Iarba Sfântului Robert - NĂPRAZNICUL

Foto: Dreamstime - 2

 

- În ghidurile medicale, de regulă, despre această plantă medicinală nu sunt scrise mai mult de 5-6 rânduri. Este recunoscută drept ajutor în stoparea hemoragiei, ca antiviral, ca antibacterian şi... cam atât. Însăşi compoziţia chimică a acestei plante rămâne, în parte, un mister. În condiţiile în care toată flora europeană a fost detaliat studiată, despre Năpraznic sunt încă puţine informaţii oficiale. În schimb, se ştie că de... 1000 de ani, această plantă vindecă cea mai dificilă şi înşelătoare boală: cancerul -

Numele ştiinţific al Năpraznicului este Ge­ra­nium robertianum. Geranium vine de la numele unei familii de plante, cu nu mai puţin de 465 de membri, iar robertianum vine de la un... sfânt. Acum aproximativ un mileniu, în Franţa, trăia un preot despre care se zvonise că poate vindeca orice boală. Numele său era Robert de Molesme şi, ca orice om credincios, îşi nega harul vindecător, punând toate miracolele terapeutice în seama lui Dumnezeu şi a plantelor pe care le culegea din grădina mânăstirii ori din pădurile din apropiere. Blândeţea şi puterea duhovnicească a preacuvio­sului Ro­bert, precum şi harul său tă­măduitor, cu adevărat ieşit din comun, au făcut ca miile de credincioşi pe care i-a ajutat să scape de moarte să-l pri­vească, încă din timpul vieţii, ca pe un sfânt. De altfel, după moartea sa, Vaticanul i-a şi recunoscut înălţimea spirituală, trecându-l oficial în rândul sfinţilor. Din păcate, de la sfântul Robert au rămas pu­ţine învăţături consemnate în scrierile vremii. În schimb, el a lăsat moştenire o iarbă cu care făcuse multe minuni te­ra­peutice în timpul vieţii: Nă­praznicul. Sfântul spunea despre această plantă că redă tinereţea şi pute­rea, vindecă fără greş tumorile, ajută tru­pul şi spiritul să lupte împotriva răului din interior şi din exterior. De atunci, în limba franceză, la fel ca şi în engleză, această plantă a fost denumită "iarba sfântului Robert".

Renaştere din cenuşă

După moartea sfântului, treptat, Năpraznicul a căzut în uitare, devenind mai degrabă un mit decât un remediu recunoscut ca atare. Aceasta, până în anul 1976, când un articol scris de medicul spaniol José Ferrandiz intrigă lumea ştiinţifică. Autorul descrie utilizarea Năpraznicului în cancer şi, cel mai impor­tant, relatează istoricul unor cazuri vindecate cu aju­torul acestui leac. Cancerul de colon, de sân, de ovare, de col uterin sau pulmonar erau consemnate ca intrând în remisie după câteva luni, uneori chiar săp­tămâni, prin utilizarea acestei plante, care făcea şi face concurenţă celor mai evoluate medicamente şi tratamente. Pornind de la acest articol, scris cu peste 40 de ani în urmă, mai mulţi fitoterapeuţi din întreaga lume au folosit Năpraznicul în tratamente anti-cancer şi în multe alte boli, dovedindu-i uimitorul har vin­decător.

Descrierea plantei

 

Este o plantă anuală (uneori bi-anuală), cu tulpina roşiatică, acoperită cu peri fini, înaltă de 30-40 cm. Frunzele, ca şi tulpinile, sunt moi la atingere şi se rup uşor. Florile sunt roz-violacee, planta în­florind din mai şi până toamna târziu. Fructul este în formă de cioc, lung de 2 cm, de aceea românii l-au botezat "ciocul-cucoarei". Este răspândit din Europa, unde creşte spontan, până în America şi în Australia. Îl găsim mai ales în zonele sub-montane şi montane, preferând solul bine afânat şi umed, de la marginile de drum, de pe malul pâraielor de munte, din rupturile de mal. Are un miros specific, puternic şi înţepător, pe care cei mai mulţi oameni îl consideră neplăcut.

Recoltare

Se culeg tulpinile înflorite, cu tot cu frunze, dar fără rădăcini, pentru ca planta să se poată regenera după culegere. Tulpinile sunt foar­te moi şi se rup cu multă uşurinţă, aşa încât nu este ne­voie de cuţit. Planta se poate folosi proaspătă (din frunze şi tulpini se extrage sucul) sau, mai frecvent, us­ca­tă. Uscarea se face în strat subţire, în locuri umbroase şi foarte bine aerisite. O dată pe zi, planta trebuie întoarsă, mai ales dacă în locul de uscare aerul nu circulă suficient. Termenul de valabilitate al plantei uscate este de maximum doi ani.

Preparate şi mod de administrare

 

În medicina populară românească, "ciocul-berzei" ori "ciocul-cucoarei" era o plantă renumită, mai ales în zonele de munte, fiind pre­ţuită puterea sa revigorantă atât pentru femei, cât şi pen­tru bărbaţi. În Vrancea, bărbaţii fără putere erau îm­brăcaţi mai multe zile la rând cu cămăşi înmuiate în fiertură de Năpraznic; în Bistriţa, sucul proaspăt de Năpraznic era combinat cu lapte (de capră, mai ales) şi era băut de femeile sterpe şi de bărbaţii fără vigoa­re; în Neamţ, din Năpraznic era făcut un decoct, băut de femeile cu ciclu prelungit, lipsite de vlagă ori care răceau uşor la rinichi; în mânăstirile din Moldova, Năpraznicul era folosit mai ales pen­tru bolile intestinelor, pentru bolile organelor genitale la femei şi contra cancerului uterin; în unele zone de munte, cu decoct concen­trat de Nă­praznic, aplicat extern, se vindeca herpesul, în timp ce sucul era folosit pentru întremarea tuber­cu­loşilor. Sucul şi fiertura se mai con­sumau cu credinţa că opresc orice scurgere de sânge şi alungă orice fel de junghi.
Iată, pe scurt, câteva modalităţi de preparare şi de administrare a Nă­praznicului, mai apropiate de zilele noastre:

Infuzia combinată
Două linguri de frunze şi flori us­cate de Năpraznic (nemăcinate, doar mărunţite puţin) se pun cu o cană (250 ml) de apă la înmuiat de seara până dimineaţa. A doua zi se filtrează lichidul rezultat (care nu este alt­ceva decât un macerat), iar planta rămasă se opă­reşte cu încă o cană de apă. După ce se lasă să se ră­cească vreme de o jumătate de oră, la temperatura camerei, această infuzie se filtrează. La sfârşit, se combină maceratul cu infuzia răcită.
Se beau 3-4 căni din acest "ceai" pe zi, pe sto­ma­cul gol. Infuzia combinată se bea înghiţitură cu înghi­ţitură (unii terapeuţi recomandă să se bea cu lingura).

Vinul de Năpraznic
Se pun douăzeci de linguri de Năpraznic uscat şi mărunţit (sau două mâini de Năpraznic proaspăt), într-un litru de vin roşu. Se lasă la macerat vreme de două săptămâni, după care amestecul se filtrează.
Se administrează câte o lingură, de trei ori pe zi, cu 10-15 minute înainte de masă. Are efecte tonice digestive, antispastice, afrodiziace (atât pentru femei, cât şi pentru bărbaţi), antidepresive.

Pulberea de Năpraznic
Planta uscată se mărunţeşte bine cu o râşniţă electrică, apoi se cerne cu sita pentru făină albă. Se ia câte o linguriţă rasă de pulbere, cu puţină apă, de patru ori pe zi, pe stomacul gol. Înainte de a înghiţi pulberea, se ţine timp de câteva minute sub limbă. Pentru vindecarea cancerului, în medicina populară franceză şi engleză, există o reţetă în care se combină pulberea de Năpraznic cu gălbenuş proaspăt de ou, reţetă asupra căreia vom reveni.

Capsulele
Constituie forma de administrare cea mai frecvent folosită în prezent, deoarece sunt foarte uşor de inge­rat, sunt bine tolerate de organism şi au un efect puter­nic, mai ales în timp. În farmaciile şi în magazinele naturiste se găsesc atât capsule care conţin pulbere sim­plă de Năpraznic, cât şi capsule care pe lângă Năpraznic, conţin un extract natural, bogat în seleniu, care să-i potenţeze efectul antitumoral, stimulator hormonal şi al fertilităţii.

