Progresul ca Eidos

Tantane vos generis tenuit fiducia vestri?

Virgiliu, Eneida, Cartea I, versul 132

În Grecia antică, termenul eidos desemna tema intelectuală centrală a trei domenii: cultură, societate ori civilizație. Evoluția semnificației lui eidos este ea însăși obiect de studiu filosofic, trecând de la Pitagora (structuri inteligibile numite numere) la Platon (realitatea permanentă care face un lucru să fie ceea ce este) și sublimându-se în gândirea lui Aristotel, care a introdus, pentru prima dată, o distincție între materie (hypokeimenon sau hyle) și formă vizibilă (eidos), înrudită cu morphe (contur) și phainomena (aparențe).
Semnificația termenului eidos, stabilită de filosofii greci, a rămas neschimbată secole la rând.Ceea ce mă intrigă în evoluția și semnificația finală a lui eidos ca structură filosofic-intelectuală a trei piloni fundamentali – cultură, societate, civilizație, este absența noțiunii de progres (economic, tehnologic, științific sau de altă natură). Oare înțelepții greci și urmașii lor romani nu au fost conștienți de posibilitatea unor dezvoltări în timp care să fie calificate drept progres? Se pare că nu.
Nici grecii, nici romanii nu au avut vreo concepție clară despre progresul sistematic de-a lungul istoriei umane. Pentru ei, evoluția omenirii era fie circumscrisă  și predestinată de decăderea dintr-o ipotetică vârstă de aur, fie reprezenta o parte a unui ciclu cosmic ineluctabil (parte a stoicismului lui Zenon din Citium). Chiar dacă romanii au avut o oarecare intuiție despre progresul istoric în arte, ei au trăit profund marcați de sentimentul că epoca lor era una a degenerării morală (vezi Horațiu, finalul Odei a șasea, Către Romani ori  Juvenal, Oamenii nu vor decât pâine și circ).
Este posibil ca ideea de progres să nu-și făcut loc în mentalul roman și pentru că evoluția societății din acea vreme a fost prea lentă  ca oamenii să-și dea seama că ceva se petrece în timpul vieții lor. Astfel, ideea stagnării a devenit cea predominantă (vezi Marcus Aureliu, Meditații).
Dar progresul prin invenții tehnologice? Grecii și romanii au fost notorii pentru disprețul lor față de tehnologie. De exemplu, Aristotel a remarcat că a te ocupa de tehnologie era ceva minor și plictisitor. Iată ce scria Seneca: „În vremea noastră au fost publicate pentru prima dată multe invenții…[dar] acestea sunt, ori pot fi, invenții ale celor mai josnici sclavi.”[1] Iar împăratul Vespasian a respins inovațiile tehnologice de teamă că ar putea produce șomaj.
A fost nevoie ca societățile europene să parcurgă perioada Evului mediu pentru a avea loc inserția ideii de progres ca parte definitorie a evoluției societății umane. Astfel, ideea de progres a devenit o contribuție originală și fundamentală a europenilor.
Dar mai înainte este necesară o definiție de lucru a progresului.
În 1772, Marchizul de Chastellux (care a servit ca maior în Revoluția Americană) definea implicit progresul atunci când scria că „scopul final al tuturor filosofiilor [este] obținerea celei mai mari bunăstări pentru cel mai mare număr de indivizi”.[2] Într-o carte publicată în 1920, J. B. Bury scrie că progresul poate fi considerat drept „ideea… că societatea s-a mișcat, se mișcă și se va mișca într-o direcție dorită”[3]
Sloganuri precum „Civilizație și progres”, „Libertate și progres”, „Democrație și progres”, considerate azi stereotipuri, au fost inventate în Europa. Socialismul, o altă invenție europeană, a adoptat, la începuturi, unele din aceste sloganuri. Iar doctrinarii revoluției care a instaurat teroarea în Rusia în 1917 au pretins că o fac tot în numele progresului. Contribuția României nu putea lipsi din lupta pentru instaurarea progresului ca parte a ethosului național și european. Alte exemple se pot găsi ușor.[4]
Ideea de progres este prea generală și vastă pentru a fi abordată în acest scurt articol ne-specializat. Plecând de la concepțiile grecilor și romanilor despre istorie, trecând prin doctrina divinei providențe, doctrina căderii în păcat, scrierile filosofilor Renașterii, continuând cu opera lui Kant, Saint-Simon, Compte, Hegel, Marx și a multor altora, literatura care tratează ideea sau principiul progresului este enormă. Recomand, totuși, ca pe o bună introducere în temă, cartea lui Bury din 1920 (nota 3). Articolul meu tratează doar un singur aspect al progresului:

Cum au inventat europenii lumea modernă? O scurtă istorie a progresului tehnologic european

Economiile greacă și romană s-au bazat pe sclavagism. Munca gratuită a sutelor de mii de sclavi a oferit puține stimulente pentru dezvoltarea unor surse de putere artificiale sau mecanice. Ocupațiile tehnice, precum cea de fierar, erau asociate cu clasele de jos.
Se poate spune că progresul tehnologic european a început după prăbușirea Imperiului Roman de Apus, în sec. al V-lea, când filosofia și știința din regiunea mediteraneeană (și mai puțin în nordul și vestul Europei) intraseră într-o perioadă nefastă (Evul Mediu Întunecat). Răspândirea lentă a eticii creștine de-a lungul și de-a latul Europei a dus la dispariția treptată a sclavagismului. Pentru că munca gratuită a sclavilor devenise o amintire, europenii nu numai că au îmbrățișat tehnologia, dar au dezvoltat și ideea unei societăți universale bazate pe respectul pentru demnitatea și valoarea ființei umane.
Între secolele VI-IX, europenii au adoptat noi tehnologii agricole, care au mărit dramatic productivitatea: plugul greu, pe roți, hamurile pentru cai și rotația culturilor. O încălzire globală a climei, în perioada 1000 -1300 (așa numitul Medieval Climatic Optimum) a augmentat avansurile tehnologice din agricultură, dublând productivitatea per hectar. Populația a crescut semnificativ, arhitectura și comerțul au înflorit. Vikingii lui Eric cel Roși au traversat Atlanticul de Nord și au colonizat Groenlanda pentru trei secole. Marile catedrale gotice (Notre Dame, Canterbury, Milan, Chartres ș.a.) și primele universități ale Europei de vest (Paris și Oxford, 1170; Cambridge, 1209) au fost ridicate în această perioadă climatică favorabilă, când până și în Anglia creșteau struguri și se producea vin. Europenii au început un program agresiv de cuceriri teritoriale: Sicilia a fost ocupată în 1090 și musulmanii au început să fie scoși din Spania. Prima cruciadă a fost lansată în 1095, iar Ierusalimul a fost capturat de la turcii selgiucizi în 1099, întemeindu-se primul regat creștin din Levant.
În sec. al XIII-lea, puterea apei a fost „domesticită” prin construirea morilor de apă. De la măcinarea grânelor, puterea hidraulică a fost extinsă apoi la joagăre forestiere, tăbăcării, forje artizanale, fabricarea berii și hârtiei, strunguri de lemn, polizoare etc.
Pentru că puterea apei era disponibilă numai de-a lungul cursurilor de apă, europenii au dezvoltat și alte surse de putere mecanică. Mareele au fost folosite în acest scop, cu începere din sec. al XI-lea, în Dover și Veneția. Primele mori de vânt au apărut în Europa în anul 1085. În următoarele secole, tehnologia eoliană s-a răspândit rapid peste câmpiile din nordul Europei. Morile de vânt ofereau putere în timpul iernilor friguroase, când morile de apă nu funcționau din cauza înghețurilor.
Având la dispoziție mai multe forme de putere mecanică, europenii au trebui să dezvolte metode de a transfera și re-direcționa puterea, absolut esențiale pentru triumful Revoluției Industriale de la sfârșitul sec. al XVIII-lea. Fără exagerare, cred că cea mai importantă invenție pentru triumful Revoluției Industriale a fost mecanismul bielă-manivelă, care a permis transformarea mișcării circulare în mișcare liniară și viceversa. Pentru o civilizație tehnologică sau industrială, importanța bielei-manivelei este a doua după invenția roții. Fără sistemul bielă-manivelă, civilizația mașinistă este neconceput.
