Si oamenii mari sunt oameni: Nicolae Paulescu - om de știință de geniu, politician neinspirat
Nicolae Paulescu este unul dintre acei oameni care merită
recunoştinţă eternă. Potrivit Federaţiei Internaţionale a Diabeticilor,
în România un procent de aproape 10% din locuitori suferă de diabet.
Datorită lui aceşti oameni încă trăiesc, şi suferinţa le este mai
suportabilă.
Cercetările sale au început încă din anul 1899, pe când se afla în
Franţa, încercând să izoleze produsul activ al secreţiei interne
pancreasului. În 1916 face publică cercetarea sa, nefinalizată, în
privinţa pancreasului şi a bolii care îl afectează, diabetul.
Implicarea activă în Primul Război Mondial îl face pe Nicolae Paulescu să oprească cercetarea, pe care o va relua imediat după încetarea războiului. Pe 23 iulie 1921, când în cadrul sesiunii Societăţii de Biologie, Nicolae Paulescu a expus în patru comunicări rezultatele muncii sale de cercetare.
El a găsit în interiorul pancreasului un produs activ antidiabetic, pe care el l-a numit pancreină, substanţă ce este cunoscută ca fiind insulina. Cu toate acestea, la diferenţă de aproximativ un an, cercetătorii canadieni Fr. Grant Banting şi Ch. Herbert Best anunţă că au descoperit insulina.
Ei spun că deşi Paulescu ar fi demonstrat eficacitatea substanţei pancreatice, acesta ar fi spus că injecţiile cu pancreina nu au efect. Astfel, în 1923, cei doi sunt premiaţi cu Premiul Nobel.
Fiind conştient că este o nedreptate, fiziologul scoţian Ian Murray a iniţiat o campanie internaţională pentru redresarea situaţiei. În 1969, lui Paulescu i-au fost recunoscute meritele de către profesorul A.W.K. Tiselius, vicepreşedinte al Fundaţiei Nobel, pentru descoperirea insulinei.
Viaţa particulară a savantului român a fost una controversată, aflăm din publicația Historia.ro. În 1922, împreună cu Alexandru C. Cuza, înfiinţează Uniunea Naţională Creştină. Noul partid este primul din Europa care adoptă ca simbol zvastica. În 1923, pune bazele Ligii Apărării Naţionale Creştine, partid ce avea ca emblemă o zvastică neagră, iar pe fundal tricolorul românesc.
Paulescu era cunoscut în epocă ca fiind un antisemit îndârjit, el fiind de asemenea şi mentorul lui Corneliu Zelea Codreanu. Paulescu a făcut parte din Senatul legionar, iar la procesul fondatorului Legiunii Arhanghelului Mihail, a fost martorul principal al apărării acestuia.
Se spune că unul dintre factorii care au determinat neacordarea Premiului Nobel lui Paulescu este acela că numele lui figurează în Raportul privind Holocaustul în România, pe lista antisemiţilor. Mai mult decât atât, în 2005, organizaţia International Diabetes Federation a decis să renunţe la orice afiliere a asociaţiei cu numele inventatorului român.
Autor: Anamaria Ionescu
Implicarea activă în Primul Război Mondial îl face pe Nicolae Paulescu să oprească cercetarea, pe care o va relua imediat după încetarea războiului. Pe 23 iulie 1921, când în cadrul sesiunii Societăţii de Biologie, Nicolae Paulescu a expus în patru comunicări rezultatele muncii sale de cercetare.
El a găsit în interiorul pancreasului un produs activ antidiabetic, pe care el l-a numit pancreină, substanţă ce este cunoscută ca fiind insulina. Cu toate acestea, la diferenţă de aproximativ un an, cercetătorii canadieni Fr. Grant Banting şi Ch. Herbert Best anunţă că au descoperit insulina.
Ei spun că deşi Paulescu ar fi demonstrat eficacitatea substanţei pancreatice, acesta ar fi spus că injecţiile cu pancreina nu au efect. Astfel, în 1923, cei doi sunt premiaţi cu Premiul Nobel.
Fiind conştient că este o nedreptate, fiziologul scoţian Ian Murray a iniţiat o campanie internaţională pentru redresarea situaţiei. În 1969, lui Paulescu i-au fost recunoscute meritele de către profesorul A.W.K. Tiselius, vicepreşedinte al Fundaţiei Nobel, pentru descoperirea insulinei.
Viaţa particulară a savantului român a fost una controversată, aflăm din publicația Historia.ro. În 1922, împreună cu Alexandru C. Cuza, înfiinţează Uniunea Naţională Creştină. Noul partid este primul din Europa care adoptă ca simbol zvastica. În 1923, pune bazele Ligii Apărării Naţionale Creştine, partid ce avea ca emblemă o zvastică neagră, iar pe fundal tricolorul românesc.
Paulescu era cunoscut în epocă ca fiind un antisemit îndârjit, el fiind de asemenea şi mentorul lui Corneliu Zelea Codreanu. Paulescu a făcut parte din Senatul legionar, iar la procesul fondatorului Legiunii Arhanghelului Mihail, a fost martorul principal al apărării acestuia.
Se spune că unul dintre factorii care au determinat neacordarea Premiului Nobel lui Paulescu este acela că numele lui figurează în Raportul privind Holocaustul în România, pe lista antisemiţilor. Mai mult decât atât, în 2005, organizaţia International Diabetes Federation a decis să renunţe la orice afiliere a asociaţiei cu numele inventatorului român.
Autor: Anamaria Ionescu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu