel către toate partidele politice parlamentare să dea dovadă de maturitate şi să îşi asume repararea inechităților şi nedreptăților inacceptabile generate de cele două Ordonanțe de urgentă criticate – 20/2016 si 43/2016, în cel mai scurt timp posibil, putând astfel să deblocheze activitatea în sistemul sanitar public de stat”, au anunțat reprezentanții Sanitas. În 28 octombrie, după o întâlnire cu reprezentanți ai sindicatelor din Sănătate, Vlad Voiculescu, ministrul Sănătății s-a declarat deschis la dialog și la identificarea de soluții pentru ca veniturile din sistemul sanitar să fie cât mai aproape de un nivel corespunzător, conform importanței și complexității activității personalului care lucrează în sectorul sanitar. „Deja s-au făcut pași pentru corectarea unor situații punctuale. Pe viitor vor fi avute în vedere salariile acelor categorii din sistem care nu au beneficiat de ordonanțele 20/2016 și 43/2016 privind salarizarea bugetarilor”, s-a precizat într-un comunicat al MS. Sindicaliștii cer corelări salariale prin mărire pentru anumite categorii de personal, în special pentru personalul TESA şi cel din spitalele neclinice. (M.T.)

Post Views: 29
Publicat de la Niciun comentariu:

PartySnap – O nouă dimensiune a divertismentului!

Cati dintre noi nu ne dorim eveniment aparte, în care atmosfera creată să fie surprinsă și să rămână în memoria invitaților cu ajutorul unor fotografii altfel? Fie ca este vorba de o petrecere de Craciun sau de Haloween, fie ca este vorba de balul bobocilor sau de balul de absolvire, fie ca este vorba de o petrecere organizata cu ocazia unui eveniment important, totul trebuie sa fie perfect si de neuitat.
Fotodivertismentul este un mod de a petrece timpul unui eveniment, care determină oamenii să socializeze într-un mod inedit.
PartySnap reprezintă o activitate de divertisment pe baza fotografiilor realizate în locurile de desfășurare ale evenimentelor. Se folosește un display alb de dimensiuni mari, cu touch screen, conectat la un aparat foto și o imprimantă performantă, pe un suport specific. Între fotografieri este prezent „live view”: invitații se văd ca într-o oglindă în display; fiind „open air”, se pot fotografia până la 40 de persoane (poate mai mult), ca fotografie de grup. Aparatul este însoțit în permanență de un operator, dar clienții sunt cei care folosesc direct caracteristicile PartySnap, fiind similară manevrării telefoanelor mobile cu ecrane tactile.
PartySnap este instalat la locul evenimentului; se face fotografia (10 x 15 cm), apoi se pot adăuga obiectele virtuale cele mai vesele (se pot adăuga, în funcție de tematica dorită de client, persoane sau personaje); de asemenea, pot fi disponibile și obiecte reale: eșarfe, pene, ochelari, pălării etc. Se pot trimite prin e-mail, publica pe Facebook sau imprima pe loc, ca fotografii obișnuite sau fotografii magnetice. Se poate seta un singur cont de Facebook și software-ul încarcă toate fotografiile pe acesta în timpul evenimentului. Se pot realiza sute de printuri ale fotografiilor, în funcție de prezența noastră acolo.
Fotografiile realizate de PartySnap se pot personaliza cu logo-ul sau tematica evenimentului, sunt protejate UV și împotriva lichidelor.
O caracteristică deosebită este folosirea „fundalului verde”, care permite fotografierea clienților și plasarea lor imediat în oricare dintre cele 6 peisaje (imagini) presetate evenimentului. Putem alege imagini specifice din diferite țări sau ceea ce doriți să promovați. Putem realiza și un anumit fundal creat cu tematica evenimentului. La final, veți avea toate materialele realizate de participanți, acestea reprezentând și o inedită formă de promovare a evenimentelor viitoare, asigurandu-se o bună comunicare a evenimentului în mediul online.
 

 Sa incercam sa ne imaginam cum am imortaliza o nunta pe de-a-ntregul, pe parcursul intregii sale desfasurari: imortalizarea momentului in care cei doi fericiti indragostiti spun "DA!" in fata ofiterului de stare civila si in prezenta tuturor invitatilor. Fotografiile bine realizate ar putea surprinde lumina zambetelor de pe fata si din ochii tuturora. Fotografiile bine realizate pot imortaliza albul rochiei de mireasa si a tuturor accesoriilor, culorile vii din buchetul de flori, atat in fata altarului cat si la petrecerea de seara. Si se poate imortaliza intreg filmul evenimentelor, atat cu imaginea celor doi miri, separat si impreuna, cat ci prin imagini de grup sugestive si cuprinzand miscare si emotie.
party-snap-50
party-snap-47
6-partysnap
13240130_480481345484541_2369970811275516998_n

7-partysnap-ecran-verde
8-partysnap-rezultat-ecran-vede
2015-4-2-68721
party-snap-67

party-snap-72
party-snap-86
party-snap-59
10-party-snap

party-snap-81
party-snap-150
party-snap-95
party-snap-142

party-snap-105
party-snap-152
party-snap-111
party-snap-110 
Petrecere team building sau de Craciun ? Petrecerea mai mica sau mai mare, nu exista o cale mai buna de a surprinde amintirea acelor momente, de a-i provoca pe invitati la distractie, decat cu PartySnap

Petreceri Corporate

Vrei sa organizezi o petrecere pentru angajatii companiei tale de Craciun sau 8 Martie? Team building? Fotodivertismentul e solutia.

Evenimente Sportive

Green screen -particularitatea noastra speciala - are capacitatea de a plasa invitatii alaturi de idolii lor sportivi, in cateva secunde.

Petreceri Private

Fie ca e vorba despre Nunta, Majorat, Botez sau celebrari, PartySnap multiplica amintrea acestor momente.

Evenimente Festive

Includ lansari de produse, strangere de fonduri pentru diverse cauze, expozitii; va vom aduce publicitate inedita, difuzare in Social Media.

Serbari si Baluri

Petreceri de Absolvire(Revedere) a Liceului, a Facultatii, oricare dintre evenimente vor fi insotite de veselie, emotie, bunadispozitie.

Club Party

Sau concert, prezentare de moda, putem fi prezenti, oferind invitatilor amintiri si experiente interactive deosebite.

Articol scris pentru SuperBlog 2016



Publicat de la Niciun comentariu:
Abonați-vă la: Postări (Atom)