Tratamente interne

Aparent fragil, Năpraznicul învinge şi stânca

 

* Infecţii virale - administrarea Năpraznicului are efecte stimulente imunitare, dar şi o acţiune anti­vi­rală directă, fenolii din compoziţia sa inhibând mul­tipli­ca­rea viruşilor şi prevenind infectarea celule­lor sănă­toase. Se recomandă cura cu Năpraznic, din care se iau câte 4-6 capsule pe zi, vreme de minimum 30 de zile. Are efecte de prevenire a erupţiilor her­petice, a infecţiilor gripale, ajută la ţinerea sub control a hepatitelor virale.
* Afecţiuni produse de expunerea la ra­diaţii - Năpraznicul este una dintre cele mai rezis­tente plante la acţiunea radiaţiilor, fie că este vorba de banalele ultraviolete, de undele electromagnetice emise de staţiile de transformare sau de liniile de înaltă tensiune, ori chiar de radiaţiile ucigătoare pro­venite din deşeurile de uraniu. Pornind de la aceste observaţii, mai mulţi terapeuţi consideră această plan­tă ca fiind un excelent mijloc de prevenire a unor afec­­ţiuni produse de radiaţii, cum ar fi: erupţiile cutanate, migrenele, tulburările nervoase, diferite forme de cancer.
Se administrează capsulele de Năpraznic, câte pa­tru pe zi, în cure de trei luni, cu o lună de pauză.
* Impotenţă - se administrează Năpraznicul sub formă de capsule, din care se iau câte 4-8 pe zi, în cure de 12 săptămâni, urmate de alte două săptă­mâni de pauză. Este un puternic stimulator hormonal, ale cărui efecte sunt resimţite, dar în timp. Se reco­mandă cu precădere în impotenţa hormonală şi în impotenţa psihică (mai puţin în cea vasculară). Nă­praznicul se asociază cu un extraordinar succes cu sele­niul (care îmbunătăţeşte calitatea spermei) şi cu o altă plantă românească celebră: brânca-ursului.
* Sterilitate la bărbaţi - se ţin patru-şase cure cu Năpraznic, administrat sub formă de capsule, câte 4-8 pe zi. O cură durează vreme de 3 luni, fiind ur­mată de o lună de pauză, după care tratamentul se reia. Se recomandă ca împreună cu Năpraznicul să se ia şi seleniu natural, precum şi brânca-ursului (câte 4 capsule pe zi). De-a lungul timpului, am putut vedea multe cazuri de bărbaţi care s-au vindecat de forme gra­ve de oligospermie şi astenospermie, cu ajutorul aces­tei combinaţii redutabile de plante româneşti.
* Sterilitate la femei - se administrează Năpraznicul sub formă de infuzie combinată, câte un pahar (200 ml), de patru ori pe zi, băut pe stomacul gol. Dacă nu suportaţi ceaiul, puteţi lua Năpraznicul sub formă de capsule, câte 4-6 pe zi, în cure de 3 luni, urmate de 1-2 luni de pauză. Terapeutul austriac Rudolf Breuss relata că a folosit ceaiul de Năpraznic pentru a trata opt cupluri care nu puteau avea copii. Ambii parteneri au băut zilnic 3 căni de ceai de Nă­praznic şi, după mai puţin de un an, toate femeile erau însărcinate, ulterior născând copii sănătoşi.
* Tulburări de ciclu menstrual (sângerări prelungite, amenoree) - se administrează pulbe­rea de Năpraznic, câte două-trei linguriţe pe zi, în cure de 28 de zile, urmate de una-două săptămâni de pauză, după care tratamentul se poate relua. Contra amenoreei, Năpraznicul se asociază foarte bine cu brânca-ursului (din care se iau câte 4 capsule pe zi), în timp ce contra menstrelor abundente şi prelungite, Năpraznicul se asociază foarte bine cu creţişoara (Alchemilla vulgaris), din care se iau 3 linguriţe de pulbere pe zi.
* Adjuvant în hemoragii interne, în ulcere hemoragice - se ad­mi­nistrează infuzia com­binată de Năpraznic, câte patru căni pe zi. În medicina popu­lară românească, Năpraz­ni­cul se mai numeşte şi "închegătoa­re", deoarece administrat în doze mari, opreşte he­moragiile, favorizând coagularea sângelui şi formarea ţesuturilor cicatriciale.

Năpraznicul, tumorile şi cancerul

Popular i se spune şi Ciocul-cucoarei

 

Administrarea Năpraznicului activează sistemul imunitar, care este o "armată" de celule şi de anticorpi ce distrug celulele canceroase. Fiecare om sănătos are, în fiecare moment, în organism, între 200 şi 1000 de celule canceroase, care însă nu pot prolifera peste anumite limite, datorită acestei acţiuni a sistemului imunitar. Astfel se explică, în parte, acţiunea de pre­venire a cancerului, exercitată de Năpraznic, prin faptul că anumite principii active pe care le conţine stimulează imunitatea. Pe de altă parte, substanţele care dau mirosul neplăcut Năpraznicului (numite ter­pene) sunt tocmai cele care au acţiune antitumorală directă. Cele mai valoroase relatări despre efectul Nă­praznicului în cancer, aparţinând spaniolului Ferran­diz, vorbesc de administrarea acestei plante împreună cu gălbenuşul de ou, care este foarte bogat în seleniu. De aceea, formula folosită tot mai mult în prezent împotriva cancerului este asocierea Năpraznicului cu seleniu concentrat, obţinut din surse 100% ve­getale.
* Cancer pulmonar, mamar, uterin - iată unul din cazurile pe care Ferrandiz le-a con­semnat într-o revistă de specialitate medicală: "Anna Cruz Caridade avea un cancer de plămân neoperabil, cu ramuri întinzându-se către gât şi braţe. Ea a auzit de virtuţile vindecătoare ale Năpraznicului şi l-a incercat. Foarte curând, în mai puţin de trei luni, a avut loc o îmbunătăţire a sănătăţii, şi după un an şi jumătate, ea era complet vindecată. Ceva mai târziu, i-au apărut noduli la sâni, pe coaste şi pe umeri, iar medicii au sfătuit-o să urmeze o serie de tratamente de radioterapie, dar ea, încrezătoare, a încercat aceeaşi plantă. Treptat, nodulii au început să se retragă şi să scadă în dimensiuni, până când au dispărut total."
În Spania şi Portugalia, zone în care Năpraz­nicul este foarte popular, s-au înregistrat nu­meroase cazuri de cancer vindecate cu această plantă. În mod tradiţional, se administrează dimineaţa o linguriţă cu vârf de pulbere de Nă­praznic, amestecată cu un gălbenuş de ou crud, iar pe parcursul zilei, se ia de încă trei ori câte o linguriţă de pulbere de Năpraznic, pe stomacul gol. Tratamentul se asociază cu un regim vege­tarian cu foarte multe crudităţi şi durează mini­mum un an.
* Cancer intestinal - se administrează infuzia combinată, câte un litru pe zi, băută în mai multe reprize. Tratamentul durează 10-12 săptămâni, urmate de 2-3 săptămâni de pauză, după care se poate relua. O fitoterapeută din Australia, Isabell Shipard, a consemnat numeroase cazuri de cancer intestinal, unele foarte avansate, intrate în remisie, după aproximativ un an de tratament făcut cu Năpraznic, sub formă de infuzie. Acest tratament este un excelent ajutor şi contra cancerului vezicii uri­nare şi a cancerului de pros­tată.
* Cancerul bucal, larin­gian - se ţin cure de trei luni, timp în care se administrează câte opt capsule cu Năpraznic şi seleniu pe zi, după care se face o pauză de trei-patru săptămâni, apoi tratamentul se reia. Supli­mentar, se face o gargară (cu o durată de minimum 5 minute) cu infuzie combinată de Năpraznic, de două-trei ori pe zi.

