Spectacolul-orice - Short Stories, la FNT, 2016

Despre dans nu se poate scrie aşa cum se scrie despre teatru. Nici teatrul n-ar trebui să suporte acele lungi, comuniste relatări de după spectacol, tip dare de seamă pe modelul "pe scenă s-a întâmplat asta şi aia", fiindcă scena, oricâtă poveste ar conţine, nu e decât un spaţiu de coduri şi mesaje, peste care domină emoţia imaginii create atunci şi acolo. Short Stories din Franţa este, din acest punct de vedere, atât un spectacol puternic, ca emoţie a imaginii, cât şi unul complet non-narativ, care, deci, îşi contrazice titlul. E un moment care trebuie văzut, trăit şi care, nesemănând cu nimic din ceea ce vedem de obicei pe scenele româneşti, o să rămână câtva timp în minţile noastre.

Având forma unei trilogii coregrafice (creată de Carolyn Carlson, coregraf, performer şi poet), în care fiecare dintre cele trei spectacole are tema şi temperatura sa, Short Stories este, cred eu, definibil printr-un singur cuvânt: orice. Orice ca sens, ca emoţie. Folosind această ipoteză, vă voi spune pe scurt şi pe sărite ceea ce poate fi Short Stories, din perspectiva mea. Partea bună este că perspectivele voastre, la fel de multe pe cât sunteţi voi, sunt la fel de legitime; în contact cu dansul, privitorul îşi poate imagina orice. Şi e cu atât mai important să vedeţi aceste tipuri de spectacole intens senzoriale, cu cât descifrarea lor liberă, neconstrânsă de nici o poveste prestabilită, de nici o regulă de decodificare, vă poate da emoţii pe care nu credeaţi că le aveţi în voi.

Short Stories / Li

Dans, dans în doi, iubire prin dans, cunoaştere prin dans, hăituire prin dans, creştere şi descreştere a relaţiei El-Ea, prin dans, discursuri paralele şi forţă comună. Deposedare, întrepătrundere, reciprocitate. Un Yin întunecos, trist, rece, introvertit, versus un Yang vital, energetic, dominant. Se negociază posibilităţile de contact, se articulează lupta şi concilierea la fiecare atingere. Pendulare alunecoasă între balet rusesc şi artă marţială, Li este unul dintre cele mai frumoase spectacole de intensitate corporală, pe care le-am putut vedea în ultimii ani. Are o ştiinţă remarcabilă a detaliului şi a reglării discursului metaforic prin gesturi uzuale, cotidiene, care limpezesc sensurile şi le ritmează. Cât despre coloana sonoră a dansului, aş vrea s-o am în playlist-ul meu zilnic.

Coregrafie: Carolyn Carlson
Decoruri: Philippe Karpinski
Costume: Chrystel Zingiro
Muzică originală: Aleksi Aubry-Carlson
Distribuţie (parţial): Chinatsu Kosakatani; Yutaka Nakata
Producţie: Carolyn Carlson Company, Centre Chorégraphique Nationa Roubaix Nord-Pas de Calais
Vizionare: octombrie 2016, în cadrul Festivalului Naţional de Teatru, Bucureşti
Credite foto: www.fnt.ro

Short Stories / Immersion

Un fluviu ca un trup de femeie. Ca o siluetă de trup perfect femeiesc, a cărui unduire din palme, braţe, degete şi şolduri ţi-o imaginezi cu ochii închişi, când auzi marea. Discurs despre confortul şi angoasele singurătăţii, despre cum omul solitar, abandonat, se cufundă în iluzia că viaţa lui contează, încă. Fugă de sine, confirmare a propriului teritoriu, confort al narcisismului, triumf al fluidităţii, Immersion înalţă apa la nivel de supra-metaforă, ba chiar la nivel de personificare lirică. Apa ca reflectare, curăţire, forţă, apa ca instabilitate, imprevizibilitate, şerpuire. Aici, Carolyn Carlson, în postura sa de dansator, imprimă scenei o fluiditate cum nu aţi crezut că poate să existe, coregrafic, pe o scenă de teatru. Pe o scenă cu podea de scânduri, un singur om transmite emoţiile şi forma unui râu întreg.

 

Coregrafie: Carolyn Carlson
Muzică originală: Nicolas de Zorzi
Distribuţie: Carolyn Carlson
Producţie: Carolyn Carlson Company, Centre Chorégraphique Nationa Roubaix Nord-Pas de Calais
Vizionare: octombrie 2016, în cadrul Festivalului Naţional de Teatru, Bucureşti
Credite foto: www.fnt.ro

Short Stories / Burning

Un trup de bărbat, gol, cufundat în întuneric şi două fâşii de pânză, pătate cu un roşu carnal. Un butoi de fier, în dreapta, un scăunel de lemn şi o muzică din respiraţii, gâfâituri şi cadenţe metalice. La fel de mult spaţiu apocaliptic, ca şi spaţiu tribal, de geneză a vieţii, Burning filosofează condiţia omului, pe care o reduce la câteva ipostaze posibile: naştere, renaştere, căutare, supravieţuire. Poate şi mai esenţialist, ca poetică a discursului corporal, decât primele două spectacole, Burning e un solo coregrafic care umple scena şi, paradoxal, o goleşte totodată. Practic, un singur dansator este, aici, suficient pentru a dinamiza o scenă întreagă şi pentru a o face să pară un vid, atunci când se ascunde după fâşiile de pânză.

Coregrafie: Carolyn Carlson
Decoruri: Carolyn Carlson; Yutaka Nakata
Costume: Lina Wu Ichiba
Muzică originală: Meredith Monk
Distribuţie: Won Myeong Won
Producţie: Carolyn Carlson Company, Centre Chorégraphique Nationa Roubaix Nord-Pas de Calais
Vizionare: octombrie 2016, în cadrul Festivalului Naţional de Teatru, Bucureşti
Credite foto: www.fnt.ro