INTERVIU Radu Gologan, coordonatorul Lotului Olimpic National de Matematica: Cred ca o mare dilema in educatia de acum este abordarea noii generatii
de Narcis Anton Smile Media
Miercuri, 19 octombrie 2016, 11:48 Actualitate | Esenţial
Profesorul
Radu Gologan, coordonatorul Lotului Olimpic National de Matermatica
spune ca matematica trebuie indragita de mic copil si ca, in cazul lui,
drumul profesional ales a pornit din pasiune, nu pragmatism. In cadrul
proiectului "10 ani vazuti prin ochii lor", Provident vrea sa arate cum
se vede Romania ultimilor 10 ani, dar si Romania urmatorilor 10 ani,
prin ochii unor oameni care au avut succes. "Cercetarea si educatia iti
aduce mereu provocari: pe de o parte, sa descoperi conexiuni noi sau sa
explici fenomene, iar pe de alta parte sa gasesti modalitatile de a
ajunge la sufletul si mintea copiilor", spune profesorul Gologan.
Ce v-a inspirat sa porniti pe acest drum? A fost pasiune sau pragmatism?
Radu Gologan: Matematica se indrageste de mic, deci a fost clar pasiune. Acum, pot spune ca are si o componenta pragmatica, caci de mult imi este meserie. Este important sa poti avea un venit material facand ceea ce iti place. Atunci nu se mai pune problema sa vrei mai mult sau sa te gandesti numai la bani. Pentru ca ceea ce faci e o pasiune.
Ce provocari ati avut de infruntat pana acum in domeniul dvs de activitate?
Radu Gologan: Cercetarea si educatia iti aduc mereu provocari: pe de o parte, sa descoperi conexiuni noi sau sa explici fenomene, iar pe de alta parte sa gasesti modalitatile de a ajunge la sufletul si mintea copiilor. Poti explica anumite fenomene si poti face previziuni, in sensul ca, poti sa afli cum se va dezvolta un anumit fenomen. Sau poti folosi matematica pentru a explica riguros anumite fenomene pe care le vezi experimental. De exemplu, mecanica newtoniana, care a fost descoperita experimental, a ajuns apoi la rezultate spectaculoase. Iar majoritatea descoperirilor au fost facute cu ajutorul matematicii.
Cum ati descrie ultimii 10 ani din domeniul dvs de activitate?
Radu Gologan: Cercetarea matematica este intr-un moment de mari realizari. In ultimii 10-12 ani au fost rezolvate multe probleme care stateau inchise, unele de sute de ani. Exista cateva probleme matematice nerezolvate, denumite conjecturi, unele dintre ele vechi de sute de ani. Exista mari fundatii care acorda premii incredibile pentru demonstratia acelor conjecturi. Adica exista rezultatele matematice, dar ele nu sunt inca demonstrate.
Prima problema rezolvata in ultimii a fost marea Teorema a lui Fermat, un rezultat lansat ca ipotetic prin anii 1600 de catre un jurist francez care avea o afinitate pentru matematica, Pierre de Fermat, acesta fiind si unul dintre cei care au introdus principii in optica, fizica si matematica. Rezultatul a fost demonstrat prin 1994 de Andrew Wiles, cel care a primit ulterior medalia Fields, care inseamna premiul Nobel pentru matematica. Apoi, mai este rezultatul unui rus, in anii 2000, Grigori Perelman, care a demonstrat o conjectura veche de 150 de ani, conjectura lui Poincare, care spune ca o caracterizare foarte simpla a unei figuri intr-un spatiu cu 4 dimensiuni este echivalenta cu faptul ca este o sfera in acel spatiu. Problema la care au lucrat sute, poate mii de mari matematicieni, si uite ca rezultatul s-a obtinut in timpul nostru.
Mai exista o problema, care este considerata un fel de stea a conjecturilor care nu sunt rezolvate, conjectura lui Riemann, care are vreo 150-160 de ani vechime. Este o chestiune cu care mii de matematicieni se ocupa, fac pasi mici inainte, dar nimeni nu a ajuns la capat. Si mai sunt multe alte conjecturi. In ultimii ani este implicat si un matematician roman, fost olimpic la matematica, a prezentat o conjectura destul de importanta in topologie. Speram ca ii va fi recunoscuta si va obtine premii pentru ea.
In ultimii ani, tehnologiile s-au dezvoltat foarte mult, iar multe domenii au beneficiat de pe urma avansului tehnologic. Cum s-a schimbat domeniul matematicii si cum credeti ca va evolua in urmatorii 10 ani?
Radu Gologan: Primul lucru care s-a schimbat a fost modul de a privi informatia, de a judeca si de a rationa, atat al copiilor, cat si al tinerilor. Aceste lucruri au o amprenta extraordinara asupra modului lor de a accepta felul in care sunt ei educati. Acum, daca discutam de matematica ca cercetare, ca stiinta, este fantastic sa ai posibilitatea sa iti verifici rezultatele teoretice avand la dispozitie un calculator care face ceea ce acum 20-30 de ani credeai ca o generatie intreaga de oameni nu o pot realiza. Cred ca cea mai mare dilema in educatia inceputului de mileniu este gasirea unei noi modalitati de abordare a felului total diferit de gandire si de acumulare a noii generatii.
Privind in perspectiva urmatorilor 10 ani, in momentul acesta nu mai este o problema legata de tehnologii, ci de felul in care sunt scrise programele, in felul in care intervine matematica teoretica in locul tehnologiilor de miniaturizare. Procesorul, de exemplu, nu prea mai poate fi miniaturizat pentru ca s-a ajuns la nivelul minim de strat de molecule. Ceea ce se va putea schimba este modul in care el este proiectat. Si acolo e multa matematica.
Nu putem sti acum daca joaca cu matematica va inseamna, asa cum s-a intamplat de multe ori, o noua descoperire. Imi aduc aminte ca prin anii 2000, o banca din Canada a lansat o serie de carduri pe care era scris: "Nici nu va dati seama de cata matematica e inauntru".
Cu toate ca Romania continua sa dea olimpici pe banda rulanta, sistemul de invatamant din Romania este, totusi, la un nivel scazut. Se pune foarte mult accent pe o predare mecanica a lucrurilor si lipseste partea de umanizare in procesul de predare si invatare.
Radu Gologan: Daca va uitati cu atentie, toate centrele mari de matematica din lume au cercetatori romani de prim rang, unii dintre ei obtinand premii foarte importante pentru cercetarea matematica. Invatamantul romanesc nu are resursele pe care le au alte state avansate economic. Si atunci, posibilitatile de a realiza un invatamant de calitate sunt mai mici, mai ales ca e vorba si de salariile profesorilor, cei care sunt niste factori importanti.
Subfinantarea duce la doua lucruri: pe de-o parte, cei care reprezinta partea de excelenta a tineretului nostru ajung sa se pregateasca singuri sau sa fie pregatiti cu ajutorul familiei, iar pe de alta parte, ceilalti tineri ajung sa fie uitati. Dar vreau sa sublinez faptul ca invatamantul romanesc nu este intr-o criza puternica. Mai sunt inca sanse sa isi revina si sa reprezinte un factor important al stiintei si culturii romanesti.
Suntem, totusi, pe muchie din cauza subfinantarii si din cauza implicarii gresite a politicului in educatie si a celor personaje care s-au perindat pe scena politica, si care folosesc invatamantul ca vehicul electoral. Asta pentru ca, in sistemul de invatamant sunt implicati parinti, profesori, elevi, milioane de oameni, si mai departe suna bine sa spui ca invatamantul romanesc este in colaps. Mai avem suficiente resurse ca sa putem continua sa avem intelectuali de prima mana, mai ales, ca viitorul educatiei in toata lumea va inseamna un procent extrem de mic de creatori si de oameni care duc stiinta si cultura mai departe, iar ceilalti sa fie suficient de bine pregatiti ca sa fie niste executanti corecti pentru economia fiecarei societati.
Cand vom avea si noi mai multe universitati de top, eventual sa intram si noi mai sus in ierarhia celor 500 universitati din lume?
Radu Gologan: Este foarte greu sa accezi in top 500 al universitatilor din lume. In primul rand topul se bazeaza pe rezultatele deja existente, adica un punctaj imens se acorda pentru existenta unui premiu Nobel in acea universitate. Punctajul pentru premiul Nobel este cam cat punctajul total al unei universitati d-ale noastre. Pe urma, este vorba de persoanele care lucreaza in domenii de varf si au absolvit acele universitati.
In ceea ce ne priveste, este important sa avem universitati macar la gradul de excelenta cum sunt unele facultati, care nu sunt intr-un top formal, ci sunt cu adevarat in primele 200-300 de facultati din lume. Haideti mai bine sa aducem universitatile noastre la un nivel de care noi, absolventii si angajatorii sa fim multumiti.
In mod normal concurenta intr-un domeniu este benefica. Aparitia universitatilor particulare in Romania nu a avut efectul scontat…
Radu Gologan: Majoritatea universitatilor private nu au fost facute ca sa creeze concurenta pe piata scolii, ci au fost concepute ca, hai sa le spunem, afaceri. Nu vreau includ aici toate universitatile private. Sunt universitati care, prin rezultatele lor, este cert ca sunt viabile, dar marea lor majoritate au ramas la stadiul de afacere.
Ne vom intoarce si anul acesta cu medalii de la Olimpiada de Matematica?
Radu Gologan: Intotdeauna ne intoarcem cu medalii. O mare surpriza ar fi ca unul dintre copii sa nu ia medalii. Speram sa fie cat mai multe de aur, pentru ca, in ultima vreme, avantul, pregatirea exemplara si foarte serioasa a tarilor asiatice, face ca locurile prime sa fie ocupate de ei.
Ce va place cel mai mult la jobul dvs?
Radu Gologan: Bucuria descoperirii si ochii copiilor inteligenti.
Ce i-ati sfatui pe cei care vor sa urmeze acelasi drum?
Radu Gologan: Sa isi urmeze pasiunea atunci cand o descopera. Asta poate veni si foarte tarziu.
Ce ati fi vrut sa stiti inainte de a urma aceasta cale?
Cum credeti ca va veti schimba in urmatorii 10 ani?
Radu Gologan: Mult. Imbatranesc.
Cum arata Romania dvs ideala in urmatorii 10 ani?
Radu Gologan: Ideala nu poate fi, dar ameliorata da. Vreau o Romanie fara marlani si excroci. Sau macar cu ei acolo unde le e locul.
Citeste si:
Ce v-a inspirat sa porniti pe acest drum? A fost pasiune sau pragmatism?
Radu Gologan: Matematica se indrageste de mic, deci a fost clar pasiune. Acum, pot spune ca are si o componenta pragmatica, caci de mult imi este meserie. Este important sa poti avea un venit material facand ceea ce iti place. Atunci nu se mai pune problema sa vrei mai mult sau sa te gandesti numai la bani. Pentru ca ceea ce faci e o pasiune.
Ce provocari ati avut de infruntat pana acum in domeniul dvs de activitate?
Radu Gologan: Cercetarea si educatia iti aduc mereu provocari: pe de o parte, sa descoperi conexiuni noi sau sa explici fenomene, iar pe de alta parte sa gasesti modalitatile de a ajunge la sufletul si mintea copiilor. Poti explica anumite fenomene si poti face previziuni, in sensul ca, poti sa afli cum se va dezvolta un anumit fenomen. Sau poti folosi matematica pentru a explica riguros anumite fenomene pe care le vezi experimental. De exemplu, mecanica newtoniana, care a fost descoperita experimental, a ajuns apoi la rezultate spectaculoase. Iar majoritatea descoperirilor au fost facute cu ajutorul matematicii.
Cum ati descrie ultimii 10 ani din domeniul dvs de activitate?
Radu Gologan: Cercetarea matematica este intr-un moment de mari realizari. In ultimii 10-12 ani au fost rezolvate multe probleme care stateau inchise, unele de sute de ani. Exista cateva probleme matematice nerezolvate, denumite conjecturi, unele dintre ele vechi de sute de ani. Exista mari fundatii care acorda premii incredibile pentru demonstratia acelor conjecturi. Adica exista rezultatele matematice, dar ele nu sunt inca demonstrate.
Prima problema rezolvata in ultimii a fost marea Teorema a lui Fermat, un rezultat lansat ca ipotetic prin anii 1600 de catre un jurist francez care avea o afinitate pentru matematica, Pierre de Fermat, acesta fiind si unul dintre cei care au introdus principii in optica, fizica si matematica. Rezultatul a fost demonstrat prin 1994 de Andrew Wiles, cel care a primit ulterior medalia Fields, care inseamna premiul Nobel pentru matematica. Apoi, mai este rezultatul unui rus, in anii 2000, Grigori Perelman, care a demonstrat o conjectura veche de 150 de ani, conjectura lui Poincare, care spune ca o caracterizare foarte simpla a unei figuri intr-un spatiu cu 4 dimensiuni este echivalenta cu faptul ca este o sfera in acel spatiu. Problema la care au lucrat sute, poate mii de mari matematicieni, si uite ca rezultatul s-a obtinut in timpul nostru.
Mai exista o problema, care este considerata un fel de stea a conjecturilor care nu sunt rezolvate, conjectura lui Riemann, care are vreo 150-160 de ani vechime. Este o chestiune cu care mii de matematicieni se ocupa, fac pasi mici inainte, dar nimeni nu a ajuns la capat. Si mai sunt multe alte conjecturi. In ultimii ani este implicat si un matematician roman, fost olimpic la matematica, a prezentat o conjectura destul de importanta in topologie. Speram ca ii va fi recunoscuta si va obtine premii pentru ea.
In ultimii ani, tehnologiile s-au dezvoltat foarte mult, iar multe domenii au beneficiat de pe urma avansului tehnologic. Cum s-a schimbat domeniul matematicii si cum credeti ca va evolua in urmatorii 10 ani?
Radu Gologan: Primul lucru care s-a schimbat a fost modul de a privi informatia, de a judeca si de a rationa, atat al copiilor, cat si al tinerilor. Aceste lucruri au o amprenta extraordinara asupra modului lor de a accepta felul in care sunt ei educati. Acum, daca discutam de matematica ca cercetare, ca stiinta, este fantastic sa ai posibilitatea sa iti verifici rezultatele teoretice avand la dispozitie un calculator care face ceea ce acum 20-30 de ani credeai ca o generatie intreaga de oameni nu o pot realiza. Cred ca cea mai mare dilema in educatia inceputului de mileniu este gasirea unei noi modalitati de abordare a felului total diferit de gandire si de acumulare a noii generatii.
Privind in perspectiva urmatorilor 10 ani, in momentul acesta nu mai este o problema legata de tehnologii, ci de felul in care sunt scrise programele, in felul in care intervine matematica teoretica in locul tehnologiilor de miniaturizare. Procesorul, de exemplu, nu prea mai poate fi miniaturizat pentru ca s-a ajuns la nivelul minim de strat de molecule. Ceea ce se va putea schimba este modul in care el este proiectat. Si acolo e multa matematica.
Nu putem sti acum daca joaca cu matematica va inseamna, asa cum s-a intamplat de multe ori, o noua descoperire. Imi aduc aminte ca prin anii 2000, o banca din Canada a lansat o serie de carduri pe care era scris: "Nici nu va dati seama de cata matematica e inauntru".
Cu toate ca Romania continua sa dea olimpici pe banda rulanta, sistemul de invatamant din Romania este, totusi, la un nivel scazut. Se pune foarte mult accent pe o predare mecanica a lucrurilor si lipseste partea de umanizare in procesul de predare si invatare.
Radu Gologan: Daca va uitati cu atentie, toate centrele mari de matematica din lume au cercetatori romani de prim rang, unii dintre ei obtinand premii foarte importante pentru cercetarea matematica. Invatamantul romanesc nu are resursele pe care le au alte state avansate economic. Si atunci, posibilitatile de a realiza un invatamant de calitate sunt mai mici, mai ales ca e vorba si de salariile profesorilor, cei care sunt niste factori importanti.
Subfinantarea duce la doua lucruri: pe de-o parte, cei care reprezinta partea de excelenta a tineretului nostru ajung sa se pregateasca singuri sau sa fie pregatiti cu ajutorul familiei, iar pe de alta parte, ceilalti tineri ajung sa fie uitati. Dar vreau sa sublinez faptul ca invatamantul romanesc nu este intr-o criza puternica. Mai sunt inca sanse sa isi revina si sa reprezinte un factor important al stiintei si culturii romanesti.