 

* Cancerul de piele (carcinom bazo- şi spi­nocelular, melanom malign) - se aplică ace­laşi tratament intern, cu capsule cu Năpraznic şi seleniu, ca în cazul cancerului bucal. În plus, se pre­pară o cataplasmă din 3-5 linguri de pulbere de Năpraznic, amestecate cu apă călduţă, până se formează o pastă, care se întinde pe un tifon subţire pe locul afectat. Se lasă vreme de 2 ore, apoi locul tratat se ţine descoperit, vreme de alte 30 de minute. În timpul sezonului, când se găseşte Năpraznic proaspăt, cataplasma se prepară din tulpinile crude, tocate bine şi întinse direct pe zona afectată.
* Fibrom uterin, chisturi ovariene, tumori benigne în general - cercetări de laborator au pus în evidenţă faptul că Năpraznicul conţine germaniu, un oligoelement cu efect de stimulare a oxigenării celulare, deosebit de puternic. Or, se pare că această intensificare a oxigenării celulare este cheia vinde­cării tumorilor, atât maligne, cât şi benigne. Se fac cure îndelungate (minimum 3 luni) cu Năpraznic, aso­ciat cu seleniul natural, administrat sub formă de capsule - câte 6 pe zi.

Tratamente externe

* Herpes, herpes genital - se fac spălături locale cu un decoct concentrat de Năpraznic. Se prepară ca şi infuzia combinată, prezentată mai sus, dar din 4 linguri de pulbere de Năpraznic, care nu se opăresc, ci se fierb vreme de 5 minute.
* Herpes ocular - un studiu făcut de un colectiv de patru medici români şi publicat în revista "Oftalmologia" din 1999, a verificat pe un număr de 52 de pacienţi cu keratită herpetică (cea mai frecventă formă de herpes ocular) efectele unei combinaţii de Năpraznic, gălbenele (Calendula officinalis) şi brus­ture (Arctium lappa). Pacienţii au fost împărţiţi în două loturi: primul a fost tratat cu aciclovir şi com­binaţia de plante menţionată, iar al doilea lot a fost tratat doar cu aciclovir. La sfârşitul studiului, s-a putut observa că tim­pul de vindecare a fost mai scurt şi simptomele au fost mult atenuate, la lotul tratat cu combinaţia de Năpraznic, gălbenele şi brusture, faţă de lotul tratat cu aciclovir simplu. Contra herpesului ocular se prepară o infuzie combinată din cele trei plante (câte 2 linguriţe din fiecare, la o cană de apă), cu care se aplică de 2-3 ori pe zi comprese, care se pun pe ochii cu pleoapele închise. Se lasă vreme de 30-60 de minute.
* Epistaxis (curgerea sângelui din nas) - într-o cană de decoct concentrat de Năpraznic se pune o linguriţă de sare şi se amestecă bine. Din această so­luţie se pune puţin câte puţin în nas, cu ajutorul unei pipete sau al unui tampon de vată.
* Conjunctivită, blefarită, cataractă - se fac spălături oculare, cu infuzie de Năpraznic. Iată relatarea unei paciente din Australia, Doreen S., care a folosit acest remediu: "Am cataractă la ambii ochi, ochiul stâng fiind complet orb. Din cauza unor pro­bleme de sănătate nu suport operaţia, aşa că am făcut un ceai din frunze de Năpraznic, amestecat în pro­porţii egale cu aloe vera. Mi-am spălat ochii cu acest amestec de două ori pe zi. După aproape trei săp­tămâni, am început să am un pic de lumină în ochiul meu stâng, iar vederea ochiului drept s-a îmbu­nă­tăţit."
* Hemoroizi, hemoroizi sângerânzi - se fac băi de şezut cu decoct combinat de Năpraznic (se adaugă un litru din acest preparat la cinci litri de apă), cu o durată de minimum 20 de minute. Acest tra­tament extern are efect antiinflamator şi puternic ci­catrizant.

Precauţii şi contraindicaţii

 

Deşi e o plantă atât de puternică, Năpraznicul este aproape lipsit de reacţii adverse. Singurele probleme care s-au constatat în timpul administrării lui sunt agravarea inflamaţiei prostatei la bărbaţii care deja aveau probleme de această natură. Este un efect advers care apare arareori şi se elimină în câteva zile, prin administrarea de formule care conţin extracte de palmier pitic (Serenoa repens), pufuliţă (Epilobium sp.).

 

• Ilie Tudor