Să ne gândim doar la un singur aspect: motoarele cu benzină și motorină, inventate în Germania la sfîrșitul sec. al. XIX-a și aflate în plină expansiune până astăzi, nu ar fi putut acționa miliardele de automobile, autocamioane, tancuri, vapoare, locomotive etc., dacă nu ar fi dispus de un sistem bielă-manivelă.
Deși ceasurile cu apă erau cunoscute din antichitate, ele erau foarte imprecise și inconveniente. Către sfîrșitul sec. al XIII-lea, în Europa, un geniu necunoscut a inventat rotița dințată, acel mecanism care a făcut ca noile ceasuri mecanice, folosite până în ziua de azi, să aibă un transfer regulat și precis al puterii unui arc sau greutăți în cădere liberă.
Importanța introducerii ceasurilor mecanice este imensă: pentru prima dată, s-a putut adopta o măsurare standardizată a timpului. Pentru dezvoltarea unei civilizații tehnologice, cunoașterea și păstrarea riguroasă a timpului este primordială în coordonarea complexelor interacțiuni administrative și comerciale.
Știința modernă își are originile în filosofia naturală a vechilor greci, pre-socratici, cca 600 – 400 î.e.n. Grecii au fost primii care au folosit naturalismul pentru respingerea explicațiilor supranaturale. Descriind epilepsia (o boală cu conotații divine în unele religii), Hipocrate a remarcat că maladia „nu era nici mai divină, nici mai sacră decât alte boli, având o cauză naturală care o produce ca pe oricare altă boală”.[5]
Însă nici grecii, nici romanii nu s-au gândit la folosirea metodei experimentale ca parte a investigațiilor științifice. Filosofii greci (apud Aristotel) au preferat logica deductivă și credința în autorități, conform cărora știința este cunoașterea cauzelor necesare. Practic, grecii erau sceptici când era vorba de știință bazată pe observații. De aceea, se poate spune că știința modernă este o altă invenție europeană, începând în sec. al XII-lea, când teologul creștin Christian Grossesteste și studentul său Roger Bacon au demonstrat că logica inductivă singură nu poate explica deplin observațiile din lumea reală. De exemplu, magnetismul este un fenomen care niciodată  nu ar fi putut să fie descoperit doar prin deducție logică. Magnetismul poate fi numai observat empiric. Adică, știința modernă are nevoie de o metodă experimentală sistematică și este meritul altui britanic, Sir Francis Bacon, pentru care știința reprezintă abordarea empirică, bazată pe cunoașterea factuală și folosirea logicii inductive.

Care sunt, totuși, cele mai importante contribuții europene la întemeierea lumii moderne?

Dacă ar trebuie să alcătuiesc un clasament al celor mai importante invenții europene, care au fundamentat progresul tehnologic al lumii moderne, m-aș opri la următoarele trei: tiparul, busola marină și armele. Toate cele trei invenții au stabilit indubitabil  superioritatea tehnologică a lumii moderne asupra celei vechi. Nimic din realizările antichității nu se poate compara cu acestea trei.
Iar pe locul întâi, de departe, aș plasa invenția lui Gutenberg. Aceasta a permis ca un singur om să poată tipări mai multe cărți într-o singură zi decât pot fi scrise de mulți alții într-un an. Iar cărțile, care înainte erau închise în bibliotecile mânăstirilor, au devenit un bun de larg consum, circulând liber, traversând frontiere fizice și politice, răspândind cunoaștere și ideii. Poate că invenția tiparului, din sec. al XV-lea, să aibă ca omolog doar invenția internetului, din sec. al XX-lea.
Busola marină, total necunoscută anticilor, a permis dezvoltarea fără precedent a navigației, promovarea comerțului și unificarea omenirii. Marile descoperiri geografice și cunoașterea comprehensivă a planetei pe care trăim ar fi fost imposibile fără această invenție.
Praful de pușcă a fost inventat în China, dar armele de foc sunt o invenție europeană. Tunurile datează din prima parte a sec. al XIV-lea și au fost utilizate curent cu începere din 1350. Utilizarea artileriei a ajutat în particular la distrugerea feudalismului, pentru că a făcut inutile fortărețele cetăților. Chiar și cele mai puternice structuri s-au dovedi acum vulnerabile în fața obuzelor și proiectilelor de artilerie. Protecția pe care o oferea înainte  un castel de piatră a devenit brusc nesemnificativă.
Un exemplu clasic al superiorității armelor de foc europene este sugestiv prezentat de profesorul Jared Diamond în best-seller-ul său din 1997, Guns, Germs and Steel: A short history of everybody for the last 13,000 years. Marele imperiu aztec, având o armată de peste 300.000 oameni, a fost rapid cucerit  (1519-1521) și decimat de un batalion de mercenari spanioli (1.200 -1.400 soldați). Pe lângă faptul că au adus 100 de cai, care i-au înspăimântat teribil pe azteci, fiind prima oară când vedeau astfel de animale, spaniolii au folosit 6 tunuri și multe arme de foc personale, ceea ce le-a asigurat o victorie rapidă și decisivă. Câțiva ani mai târziu, un alt grup de mercenari a distrus un alt imperiu din America de Sud (incas), folosind același avantaj militare (armele de foc). Războaiele conquistadorilor au reconfirmat o dogmă militară: chiar dacă adversarul este mult mai numeros, armele superioare oferă o superioritate militară imediată.
Posesia armelor de foc personale a dat indivizilor mai multă putere politică și a fost un motor pentru schimbările sociale și politice. Nu întâmplător, al doilea amendament al Constituției SUA (dreptul oamenilor de a păstra și avea arme) este un foarte important topic american de discuții pro și contra (vezi și detaliile din NOTA BENE).
Pe de altă parte, arma de foc a fost primul motor cu ardere internă și a demonstrat enorma putere potențială care se găsește în arderea controlată dintr-un spațiu restrâns.
Concluzii
Dacă pentru antici, eidos însemna doar cultură, societate ori civilizație, europenii moderni au impus considerarea progresului ca parte a fundamentului filosofic umanitar.  Rata progresului nu este niciodată uniformă sau monotonă. Uneori, pot apărea regresii. Dar, pe termen lung, principiul progresului implică existența unei tendințe generale a istorie umane către ameliorarea suferinței și îmbunătățirea condiției umane.
În Europa medievală, liderii dezvoltării tehnologice nu au fost filosofii, ci artizanii, negustorii și oamenii de afaceri. Într-un cuvânt, antreprenorii. Au existat profituri obținute din noile tehnologii. Inventivi, oamenii liberi au căutat noi căi de a-și crește productivitatea. Indivizii au profitat și societatea a prosperat.
Astfel, lumea a fost transformată nu de către filosofi, savanți sau politicieni, ci de către ingineri, artizani și antreprenori. Vorbind studenților săi în 1768, Joseph Priestley a prezis că „oricare a fost începutul acestei lumi, sfârșitul va fi glorios și paradisiac, dincolo de ceea ce imaginația noastră poate concepe astăzi.”[7]
Datorită inventatorilor europeni, predicția lui Priestley a fost îndeplinită.
NOTA BENE
Am împrumutat titlul articolului din ultima carte a mentorului meu de la University of Oklahoma, Profesorul David Deming: Science and Technology in World History, Volume 4: The Origin of Chemistry, the Principle of Progress, the Enlightenment and the Industrial Revolution, 2016. Am împrumutat, de asemenea, unele din ideile expuse în cartea sa „Black & White Politically Incorrect Essays on Politics, Culture, Science, Religion, Energy, and Environment”. Pe lângă inestimabilele cunoștințe, teoretice și practice, pe care mi le-a împărtășit în timpul anilor de pregătire a tezei mele de doctorat și colaborare științifică, înainte și după primirea titlului de doctor al Universității Oklahoma, Dave a fost, pentru mine, și un profesor de istoria Americii. În timpul uneia din primele noastre întâlniri, mi-a spus: Constantin, ține minte: America a fost făcută de oameni care au ținut Biblia într-o mână și pistolul în cealaltă. Dupa care a continuat: Aici, nu am avut și nici nu vom avea vreodată un dictator ca Ceaușescu al vostru. Pentru că noi avem arme.
Un episod pitoresc: Într-o după-amiază, Prof. Deming m-a invitat să tragem câteva sute de cartușe într-un poligon privat. La un moment dat, a scos din portbagajul mașinii o armă pe care a lăudat-o ca fiind un trofeu personal, achiziționat cu mulți $$$$ la o licitație în Tulsa. Mi-a spus că este o armă care a fost folosită intens de rebeli africani și nu a ruginit sau nu s-a blocat niciodată. „Vrei să tragi și tu cu ea?”, m-a întrebat el mândru. Am luat arma în mână și am rămas bouche bée: era un AK-47, fabricat la Cugir!!!. Dave, i-am răspuns, am tras cu o armă ca aceasta 6 luni de zile (când am făcut serviciul militar TR la Batalionul de vânători de munte din Borșa, Maramureș, sub comanda maiorului Dumitru Cioflină, cel care a ajuns mai târziu Șeful Marelui Stat Major al României și apoi „chiriaș” la Penitenciarul Jilava).
Despre unele aspecte importante din activitatea profesorului David Deming se poate citi aici: https://en.wikipedia.org/wiki/David_Deming . De reținut că Profesorul Deming a fost singurul om de știință care l-a confruntat pe Al Gore în 2006 în cadrul unei dezbateri în Congresul Statelor Unite pe tema încălzirii globale antropogenice.
NOTE__________________________
[1] The Epistles of Lucius Annaeus Seneca, vol. II, trad. Thomas Morell, London, 1776, p. 122. [2] Chastellux, F. J., 1792, Agriculture and Population the Truest  Proofs of the Welfare of the People, J. Cadell, London, vol. 2., p. 124. http://archive.org/download/agricultureandp00chasgoog/agricultureandp00chasgoog.pdf
[3] Bury, J. B., 1920, The Idea of Progress An Inquiry Into Its Origin and Growth, MacMillan and Co. Limited, London, p. 2.
[4] CAȚAVENCU: Ce istorie? Apoi, dacă e vorba de istorie, apoi ce te-nvaţă istoria mai întâi şi-ntâi?…
Mai întâi şi-ntâi istoria ne învață anume că un popor care nu merge înainte stă pe loc, … ba chiar dă înapoi, că legea progresului este așa, că cu cât mergi mai iute, cu atât ajungi mai departe.
Nu voi, stimabile, să știu de Europa d-tale, eu voi să știu de România mea şi numai de România… Progresul, stimabile, progresul!
Domnilor!… Onorabili concetăţeni!… Fraţilor!… Ca orice român, ca orice fiu al ţării sale… în aceste momente solemne… (de abia se mai stăpâneşte) mă gândesc… la ţărişoara mea… (plânsul l-a biruit de tot) la România… (plânge. Aplauze în grup)… la fericirea ei!… (acelaşi joc de amândouă părţile)… la progresul ei!
Mi s-a făcut imputarea că sunt foarte, că sunt prea, că sunt ultra-progresist… că sunt liber-schimbist… că voi progresul cu orice preţ. … Da, da, da, de trei ori da!
Voi progresul şi nimic alt decât progresul: pe calea politică…Socială… Economică…Administrativă…Şi… şi…
Da, suntem ultra-progresişti, da, suntem liber-schimbişti…
L. Caragiale, 1884, O scrisoare pierdută, Act III, Scena III și V
Mai am niște exemple:
Brazilia: Ordem e progresso (sloganul scris pe drapelul național)
Progresul este produsul nostru cel mai important – reclama făcută de actorul Ronald Reagan pentru General Electric între 1953-1962 https://www.youtube.com/watch?v=xeSmNaKCjaw

[5] Hippocrates, cca. 400 î.e.n., On the Sacred Disease, http://classics.mit.edu/Hippocrates/sacred.html
[6] Cranganu, C., 2016, Despre filosofia analizelor științifice cu un exemplu de caz: Ce fel de teorie este darwinismul?
[7] Priestley, J., 1793, Lectures on History, in John Towill Rut (ed.), The Theological and Miscellaneous Works of Joseph Priestley, vol. XXIV, p. 425.