Suntem, totusi, pe muchie din cauza subfinantarii si din cauza implicarii gresite a politicului in educatie si a celor personaje care s-au perindat pe scena politica, si care folosesc invatamantul ca vehicul electoral. Asta pentru ca, in sistemul de invatamant sunt implicati parinti, profesori, elevi, milioane de oameni, si mai departe suna bine sa spui ca invatamantul romanesc este in colaps. Mai avem suficiente resurse ca sa putem continua sa avem intelectuali de prima mana, mai ales, ca viitorul educatiei in toata lumea va inseamna un procent extrem de mic de creatori si de oameni care duc stiinta si cultura mai departe, iar ceilalti sa fie suficient de bine pregatiti ca sa fie niste executanti corecti pentru economia fiecarei societati.
Cand vom avea si noi mai multe universitati de top, eventual sa intram si noi mai sus in ierarhia celor 500 universitati din lume?
Radu Gologan: Este foarte greu sa accezi in top 500 al universitatilor din lume. In primul rand topul se bazeaza pe rezultatele deja existente, adica un punctaj imens se acorda pentru existenta unui premiu Nobel in acea universitate. Punctajul pentru premiul Nobel este cam cat punctajul total al unei universitati d-ale noastre. Pe urma, este vorba de persoanele care lucreaza in domenii de varf si au absolvit acele universitati.
In ceea ce ne priveste, este important sa avem universitati macar la gradul de excelenta cum sunt unele facultati, care nu sunt intr-un top formal, ci sunt cu adevarat in primele 200-300 de facultati din lume. Haideti mai bine sa aducem universitatile noastre la un nivel de care noi, absolventii si angajatorii sa fim multumiti.
In mod normal concurenta intr-un domeniu este benefica. Aparitia universitatilor particulare in Romania nu a avut efectul scontat…
Radu Gologan: Majoritatea universitatilor private nu au fost facute ca sa creeze concurenta pe piata scolii, ci au fost concepute ca, hai sa le spunem, afaceri. Nu vreau includ aici toate universitatile private. Sunt universitati care, prin rezultatele lor, este cert ca sunt viabile, dar marea lor majoritate au ramas la stadiul de afacere.
Ne vom intoarce si anul acesta cu medalii de la Olimpiada de Matematica?
Radu Gologan: Intotdeauna ne intoarcem cu medalii. O mare surpriza ar fi ca unul dintre copii sa nu ia medalii. Speram sa fie cat mai multe de aur, pentru ca, in ultima vreme, avantul, pregatirea exemplara si foarte serioasa a tarilor asiatice, face ca locurile prime sa fie ocupate de ei.
Ce va place cel mai mult la jobul dvs?
Radu Gologan: Bucuria descoperirii si ochii copiilor inteligenti.
Ce i-ati sfatui pe cei care vor sa urmeze acelasi drum?
Radu Gologan: Sa isi urmeze pasiunea atunci cand o descopera. Asta poate veni si foarte tarziu.
Ce ati fi vrut sa stiti inainte de a urma aceasta cale?
- Radu Gologan: Nu sa stiu, ci sa am maturitatea de acum.
Cum credeti ca va veti schimba in urmatorii 10 ani?
Radu Gologan: Mult. Imbatranesc.
Cum arata Romania dvs ideala in urmatorii 10 ani?
Radu Gologan: Ideala nu poate fi, dar ameliorata da. Vreau o Romanie fara marlani si excroci. Sau macar cu ei acolo unde le e locul.
Citeste si:
- Alexandru Dutulescu, co-fondator Orchestra Simfonica Bucuresti: Viata mea este un allegro continuu
- Ana Consulea, cofetar si fondator Zexe Braserie: Exista viata dincolo de savarine si amandine
- Stefan Liiceanu - trecerea de la carti la produse japoneze traditionale via piata financiara
- Ioana Ciocan, primul curator independent care a adus arta in spatiul public: Numarul colectionarilor interesati de arta romaneasca este in crestere semnificativa
- Ioana Uretu, fondator Carti, Dulciuri si Flori: Cred ca „teama de esec” ii tine pe romani sa nu se avante in afaceri
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu