Dumnezeu să-l odihnească! Povestea domnului profesor MIHAIL CIOCAN!
„Mentorul
multor generații de elevi romanvodiști, prof. Mihail Ciocan, a trecut
în neființă. Dumnezeu să-l ierte!” – este scris pe pagina de Facebook a
Asociației Mușatinii Roman.
Pe
pagina socială a Colegiului Național Roman Vodă este postată o poveste,
o poveste a marii treceri, scrisă de prof. Gabriela Romano. Cuvintele
noastre nu își mai au rostul în fața acestei prezentări…de viață.
„O poveste din Marea Trecere
Povestea domnului profesor MIHAIL CIOCAN seamănă cu istoriile de viață ale multora dintre noi. Și începe așa:
A
fost odată un bărbat tânăr și frumos, încrezător în propriile lui
forțe, în darurile primite , în menirea lui, în puterea de a-și făuri
destinul visat. Iar vrerea i-a fost împlinită. I-au stat alături o soție
și o fiică aducându-i iubire, echilibru, înțelegere, formând o familie
pe care nu puteai să nu o remarci în plimbările de duminică după-amiază,
o familie care-ți vorbea despre frumusețea, afecțiunea, unitatea dintre
ei.
A
fost profesor, a predat istorie, transformând un obiect de studiu
într-o lecție de viață, dezvăluind sub ochii elevilor, încrezători sau
sceptici, conexiunile dintre evenimente, rațiunile puțin vizibile,
adevărurile pe care figurile istorice le ascundeau în spatele dioramelor
sau ale măștilor de ceară. Își convingea elevii, generație după
generație, că istoria vorbește în continuare celor ce vor să o asculte,
că învățăturile ei, ignorate, pot fi dure și necruțătoare. A fost
apreciat, iubit, respectat de cei cărora le-a fost profesor și datorită
caracterului riguros, sobru, corect prin care transmitea lecția
respectului de sine, a respectului față de elev, față de profesia cu
care s-a identificat în toți anii petrecuți la catedră.
A
fost dirigintele care nu și-a pierdut elevii pe drum, aducându-i la
limanul absolvirii școlii, veghindu-i cu vorba înțeleaptă, cu sfătoșenia
ușor ironică de om trecut prin viață. I-a convins că intransigența nu
este spre necazul lor, ci este o cale de formare a caracterului, o
modalitate de a deveni om întreg.
A
fost colegul nostru de cancelarie, de excursii, de agape. Iubea viața
din tot sufletul și ne făcea și pe noi să o iubim, mai ales atunci când
vedea că suntem distrași ori apăsați de griji. Discret, înțelegător,
atent – un „domn” din vremuri ce trec și ele în uitare. O ținută
elegantă, o ușoară cochetărie masculină, de bărbat pentru care și
îmbătrânirea frumoasă e un țel de viață.
Azi
a fost ultima filă a poveștii, pentru că dis-de-dimineață, într-o
toamnă aurie în care se culeg roadele, domnul profesor MIHAIL CIOCAN a
trecut pragul istoriei fără sfârșit, lăsând aici amintirea.
Dumnezeu să-L ierte!” Prof. Gabriela Romano
Romanul Financiar
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu